6,034 matches
-
și am fost fericiți, de la începutul lumii, și tot așa vom fi până ce se va stinge ultima stea din ultima galaxie. Țineți bine minte ce vă spun eu acum, că lucrul acesta e cel mai important: să-i spuneți că teiul pe care-l știm noi, la Iași, teiul acela ne-a fost de-ajuns. Noaptea dintâi, când ne-am oprit acolo, a rămas cu noi și va rămâne așa, noaptea noastră, până la sfârșitul lucrurilor. Teiul nu-și va scutura niciodată
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
tot așa vom fi până ce se va stinge ultima stea din ultima galaxie. Țineți bine minte ce vă spun eu acum, că lucrul acesta e cel mai important: să-i spuneți că teiul pe care-l știm noi, la Iași, teiul acela ne-a fost de-ajuns. Noaptea dintâi, când ne-am oprit acolo, a rămas cu noi și va rămâne așa, noaptea noastră, până la sfârșitul lucrurilor. Teiul nu-și va scutura niciodată florile. Nu și le mai poate scutura. E
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
important: să-i spuneți că teiul pe care-l știm noi, la Iași, teiul acela ne-a fost de-ajuns. Noaptea dintâi, când ne-am oprit acolo, a rămas cu noi și va rămâne așa, noaptea noastră, până la sfârșitul lucrurilor. Teiul nu-și va scutura niciodată florile. Nu și le mai poate scutura. E al nostru, și tot ce-i al nostru nu-i în timp, n-are durată... - Spunem, domnule elev, îl liniști Zamfira udând batista și ștergîndu-l încet, cu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Dar să nu uitați Uganda, adăugă după o scurtă pauză. Când îl zări apropiindu-se, tânărul își împături jurnalul, căută ceva în servietă, apoi se ridică alene de pe bancă, parcă nu s-ar fi îndurat să se despartă de umbra teiului. Porni agale, cu pași leneși, în direcția opusă, întorcînd mereu privirile spre bancă. De abia după ce-l văzu așezîndu-se, grăbi pasul și câteva clipe în urmă dispăru. - Îmi pare bine că am, în sfârșit, prilejul să te întîlnesc, spuse Pantazi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
leneși, în direcția opusă, întorcînd mereu privirile spre bancă. De abia după ce-l văzu așezîndu-se, grăbi pasul și câteva clipe în urmă dispăru. - Îmi pare bine că am, în sfârșit, prilejul să te întîlnesc, spuse Pantazi, și chiar aici, sub tei... N-am mai trecut pe aici de trei ani, adăugă scoțând o scobitoare din buzunar și începînd s-o răsucească ușor între degete. Voiam să te felicit, și să te întreb: când au descifrat codul? câte zile înainte de a-i
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ne-a fost nouă ursit să-l căutăm. Să-l căutăm și să-l găsim! adăugă ridicîndu-se. Îi strânse mâna și porni agale, lăsîndu-și ușor capul pe spate, ca și cum de-abia atunci ar fi ajuns până la el mireasma florii de tei. Porto de Andraitx, august 1975 ---------- Mircea Eliade ȘANȚURILE - N-are să plouă, le-am spus. Dacă ne ajută Dumnezeu și Maica Domnului, în noaptea asta o găsim. Dar eram puțini, vreo douăzeci. Lixandru, cu nepoții, Popa, dascălul, restul, multe femei. - Unde
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mult, câteva miligrame de stricnină... II Știa că visează și-și trecea mereu palma pe obrazul proaspăt bărbierit, dar nu izbutea să se trezească. De-abia după ce mașina ajunse la capătul bulevardului, recunoscu cartierul; îl recunoscu mai ales după mirosul teilor în floare. Ne îndreptăm spre Șosea, înțelese. Nu mai trecuse pe aici de câțiva ani și privea emoționat casele vechi, care-i aminteau de anii studenției. Apoi îl întîmpină o alee străjuită de arbori înalți; în clipa următoare poarta se
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
sentențios, doctorul Chirilă, deschizând portiera. În orice caz, suntem așteptați... Când mașina se îndreptă spre bulevard, simți o liniște stranie, întreruptă, în chip neînțeles, de izbucniri aproape violente de bucurie. - Să deschideți fereastra, spuse, că în curând vom trece pe sub teii în floare. Acum ne apropiem de Șosea, adăugă după câtva timp. Și mai tîrziu: Să vedeți ce clădire frumoasă, cu arbori înalți și ce alee curată, cu pietriș, și scara de piatră vânătă... Internul îl privise tot timpul curios, tăcând
