6,516 matches
-
-i unește, pe lângă ereditatea psihologică și formația culturală amintită? Explicația a dat-o Alina Mungiu în Românii după '89, cu remarcabilul său spirit de observație: Un singur lucru: conștiința faptului că nu sunt și nu vor fi niciodată valori de talie europeană în domeniul culturii, că singurul teren pe care îl pot domina este spațiul cultural românesc și singurul instrument de dominație pentru că elita culturală i-a tratat întotdeauna drept reprezentanți minori ai culturii române este cel politic, și anume, naționalismul
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
poate apărea cu o frecvență de 21/1000 dacă mama are peste 45 de ani. Cauza o reprezintă scăderea eficienței diviziunii meiotice, ceea ce duce la nondisjuncția unui cromozom. Ca și manifestări ale celor ce prezintă sindrom Down, putem enumera următoarele: talie mică, craniu mic și rotund, față plată, gât scurt și gros, mâini scurte și late, sensibilitate mare la infecții, deficiență mentală, deficiență de vorbire, durată medie de viață redusă. > Sindromul Cri du Chat (Țipătul pisicii) Cauza sindromului este deletia unui
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
lance și potcoavă se află șaua, continuată superior prin creasta șeii - toate aceste formațiuni folosesc la determinarea speciilor de rinolofide). Pavilioanele urechilor sunt în general nude și au contur ce variază de la o specie la alta. La Microchiroptere - lilieci de talie mică - urechile sunt în general mari în comparație cu mărimea corpului, ca în cazul liliacului urechiat Plecotus (lungimea urechii = 35-37mm, în comparație cu lungimea corpului = 43-51mm). În partea anterioară pavilionul se poate rula trecând în fața conductului auditiv și formând antitragusul (mai bine dezvoltat la
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
un volum mare în corelație cu dimensiunile cutiei toracice, în general plămânul drept este mai mare ca stângul ca urmare a poziției asimetrice a inimii. La chiropterele mari plămânul drept are patru lobi iar cel stâng doi, la cele de talie mică lobulația tinde să se șteargă. 1.2.6. Sistemul nervos Encefalul chiropterelor prezintă emisfere mai mari acoperind, în parte, tuberculii quadrigemeni. La microchiroptere encefalul este neted - lisencefal - prezentând regiunile auditive deosebit de întinse în detrimentul celor vizuale, care sunt reduse. Tuberculii
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
Guinee și Australia. Se întâlnesc patru specii: Rhinolophus ferrumequinum, Rhinolophus hipposideros, Rhinolophus blasii și Rhinolophus mehelyi, dintre care în România există doar două specii: R. hipposideros, R. ferrumequinum. Liliacul mare cu potcoavă (Rhinolophus ferrumequinum) Descrierea morfologică: Este un liliac de talie mare. Lungimea corpului este de 52-71 mm, anvergura aripilor de 35-40 cm, antebrațul are peste 53 mm lungime. iar greutatea corpului de 15-34 gr. Culoarea blănii variază în limite mari, de la roșcat-cenușiu, pâna la gri deschis. Abdomenul de obicei este
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
Sunt posibile migrații locale din adăposturile de vară în cele de iarnă. Comportamentul social: Formează colonii de zeci sau sute de indivizi. Longevitatea: Trăiesc până la 30 de ani. Liliacul mic cu potcoavă (Rhinolophus hipposideros) Descrierea morfologică: Este un liliac de talie mică, cel mai mic dintre liliecii cu potcoavă.Lungimea corpului este de 32-45 mm, antebrațul de 37-42 mm, anvergura aripilor de 19 25 cm. Greutatea este de 3,6-10gr. Colorația blănii variază de la brun deschis a adultilor, la gri a
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
