6,276 matches
-
seara aceasta. Se forfecaseră pe drum.) Unul mic, botos, ochelarist și rău ca un dulău, Horia, trebuind să recunoască, în cele din urmă, că textele recitate cu puțin înainte de către un hăndrălău pântecos, pe numele său Cristi, fuseseră, e drept, superbe. Îl durea să admită că erau ele așa de extraordinare. Însă oricât de extraordinare se dovediseră (în felul lor cu totul scîrbos) aceste texte, susținea botosul, nu erau, bineînțeles, câtuși de puțin, POEZII. - Da? Și atunci ce erau?... întrebase sus-numitul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
e pentru toată viața, nu doar pentru Crăciun" Scoțând un oftat drăgălaș, dar nu destul de puternic ca să-i evidențieze pieptul bine strâns în corsajul rochiei, Alison se uita de-a lungul mesei centrale. Privirea i s-a oprit asupra aranjamentului superb de crini, provenit de la una dintre cele mai renumite florării din Londra. Faptul că sute, dacă nu mii de crini identici se găseau și în alte florării mai ieftine nu avea nici un fel de relevanță. Așa cum îi spusese lui Luca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
din camera lui. Jake s-a uitat la ceasul lui, de scafandru atoateștiutor - asta cu toate că experiența cea mai asemănătoare cu o scufundare fusese atunci când sărise de pe trambulină în piscina din cartier. Și-atunci n-o făcuse decât fiindcă tipa aia superbă, Emma Davies, se uita la el, iar Jake voise s-o impresioneze. Problema a fost că înghițise jumătate din apa din bazin și ieșise la suprafață agitând atât de frenetic din mâini încât salvamarul se simțise obligat să-l întrebe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ducându-se la dulapul din colțul cel mai îndepărtat al încăperii. Un gin cu apă tonică? Ăsta era obiceiul lor din fiecare seară. El se întorcea de la serviciu și pregătea două pahare de gin cu apă tonică și lămâi proaspete, superb amestecate, în vreme ce ea pregătea - sau, mai cinstit spus, încălzea - cina. Apoi, în timp ce el se relaxa în fața televizorului, uitând de greutățile de peste zi, Susan se „relaxa“ ca să uite de greutățile zilei ei, pregătind baia pentru Milly, preparându-i o băutură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
altceva ar fi putut să spună. Decât eventual „uraaaa“. Dar a simțit că, în circumstanțele alea, n-ar fi fost tocmai potrivit. Îmi pare rău că te-am plictisit cu problemele mele, a spus bărbatul fixând-o cu privirea aia superbă și sexy. Dar mariajul meu e ca și terminat și se spune că uneori ți-e mai ușor să te descarci în fața străinilor. Alison nu mai auzise niciodată vorba asta, dar, dintr-odată, i s-a părut că e cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
intervenit Julia. A băgat câinele în cuptorul cu microunde? Nu avem câine, dar dacă am fi avut, sunt sigur că ar fi fost foarte probabil s-o facă și pe-asta, a oftat Fiona. Nu, de data asta a dispărut. —Superb! Așa e mai bine decât să ți se încurce toată ziua printre picioare în casă. Ca de obicei, Julia era glorios de lipsită de delicatețe. Celelalte au arborat expresia îngrijorată care se potrivea mai bine cu anunțul anterior. Unde s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
s-a eliberat din brațele lui Susan și a fugit către bunică-sa. — Ai grijă, draga mea! Fața lui Jenny strălucea de bucurie atunci când și-a ridicat nepoata în brațe. Nu vrem să cazi și să-ți julești genunchii ăștia superbi, nu-i așa? —Bună, Jenny. Susan stătea la câțiva metri distanță, zâmbind timid. Într-o mână ținea bagajul lui Milly. —Bună, Susan. Tonul lui Jenny era încă puțin crispat, dar zâmbetul părea sincer. — Lasă geanta pe scări. O s-o ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
lui Milly. —Bună, Susan. Tonul lui Jenny era încă puțin crispat, dar zâmbetul părea sincer. — Lasă geanta pe scări. O s-o ducă Bill în casă. Tocmai termină de vorbit la telefon. Nick apăruse lângă Susan. —Bună, Jenny. Casa arată la fel de superbă ca întotdeauna, a spus el făcând un pas înainte și sărutând-o stângaci, pe obraz. —Mulțumesc. Jenny s-a îmbujorat. —Eu și Bill muncim din greu la ea. E un mod de a ne ocupa timpul. Nu mai era nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