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Îi duc eu, o iau prin mlaștină și pe urmă prin pădure pînĂ-n spatele hotelului. Tu du-te direct la hotel și vezi dacă-i acolo și dacă-i totul În regulă. Și dacă e, mă găsești acolo, lîngă teiul Ăla mare. — E drum lung pînĂ acolo dacă o iei prin mlaștină. — Și să te Întorci de la școala de corecție e ditamai drumu’. Nu pot s-o iau prin mlaștină cu tine? Și după aia mă duc să văd cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Bine, spuse Nick. Da’ mi-ar plăcea să faci cum am zis. — De ce, Nickie? Pentru că așa poate-i vezi pe Ăia pe drum și-mi zici unde s-au dus. Ne vedem În pădurea aia mai tînĂră din spatele hotelului, lîngă tei. Nick aștepta de mai bine de-o oră În pădure și soră-sa Încă nu venise. Era agitată cînd apăru și el Își dădu seama că-i obosită. SÎnt la noi acasă, spuse ea. Stau pe verandă, beau whisky și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ta referitoare la vorbele mele spuse despre statuie, mă bucură, dar să știi că nasul tot la înălțimea asta rămâne. Așa se și cuvine, vere. Intrăm pe aleea principală a parcului Copoului. Ieșeanul o ia înainte și se oprește în preajma Teiului privind teatral coroana copacului. Apoi, încet-încet, începe să murmure: “Pe genunchii mei ședea-vei, Vom fi singuri-singurei, Iar în păr înfiorate, Or să cadă flori de tei...” Iar la baza bustului Veronicăi Micle de pe o aleie din Copou scrie: “Adesea
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
aleea principală a parcului Copoului. Ieșeanul o ia înainte și se oprește în preajma Teiului privind teatral coroana copacului. Apoi, încet-încet, începe să murmure: “Pe genunchii mei ședea-vei, Vom fi singuri-singurei, Iar în păr înfiorate, Or să cadă flori de tei...” Iar la baza bustului Veronicăi Micle de pe o aleie din Copou scrie: “Adesea stau și mă gândesc, ce ar fi fost viața-mi fără tine?... Tu, Veronica mea muză inspiratoare te-ai coborât pe pământ , învăluind totul cu raze albe
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Tu, Veronica mea muză inspiratoare te-ai coborât pe pământ , învăluind totul cu raze albe și strălucitoare”. -Asta o spunea poetul pe când era fericit alături de iubita lui. Ascultă cum sună însă versul lui atnci când se simțea nefericit: “Unde-i teiul cu-a sa umbră Cu-a lui flori până-n pământ? Vis a fost viața noastră Iar norocul nostru vânt.” De la extaz la deznădejde nu-i decât un pas, pe care poetul l-a exprimat cum nu se poate mai frumos
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
cu-a sa umbră Cu-a lui flori până-n pământ? Vis a fost viața noastră Iar norocul nostru vânt.” De la extaz la deznădejde nu-i decât un pas, pe care poetul l-a exprimat cum nu se poate mai frumos. Teiul încă trăiește, deși poartă multe semne care arată că timpul nu l-a iertat. Dar... De unde ai mai scos un nou “dar”, vere? Acest “dar” are suport,dragă ieșene, și încă unul foarte vânjos! Adică? Păi n-ai văzut că
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
ieșene, și încă unul foarte vânjos! Adică? Păi n-ai văzut că prin tulpina lui bătrână a pornit - așa, într-o doară - tocmai din rădăcină, un mugurel care... năzuind spre lumină a crescut an de an și acum este un tei tânăr care cearcă să ia locul bătrânului său părinte. D-apoi asta-i curată minune, vere! Înseamnă că spiritul lui Eminescu a rămas în tulpina copacului și a fost în stare să-l facă să renască pur și simplu. Ieșeanul
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
locul bătrânului său părinte. D-apoi asta-i curată minune, vere! Înseamnă că spiritul lui Eminescu a rămas în tulpina copacului și a fost în stare să-l facă să renască pur și simplu. Ieșeanul se apleacă și privește la teiul tânăr din scorbură. După ce îl pipăie precum a pipăit Toma Necredinciosul rana din coasta lui Hristos, se întoarce cu fața spre Obeliscul cu lei, purtând în ochi îndemnul către mine de a vorbi. -Acesta e Obeliscul Regulamentului Organic și se
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
cum se zice și am de așteptat nu șagă - gândesc eu când urechile îmi sunt lovite de un râs din toată inima. Întorc capul înspre partea de unde vine hohotul. Nu mică mi-a fost mirarea când din spatele unui trunchi de tei iese ieșeanul. Bănuiam eu că nici nu ți-a trecut prin cap că eu te voi aștepta acolo unde îi era locul barierei Socola. Adică? Păi Bariera Socolei nu făcea parte din cele 11 bariere ale târgului Iași, despre care