și M. capaccinii ( specii existente în România). Din familia Vespertilionidae mai fac parte genurile: Nyctalus, Pipistrellus, Vespertilio, Eptesicus, Plecotus, Miniopterus (unele specii ale acestor genuri sunt prezente și în România) Liliacul comun (Myotis myotis) Descrierea morfologică: Este o specie de talie mare. Lungimea corpului este de 62-80 mm, a antebrațului de 56-68 mm iar anvergura aripilor de 35-43 cm. Spatele este colorată gri-cenușiu, uneori cu nuanțe de roșcat. Abdomenul este gri albicios. Aripile sunt lungi și late. Răspândirea: În Europa se
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
Deseori hibernează în adăposturi de același tip. Modul de hrănire: Iese la vânătoare seara târziu. Zboară relativ încet, dar foarte agil. Vânează la înălțimi mici prinzând insectele ce zboară deasupra pământului sau a ramurilor copacilor. Se hrănește cu insecte de talie mare. Reproducerea: Împerecherea începe pe la sfârșitul verii, după terminarea perioadei de lactație. Gestația durează 60 de zile, după care femela naște de obicei un pui. Alăptarea durează 40 de zile. Hibernarea: Hibernarea durează din toamnă (septembrie-octombrie) până la începutul primăverii (martie-aprilie
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
perioada împerecherii formează colonii de reproducere de până la câteva mii de indivizi. De obicei, trăiesc în colonii foarte numeroase sau în grupuri mici. Longevitatea: Trăiesc până la 23 de ani. Liliacul comun mic (Myotis blythii) Descrierea morfologică: Este o specie de talie mare. Lungimea corpului este de 6072 mm, a antebrațului de 50-62 mm și anvergura aripilor de 38-40 cm. Masa corpului este de 15-30 gr. Blana este lungă, bicoloră, cu baza firelor de păr închisă la culoare. Spatele este gri cu
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
și în podurile caselor, în beciuri. Modul de hrănire: Iese la vânătoare seara târziu. Zboară relativ încet dar agil. Vânează la înălțimi mici prinzând insectele ce zboară deasupra pământului sau colectându-le ocazional de pe substrat. Se hrănește cu insecte de talie mică. Reproducerea: Împerecherea începe îndată după terminarea perioadei de lactație sau în timpul hibernarii. Spre sfârșitul primăverii (mai-iunie) femela naște de obicei un pui. Alăptarea durează 30 de zile. Hibernarea: Hibernarea durează din toamnă (sfârșitul lui noiembrie) până la mijlocul primăverii (începutul
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
de obicei sunt împreu nă cu femelele, însă, în perioada creșterii puilor, stau separați, ocupând alte sectoare ale aceluiași adăpost.De obicei, formează colonii mixte cu Myotis myotis. Liliacul cu urechi mari (Myotis bechsteinii) Descrierea morfologică: Este o specie de talie medie. Lungimea corpului este de 42-55 mm, a antebrațului de 39-47 mm,anvergura aripilor de 25 29 cm. Urechile sunt lungi. Masa corpului este de 6-12 gr. Spatele este bruncărămiziu, iar abdomenul, gri deschis. Urechile sunt mari, rotunjite. Botul este
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
Spre sfârșitul verii formează colonii de reproducere de circa 10-30 de indivizi. Deseori pot fi întâlniți indivizi solitari sau integrați în colonii mixte. Longevitatea: Trăiesc până la 21 de ani. Liliacul de apă (Myotis daubentonii) Descrierea morfologică: Este o specie de talie mică, lungimea corpului este de 40-60 mm, a antebrațului de 33-40 mm, anvergura aripilor de 24-27 mm. Spatele este grimaroniu, iar abdomenul, gri argintiu. Botul are o nuanță roz și este lipsit de blană în jurul ochilor. În cadrul unei populații coloritul
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
