6,861 matches
-
schismatici, și cum puteai avea încredere în ei? Chiar noi, românii, aveam informații mai multe datorită spătarului Nicolae Milescu. Așa se face că, atunci când Columb și urmașii săi imediați au debarcat în America, au crezut că au ajuns în India, tărâmul marilor bogății la care visau de mult. Se știe că, apoi, începând cu secolul XVIII și până în secolul XX, India și China au fost ocupate și umilite de marile puteri europene. La acestea s-au adăugat SUA, spre sfârșitul secolului
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
Leipzig, în 1779. Prezentarea doar dintr-o simplă perspectivă cronologică a ideilor și orientărilor pedagogice, fără o analiză, interpretare și valorizare corespunzătoare a acestora, a amânat momentul constituirii propriu-zise a acestei discipline științifice speciale. În linii mari, cei mai mulți teoreticieni pe tărâmul educației acceptă că nașterea istoriei pedagogiei se plasează la sfârșitul secolului XIX, fondatorii acesteia înțelegând că o istorie științifică a fenomenului paideutic presupune câteva cerințe, precum: explicarea evoluției fenomenului educației, cu momentele sale de continuitate și discontinuitate; evidențierea etapelor principale
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
activități cu profil militar sau practic-utilitar. Cei care se dovedeau deosebit de capabili din punct de vedere intelectual, dovedind abilități de conducător, continuau să studieze și după această etapă de vârstă, chiar până spre 35 de ani, preocupările predominante fiind pe tărâmul filosofiei și moralei. Alături de aceste preocupări, în ultima etapă de școlarizare, tinerii beneficiau de studiul sistematic al astronomiei, geometriei, muzicii și retoricii, în urma căruia puteau intra în posesia adevărului, binelui și frumosului, întrunind calitățile unui bun conducător politic sau strateg
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
a românilor. Corifeii mișcării culturale ardelene au preluat teza latinității poporului român de la umaniștii secolului al XVII-lea, pe care apoi au amplificat-o în spirit iluminist, astfel încât ideologii acestei mișcări s-au manifestat și ca adevărați educatori, atât pe tărâmul teoriei pedagogice, cât și pe cel al practicii educative. Samuil Micu (1745-1806), apreciat drept primul istoric modern din Ardeal, s-a aplecat îndeajuns de aproape și de problemele educației. Admirator al concepției lui Baumeister, Micu îi va traduce două lucrări
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
luptei pentru existență, Spencer conchidea că și în cadrul sistemului social mecanismul de funcționare al acestei legi este decisiv. Una dintre consecințele acestei convingeri, în linie spenceriană, era interpretarea normelor morale ale societății ca un efect al acțiunii acestei legi pe tărâm social. Prin urmare, orice comportament care participă la existența și supraviețuirea omului în viața socială era asimilat cu un comportament moral. Existența umană individuală, opina Spencer, era considerată astfel ca fiind o consecință sau un efect al adaptării insului uman
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
care conține și interesante observații ce adâncesc perspectiva herbartiană pe o linie mecanicistă. Petre Dulfu, Ilarion Velculescu și Grigore Patriciu - ultimul a activat ca profesor de pedagogie și metodică la Școala Normală din Bârlad - s-au remarcat mai degrabă pe tărâmul didacticii generale, didacticii speciale (practica pedagogică), mai puțin în domeniul teoriei pedagogice propriu-zise. Spiru Haret (1851-1912), primul doctor român în matematică cu o teză în mecanică celestă, titlu obținut la Paris, și-a extrapolat viziunea filosofică mecanicistă și asupra domeniului
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
insul uman. Din perspectiva unghiului de vedere al subiectului educogen, autorul distingea între pedagogia națiunii, care poate degenera în naționalism exacerbat și pedagogia culturii, în care ,,subiectul generator de influențe educative este totalitatea valorilor culturale, reprezentate în spiritul obiectiv.” Pe tărâmul didacticii, Todoran elimina exclusivitatea unei metode de cercetare în detrimentul alteia: ,,Adevăratul spirit științific nu elimină nici observația empirică, nici intuițiile ipotetice; el le subordonează numai verificării experimentale.” Constantin Narly (1896-1955) a insistat în creația sa pe cercetări de pedagogia culturii
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
Există anomalii microscopice extinse în țesutul creierului cu aparență normală; 5. SM este eterogenă (de natură diferită sau evoluție diferită). Deși vulnerabilitatea genetică este probabil cea mai importantă pentru dezvoltarea SM, nu este suficientă, în absența altori factori. Cu un tărâm recunoscut scăzut și zone geografice cu risc ridicat de boală, factorii de mediu joacă în mod clar un rol. Expunerea la viruși și bacterii obișnuiți, destul de timpuriu în viață, într-un mod care nu este încă înțeles pregătește scena pentru