o persoană să-i pregătească micul dejun, să i-l servească și după aceea să strângă masa, în propria ei casă, era de-ajuns ca s-o facă pe Susan să asude. Gândurile i s-au întors către Whitelands și superba proprietate unde crescuse Caitlin, alături de cei doi părinți devotați și de prea-iubitul ei cal. Cât de diferite pot fi două femei? s-a întrebat Susan. Caitlin a fost modelul de blondă splendidă, iar eu sunt rățușca aia urâtă personificată, fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
aia, Julia nu-i acordase bărbatului prea mare atenție. Probabil pentru că niciodată nu se prea dăduse în vânt după bărbații cu plete. Acum că-i vedea ca lumea fața frumoasă și angulară, pomeții înalți care se sfârșeau cu niște buze superb conturate și ochii ăia care atrăgeau privirile... nu erau de același verde pal ca ai surorii, dar erau neobișnuit de fascinanți. Da, s-a gândit Julia, aș face-o în mod clar... desigur, dacă n-aș avea o căsnicie fericită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
cineva a început să bată în microfon. Liniște, vă rog! Cel care vorbise era James, care se cocoțase pe micul podium instalat într-unul dintre colțurile sălii. —Așa cum știți cu toții, ne-am adunat aici ca să sărbătorim ziua de naștere a superbei mele soții, Julia... James a privit peste marea de capete către lateralul încăperii, acolo unde se afla Julia. Draga mea, îmi dai voie să le spun câți ani împlinești? A întrebat el zâmbind. —Treizeci și trei! Am împlinit treizeci și trei! a strigat Julia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
sărutat în aer zeci de oameni, le-a zâmbit drăgălaș mai multor oameni de afaceri care i-au strâns mâna lui James și-a făcut conversație cu nevestele acestora. Da, evenimentul era organizat pentru o cauză nobilă. Da, florile erau superbe. Da, meniul era un adevărat triumf. Bla, bla, bla. —Doamne, trebuie să beau ceva, a șoptit Julia în urechea lui James după ce îndurase monologul unei femei care-i povestise ce copil-minune e fiul ei de patru luni. Puștiul probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a ridicat din sprâncene. —Îmmm. Dar să mergi cu bicicleta prin Vietnam? Aia nu e țara bandiților? Susan a izbucnit în râs. —Războiul s-a încheiat de mai bine de treizeci de ani, draga mea. Acum Vietnamul e o țară superbă și liniștită, cu plaje cu nisip alb și o vreme splendidă. —Pe bune? Fiona încă nu părea convinsă. — Dar chiar și așa, tu tot n-o să te bucuri de peisajele alea superbe, fiindc-o să te dai cu bicicleta în sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ani, draga mea. Acum Vietnamul e o țară superbă și liniștită, cu plaje cu nisip alb și o vreme splendidă. —Pe bune? Fiona încă nu părea convinsă. — Dar chiar și așa, tu tot n-o să te bucuri de peisajele alea superbe, fiindc-o să te dai cu bicicleta în sus și-n jos pe pantele abrupte ale dealurilor, iar curul o să te doară de-o să mori. Ești nebună! — Nu. Nu sunt nebună. Sunt milostivă. Aș face totul pentru o cauză nobilă. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
jos cămașa și pantalonii, pe care le-a așezat pe spătarul unui scaun. Apoi s-a lepădat și de perechea de boxeri de pe el. Alison s-a dus în spatele lui și i-a luat penisul în căușul palmei. —Îmmmm, arăți superb gol, i-a murmurat ea în ureche. Piscina nu mai poate să aștepte puțin? Alison a simțit trupului bărbatului devenind completamente rigid - cu excepția penisului. —De asta ai venit? a întrebat-o Luca pe un ton scăzut. —Poftim? Dar Alison știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
în drum spre casă. Cu un efort herculean, Julia reușise să-și păstreze tonul normal al vocii. —Bine, îi răspunsese ea, cina o să fie gata. Numai că mâncarea nu era gata. Și nu era nici măcar pe cale să fie gata. Bucățile superbe de carne de miel, pe care le cumpărase special pentru friptură, erau încă în frigider, iar asparagusul proaspăt zăcea nespălat în sertarul cu legume. Zeița bucătăriei trecuse în rezervă, fiind înlocuită a o umbră a fostei Julia - o persoană complet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
tinichelui - e moartă de extrem de multă vreme. Mult înainte să mă nasc eu, bineînțeles. Dacă ilustrul meu strămoș, Nicholas Deggle, ar mai fi în viață, sunt sigur că el ar ști exact la ce te referi. A scos un zâmbet superb. Ca și Deggle, Vultur-în-Zbor și-a adus aminte. — Atunci, a spus el, pot să-ți ofer ceva de băut? Marele Lokki trăia într-o caravană, la marginea orașului X. Mai erau pe-acolo un cal între hulube și o asistentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