indivizi. În unele cazuri formează colonii mixte, tolerând alte specii. Masculii pot fi în aceleași colonii cu femelele, însă pot forma și colonii separate. Longevitatea: Trăiesc până la 22 de ani. Liliacul mustăcios (Myotis mystacinus) Descrierea morfologică: Este o specie de talie mică. Lungimea corpului este de 34-49 mm,a antebrațului de 30-36 mm. Greutatea corpului este de 4,5-9 gr. Spatele este maroniu-închis sau cenușiu, iar abdomenul este gri deschis. Botul și urechile sunt cenușii-închise sau negre. Populațiile din zonele mai
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
din octombrie până în martie. Comportamentul social: Este o specie colonială. Vara formează colonii în număr de 30-70 de indivizi. Uneori, formează colonii mixte. Longevitatea: Trăiesc până la 24 de ani. Liliacul de iaz (Myotis dasycneme) Descrierea morfologică: Este o specie de talie medie, lungimea corpului este de 57-68 mm, a antebrațului de 43-50 mm, anvergura aripilor de 28-35 cm. Greutatea corpului este de 13-25 gr. Blana este bicoloră, baza firului de păr fiind 33 mai încisă la culoare. Culoarea abdomenului variază de la
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
adăposturile de vară în cele de iarnă. Comportamentul social: Este o specie colonială. Vara formează colonii de reproducere de până la câteva zeci de femele. Longevitatea: Trăiește până la 19 ani. Liliacul lui Brandt (Myotis brandtii) Descrierea morfologică: Este o specie de talie mică, lungimea corpului este de 39-51 mm și a antebrațului de 31-39 mm cu anvergura aripilor de 190 240 mm. Greutatea corpului este de 4.3 9.5 gr. Spatele este gri-negricios sau gri-maroniu. Răspândirea: Se întâlnește în din Europa
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
Hibernarea: Formează colonii de hibernare în cavități subterane. Migrația: Migrază pe distanțe mici. Comportamentul social: Trăiește în colonii cu număr mic de indivizi. Longevitatea: Trăiește peste 30 de ani. Liliacul lui Natterer (Myotis nattereri) Descrierea morfologică: Este un liliac de talie medie. Lungimea corpului este de 40-52 mm, a antebrațului de 36-43 mm și anvergura aripilor de 24-30 cm. Greutatea corpului este de 6-12 gr. Blana este lungă și deasă, cu baza firului de păr mai închisă la culoare. Spinarea este
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
începutul lui martie. Se adăpostește în cavități subterane. Comportamentul social: Este o specie colonială. Vara formează colonii în număr de 20-100 de indivizi. Longevitatea: Trăiește pâna la 20 ani. Liliacul de amurg (Nyctalus noctula) Descrierea morfologică: Este o specie de talie mare. Lungimea corpului este de 60-82 mm, a antebrațului de 48-58 mm, anvergura aripilor este de 32-40 cm. Greutatea variază între 18 și 40 gr. Blana este brun-roșcată pe spate, pe abdomen fiind puțin mai deschisă la culoare. Răspândirea: Preferă
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
până la 1600 de km. Comportamentul social: Formează colonii mici în care deseori conviețuiește cu alte specii. Longevitatea: În natură trăiește de regulă 3-5 ani. În captivitate - pînă la 12 ani. Liliacul cârn (Barbastella barbastellus) Descrierea morfologică: Este un liliac de talie medie. Lungimea corpului este de 45-56 mm, a antebrațului de 36-44 mm ,anvergura aripilor de 26-31 cm. Greutatea de 6-15 gr. Urechile sunt mari, concrescute la bază. Culoarea blănii este neagră sau brun întunecată. Raspândirea: E raspândit cea mai mare
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
până la o altitudine de 1900 metri. Vara se adăpostește în peșteri și mine, în scorburile copacilor. Iarna preferă cavitățile subterane. Modul de hrănire: Iese la vânătoare devreme, după apusul soarelui. Zboară încet și destul de liniștit. Se hrănește cu insecte de talie mică pe care le prinde din zbor. Reproducerea: Pe la începutul verii (mai-iunie) femelele nasc câte 1-2 pui. Perioada de lactație durează o lună. Hibernarea: Hibernează în cavități subterane. Migrația: Este o specie sedentară. Sunt posibile doar migrații locale. Comportamentul social