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
nimerită/ Cât poate să încapă în inima-mi răpită./ E-naltă ? Văd pe Iuno cu mersul maiestos). Actul al V-lea, plasat la Tomis, reverberează, în schimb, ecourile elegiilor de exil ale lui Ovidiu. Descrierea gerului și a viscolului de pe tărâmurile getice (V 1, 3) corespunde pasajelor similare din Tristele, III 10 sau III 13 ; năvala barbarilor sosiți pe Istrul înghețat (V 1) reia imagini din Tristele, V 10 ; atașamentul față de patrie (V 7) laolaltă cu dorul de casă și cu
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Biblioteca istorică, I. 9, 15), există o versiune a mitului în care divinitatea impresionată de sacrificiul din dragoste al unei muritoare și, ca atare, dispusă să intervină în favoarea ei ar fi Persefona - fiica Demetrei și soția lui Hades -, stăpână peste tărâmul de dincolo, dar revenind în lumea pământeană o dată cu sosirea primăverii. Dan Botta refuză însă orice deznodământ fericit care ar presupune readucerea la viață a eroinei sale. El îi conferă lui Pan rolul oaspetelui lui Admetos dornic să-i dispute morții
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
se anunță iminența nunții, Ifigenia intuiește că o așteaptă de fapt moartea și își arată spaima de întunericul subpământean (Să nu mă lași singură, între atâția necunoscuți, toți oameni de sub pământ, întunecați ca niște aburi reci !... Mi-e frică de tărâmul celălalt), ceea ce pricinuiește nedumerirea Clitemnestrei (trezește-te ! Noi ți-am vorbit de nuntă - I 3). Stăpânită de presentimente sumbre dar încă nedescifrate, Ifigenia nu se bucură de nuntă ca orice tânără (Nu Achile mă face gânditoare, ci nunta aceasta stranie
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
căci rămâne convins că viața este doar o pregătire pentru moarte, că înțeleptul trebuie să râvnească necontenit la cunoașterea pură pe care o poate atinge doar după ce sufletul lui nepieritor se desparte de trup și pornește în călătoria pe celălalt tărâm. În ultimele sale clipe, personajul dramaturgului român ajunge să se îndoiască de crezul propovăduit întreaga viață. Seduși cândva de farmecul personalității sale, elevii și prietenii lui Socrate l-au părăsit unul după celălalt. Devenit fruntaș al Atenei, Critias, care declara
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
țară, singură, mereu/ Batjocorită de-un bărbat care m-a smuls/ Din țărmul meu barbar. După moartea copiilor lui, grecul Iason regretă că și-a luat alături o făptură barbară : Atunci eram nebun/ Când te-am adus din casă, din tărâm barbar/ Într un sălaș hellen, urgie de temut,/ Ce ți-ai trădat părintele și glia ta ! În Ca frunza dudului din rai, Dida îi aruncă în față adversarei sale că, aidoma personajului pe care l-a jucat odinioară într-un
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
în timp ce la Eschil tragicul este mai ales suferința fecundă a celui care se întâlnește cu misterul și luptă cu el (p. 326). Urmărind să arate îndeosebi mizeria vieții omenești, Euripide recade în pesimismul înțelepciunii populare și scoboară nivelul tragediei pe tărâmul psihologic (p. 337). El prezintă omul în dimensiunile sale naturale, în timp ce precursorii săi îl creează pe omul culturii, valorificând în el acea nouă dimensiune ce apare numai în clipa când ființa omenească, transcendând natura ei telurică, afirmă, în fapta liberă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
publicul secolului al XX-lea, lipsa de comunicare între oameni, dramaturgul abandonează deznodământul fericit al lui Euripide, atipic pentru o tragedie. Tot astfel, la Dan Botta, regăsirea Alcestei cu Admet nu se produce pe pământ, prin reînvierea eroinei, ci pe tărâmul morților, suprema formă a iubirii conjugale fiind sacrificiul soților unul pentru celălalt. Interpretarea mitului oferită de dramaturgul român este coerentă : desă vârșirea poate fi atinsă doar în lumea esențelor, dragostea presupune unirea în veșnicie. Într-un caz, ascuțimea inteligenței omenești
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
care se lipește de asemenea locuri făcuse să decoleze fantezia celor care le-au cunoscut, admirat și, poate, părăsit cu părere de rău. Și asta nu e tot. Proza intrându-și în drepturile ei, bugaz a ajuns să însemne și tărâmul unde și-a înțărcat dracul copiii, scuză-mi expresia. Dispărut din limbă, dar dobândindu-și majuscula în toponimie, numele Bugaz e bogat prin toate aceste sugestii. E un loc minunat, pe cuvânt, viața și-a păstrat aici simplitatea și inocența
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