timp în care Gilles îl măsură din priviri pe Vultur-în-Zbor. — Acesta? o întrebă el pe madame Iocasta arătându-l cu degetul. Acela, zise madame Iocasta, întorcându-se pe genunchiul lui Virgil. — Aici? întrebă Gilles Priape, aruncându-i lui Vultur-în-Zbor o superbă grimasă profesionistă. — Aici, porunci madame Iocasta. — Ți-ar plăcea să te dezbrac eu? îl întrebă Gilles Priape pe Vultur-în-Zbor. Din tonul lui obosit se simțea clar că voia să audă un „Nu“. — Nu fi atât de-al dracului de leneș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
noptieră am găsit o revistă veche. Răsfoiesc la Întâmplare. Un braț acoperit cu o mănușă neagră, de nailon. Chenare cu brățări și inele de tot felul. Buze pline, arcuite, rujate ispititor. Pe cealaltă pagină e o femeie cu părul blond, superb. Femeia are mâinile Înlănțuite de gâtul unui individ Îmbrăcat În costum de tergal alb, cu dungi verticale. Același costum pe care l-am văzut la Șchiopu Iulian, un personaj memorabil din vremea copilăriei. Băieții Îl porecleau “Mutulică” și-l luau
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
spună ceva, dar ea continua doar să-i zâmbească. Privind-o atent, sesiză uluit că fata se legăna ușor, ca o pânză atârnată, că, de fapt, tălpile ei nu atingeau partea de jos a balconului. Așa cum plutea, semăna cu o superbă păpușă de hârtie adiată de vântul serii. Persoana căreia Îi fuseseră adresate semnele ajunsese În dreptul său. Era un bărbat atletic, peste măsură de vânjos și cu fața acoperită de mult păr. Bărbatul Îl izbi violent În piept, făcându-l să
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de un alb perlat. Când m-a văzut, a rămas un moment suspendată de cerul foarte Înalt (cu siguranță mi-a surprins În privire orgoliul de mascul rănit). Și-a tras cu bruschețe mumia de mână, Împrăștiind pe jos trandafirii superbi, proaspăt achiziționați, pe care, mândră cum o știam, nici că i-a mai cules, și a grăbit un pas nervos, spre surprinderea partenerului ei, care o privea uluit. O dată a Încercat să mă sune, dar nu i-am răspuns. Nu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
În Sri Lanka, dar educată la pensionul Cheltenham Ladies și la Școala Economică din Londra, una dintre acele strănepoate ale imperiului care sfârșesc prin a fi mai englezoaice decât englezii, cu gesturi curtenitoare și delicate și gramatică impecabilă. Cu niște ochi superbi În formă de frunză, care privesc calm prin ochelarii cu ramă de culoarea carapacei de broască țestoasă și o siguranță de sine de pisică, Momo Gumeratne este atât de drăguță, Încât ar trebui să intre În Square Mile1 numai Însoțită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Încerc să-l văd cum Îl văd ceilalți: fața În formă de inimă umflată, nasul și obrajii străbătuți de vinișoare roșii ca delta unui râu de rugină. Gene lungi care tivesc ceea ce mama afirma că ar fi fost cei mai superbi ochi albaștri care s-au văzut vreodată: ochiuri de apă indigo În care s-au Înecat tot acel farmec și toată inteligența lui. Un fustangiu, așa i-a spus primul meu prieten. —Tatăl tău e nițel fustangiu, Kath. Dacă l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
50% la pantofi. Cred că nici nu mai știu să fac cumpărături de plăcere. Nu mai există preludiu pentru mine, nu mai flirtez cu mohairul și cu mătasea doar ca să sfârșesc cu niște in impersonal sau niște lână de alpaca superbă și pufoasă. În ultimul timp, fac cumpărături În stilul lăcustă: Înfometat, nemăsurat, aspirând toate lucrurile de care am nevoie și mai ales pe cele de care nu am nevoie, dar simt că le merit pentru că oricum nu am niciodată timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ridică cu reverență În căușul palmei un aparat foto digital ca și cum ar fi o bucată din crucea Mântuitorului. Îmi ia un minut să găsesc exact ceea ce căutam. Cea mai recentă, cea mai compactă agendă personală electronică. Un obiect cu adevărat superb, neverosimil de ușor, dar cu o robustețe științifică agreabilă și mai e și haios ca un suport pentru pahar din anii ’50. Memoria de buzunar se vinde Împreună cu o Întreagă gamă de promisiuni: Îți va simplifica viața! Alungă stresul! Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]