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
specie sedentară. Comportamentul social: Formează colonii de reproducere în care numărul femelelor variază de la câteva zeci la câteva sute. Masculii formează colonii separate. Longevitatea: Trăiesc până la 15 ani. Liliacul cu aripi late (Eptesicus serotinus) Descrierea morfologică: Este un liliac de talie mare. Lungimea corpului este de 60-85 mm, a antebrațului de 48-57 mm și anvergura aripilor de 32-38 cm. Greutatea este de 15-30 gr. Pielea feței și a urechii este neagră, spatele este de culoare maroniu închis și burta maro-gălbui. Aripile
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
de adăpost - 27 km. Zboară relativ încet dar agil. În căutarea insectelor zboară atât la înălțimi 40 mari cât și în nemijlocita apropiere de suprafața pământului, prinzând insectele din zbor sau colectându-le de pe substrat. Se hrănește cu insecte de talie mare: fluturi, muște, cărăbuși etc. Reproducerea: Împerecherea are loc în septembrie octombrie. Gestația durează aproximativ 70 de zile. Puii, de regulă 1-2 mai rar 3, se nasc la începutul verii. Lactația durează 6 săptămâni. Hibernarea: Hibernarea durează din noiembrie până în
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
Gabor, cuprins în inscripția circulară NICOLAE IORGA 125 DE ANI DE LA NAȘTERE / 1871-1996. Pe revers (fig 99rv), talentul artistului Vasile Gabor etalează o reușită imagine a Muzeului de la Vălenii de Munte. Prezența remarcabilă în medalistica românească a unei personalități de talia lui Iorga nu surprinde, după cum nu ne surprinde, ci ne întristează, faptul că la centenarul nașterii savantului, din 1971, nu a fost gravat în bronzul medalistic. DIMITRIE GUSTI Dimitrie Gusti a văzut lumina zilei la Iași, în anul 1880. Aici
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
în maniera realismului grafic impus de artiștii salariați ai Monetăriei Statului din București. EMIL CONDURACHI A fost elev al Liceului Național din Iași și un strălucit student al Facultății de Litere și Filozofie de aici, având între profesori personalități de talia lui Ilie Minea și Orest Tafrali. Tot la Iași a fost mai apoi onorat cu titlul de doctor în științe istorice. Ca asistent, la Universitatea ieșeană, a funcționat efectiv vreo cinci ani (în perioada 1932-1940 a fost doi ani bursier
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
și foarte apreciat de colegii ieșeni, care i-au regretat transferarea la București, survenită în anul 1912. Ernest Juvara se înscrie ca fondator de școală chirurgicală, de numele său legându-se tehnici și activități ale domeniului, dar și urmași de talia academicianului Nicolae Hortolomei. O impresionantă operă ca „întindere și profunzime”, materializată în peste 225 lucrări de clinică și patologie chirurgicală, tehnici și aparate originale, cât și de anatomie, care l-a înscris pe Ernest Juvara între savanții lumii medicale din
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
simplitatea conceperii acesteia, dar și de valoarea gravurii medalistice a chipului. Contemplând o asemenea realizare, în mod paradoxal, te simți complice la o mare nedreptate. Cauza acestei trăiri stranii o constituie faptul că personalități stabile ale școlii medicale ieșene de talia lui Emanoil Riegler, Constantin Thiron, Aristide Peride, Gh. Rojniță, Nicolae Leon, Mihai Manicatide, Leon Balif, Vasile Rășcanu și atâția alții, care au trăit aici doar ca să lupte cu moartea altora, au rămas și continuă să rămână încă în afara reflectării medalistice
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]