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
După ploaie Elena Marin Alexe Se-ascund fluierarii,"hoții", intre frunze zgribulite, teiul dă binețe nopții printre ramuri umezite. Împletite în buchete, stelele din policandru intonează noi sonete, luna mă privește tandru. Norii, fug mâncând pământul și se-ascund în noaptea vie, cerul dă mâna cu vântul prins în vraja aurie. Plânge noaptea
Dup? ploaie by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83281_a_84606]
-
legat cu un fir de ederă... Si ai văzut plutonul de execuție, moș Pâcule, sau era ascuns? a întrebat Gheorghe Amnar. L-am văzut, Gheorghe. L-am văzut și încă foarte bine. Era aliniat în marginea poienii la umbra unui tei plin de floare și... Dacă ne spui și din cine era format plutonul de execuție, atunci înseamnă că ești un bărbat tare - a intervenit Ion Cotman, cu neguri în priviri. Am să vă spun, dar când o să auziți n-o să
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
geană purpurie. Măi Dumitre, ce mai spune cocoșul acela al tău? a întrebat Pâcu, privind spre asfințit. Uite că nu l-am întrebat, Pâcule. Dar ce ți se năzare? Apoi nădejdea în cocoșul tău îi ca într-un cui de tei. Ascultă, Pâcule! Să nu-mi vorbești cocșul de rău, că cu mine ți-ai pus în cârd. Si mai ia seama că vorbești și în contra babei mele și asta nu ți-o iert. Dacă-i pe-așa, atunci nu mai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
trec prin cap. Dacă și Dumitru îi curios să afle ce s-o întâmplat cu strigoiul, atunci pot să povestesc mai departe. Mai încape vorbă, moș Pâcule? l-a aprobat Ion Cotman cel tăcut. Dacă-i așa, atunci să legăm tei de curmei. Si nu vă mai băgați în vorbă neîntrebați! Așa cum vă spuneam, bețivul o reușit până la urmă să deschidă ușa...Când au auzit vorbă, portarul și doctorul de gardă și-au luat mâinile de la ochi, cu mare băgare de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
casele boierești de mâna întâi. N-avea nici un zor și-și mișca încet picioarele deprinse cu mersul pe jos, însă nu pe piatră cubică, ci mai mult pe pământul gol sau pe iarbă. În dreptul Grădinii Expoziției, profită de desișul teilor boltiți peste strada lată, își scoase cizmele, după ce se asigurase că nimeni nu-l vedea. Apropiindu-se de școală, avu confirmarea vizuală a spuselor băiatului din tramvai, cu o zi înainte: terenul din fața școlii fusese defrișat cu 20 de ani
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
voi trece în anul IV. A fost începutul unei prietenii de bun augur pentru el. Pe parcursul vacanței de vară preferase să rămână la școală, lucrând la câmpul de experiențe, în livadă și vie, iar seara se plimba pe aleea cu tei întâlnind-o, uneori. Îi povesti aventurile de elev internist, stârnindu-i curiozitatea pentru românii de dincolo de Prut, care-și păstraseră identitatea națională, în ciuda condițiilor istorice de care nimeni nu mai putea fi învinuit atunci. Ea asculta atentă. Fără a se
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
vii, n-o să mă visezi niciodată, Iordana". S-a ținut de cuvînt. Bunica Leonora mergea la cimitir după ce i s-a dus bătrînul. Se așeza pe băncuță, ba nu, întîi își dezbrăca jacheta, o atîrna în cuiul anume bătut în tei și-i povestea tot ce i se întîmplase peste zi. El părea s-o audă. Îi trimitea mesaje de "dincolo". Cel puțin așa credea viguros-creștina mea bunică. "Ce-o să faci noapte de noapte fără mine, Iordana? Fără să mă visezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
brumă groasă, geroasă ce va accentua căderea frunzelor, avertizându-ne să ne pregătim de iarnă, ca anotimp în succesiunea curgerii factorului timp. Toată ziua a strălucit soarele a cărui lumină semăna cu acea culoare galbenă a mierii din flori de tei, fără să urce prea mult mercurul termometrului. 30 octombrie 2010. Președintele Băsescu se află la Bruxelles, la reuniunea de toamnă a Uniunii Europene. Pe diverse canale TV discuții cu ton ridicat privind unele probleme. Din Germania primesc o ilustrată prin
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]