după o țară necunoscută, a cărei limbă se chinuiau în zadar s-o descifreze, dar pe care fiecare o purta, fără să știe, în el ca pe o moștenire redutabilă. Când se stinse, odată cu ultimele note ale melodiei, viziunea acestui tărâm lăuntric, care poate că nu era decât Creta eternă, cu spirala vertiginoasă a patimilor nebune și a ispitelor de neînchipuit, mesenii, stânjeniți să se vadă atât de tulburați, se feriră să se uite unii la alții. Constantin, care deținea secretul
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
de altminteri, era departe de a fi epuizat muniția unui oraș care le rezistase nemților eroic: "Anna Ahmatova!" "Shakespeare", șuieră Ahile, punându-și pe fugă, cu artileria grea, adversarul depărtat, foarte depărtat de Leningrad. Lasă-l să rămână pe tristele tărâmuri unde-și aflase moartea Desdemona cea inocentă, victimă a unui soț impulsiv! "Goethe!", replică iute Arcadi, parcurgând cu toată viteza drumul în sens invers, pentru a se apleca asupra suferințelor tânărului Werther, victimă a iubirii. "Cervantes!", i-o întoarse în
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
sunt?", întreabă, trezindu-se pe o planetă necunoscută, locuită de un puternic iz de usturoi, a cărui sursă se dovedește a fi respirația unui extraterestru aplecat deasupra lui: "Nu vă mișcați, vine o ambulanță!" Ia uite, se vorbește românește pe tărâmul ăsta! Faima noastră s-o fi răspândit în toată galaxia?... Se descoperă lungit pe ceva ca o bancă, și chipuri tinere, adunate în jur, îi arată o curiozitate vrednică de o creatură venită de altundeva. Cât despre sala mare, cu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
și la numeroase lupte cu turcii. Fiorul mistic ortodox pe care mama sa i-l insuflase din copilărie, îl ia definitiv în stăpânire și în 1627, la treizeci și unu de ani, părăsește haina militară pentru sutana de călugăr. Pe tărâmul credinței el se va dovedi încă un și mai aprig luptător decât pe câmpul de bătaie. Fiind un om foarte cultivat și aflat în continuă dispută teoretică cu Meletie Smotrițki (celebrul cărturar rus aflat atunci în tabăra creștinismului occidental), Petru
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
toată experiența sa de monah, stareț și lingvist, și ca rezultat, Neamțul va ajunge în această perioadă cea mai înfloritoare citadelă a Ortodoxiei din estul Europei. Experiența sa de organizator strălucește în crearea unei obști de isihaști la fel de activi pe tărâmul rugăciunii cât și al muncii. Mănăstirea întreține ateliere, case de oaspeți, spital, își administrează și își lucrează ogoarele, viile, livezile, își îngrijește turmele, își asigură traiul sieși și multor altora, aflați în nevoie. Paisie aduce în biblioteca mănăstirii din toate
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
teritoriu supus unor biruri uriașe de turci și văzându-și obștea primejduită și vlăguită de plata acestor taxe, starețul Paisie, în vârstă acum de patruzeci și unu de ani, hotărăște să se întoarcă în 1763, împreună cu toți ucenicii, pe singurul tărâm care nu-l alungase, ci îi dăruise în trecut liniște și adăpost: Țările Române. Parcursul său românesc din a doua jumătate a vieții, va fi un drum de lumină care construind un sistem de gândire, de predare și de împreună
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
subordonați, putem deduce faptul că în porțiunea de text în cauză, factorul subordonator, este, înainte de orice ritmul. Acesta funcționează ca principiu arhitectonic, coagulând cadrul cel mai potrivit pentru desfășurarea temei principale, „fuga” și a subtemelor cumulate în subsidiar, „râul, ca tărâm al traversării spre libertate”, „ostrovul, ca univers al izolării și refugiu din fața agresivității lumii”, etc. Cronotopul fugii se realizează identic și iterativ în toate episoadele constitutive ale acestei largi porțiuni de text: locul este al drumului, pe uscat și cel
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
de ani de zile cu copierea cărților Sfinților Părinți. Este un refugiu de liniște pe care tânărul pelerin și-l dorește din tot sufletul. Este însă de trei ori respins de sihastru, în dorința sa de a-i rămâne alături. Tărâmul liniștii îl respinge. Așadar, inițierea nu s-a încheiat. Drumul continuă, din nou pe apă, până la mănăstirea Medvedovski, unde personajul Petru devine rasofor, cu numele de Platon. Poate nu întâmplător, mănăstirea se află tot pe un ostrov, pe un tărâm
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
Tărâmul liniștii îl respinge. Așadar, inițierea nu s-a încheiat. Drumul continuă, din nou pe apă, până la mănăstirea Medvedovski, unde personajul Petru devine rasofor, cu numele de Platon. Poate nu întâmplător, mănăstirea se află tot pe un ostrov, pe un tărâm aflat de astă-dată sub ocrotirea Mitropoliei de Kiev, deci mai sigur. Mediul acvatic este însă omniprezent, în această amplă secvență a cărții, corespunzătoare unei perioade de inițiere. Mediul acvatic, funcționând după alte legi decât cele uzuale terestre, impunând alt calcul
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]