8,428 matches
-
de Insula Comorii sale. Un ciorchine mare de băieți și fete din cartier căscau gura în casa noastră, în fața aparatului de radio - aveam radiotelefonie și recepția sonoră era foarte clară -, ca să asculte emisiunile de o jumătate de oră care ne tulburau atât de mult, încât după aceea ne repezeam jos în „gaură“, un șanț aflat în grădină de-a lungul carosabilului, ca să ne continuăm căutarea comorii. La capătul superior creșteau trei plopi, la celălalt se afla un copac Ginkgo, iar între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de bule mărunte și pișcătoare, din care țâșnea, din nou, un mișmaș de imagini, de ciuperci, ulițe înguste, umbroase, un dom, coline galbene și arse, peisaje peste care trecea o boare ușoară, o lumină moale alunecând împlinită - imagini ce mă tulburau iar și iar. Mă simțeam luat pe sus, stârnit de o bucurie febrilă, care nu mai lăsa loc nici unei alte plăceri. Și totuși frenezia asta era înăbușită și înnourată când trebuia să mă țin după tata și Herr Saner prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ba la un vârf de munte, ba la un pom înflorit, de parcă ar fi trebuit să descopere într-o corolă ceva ce lui, lui Hans Saner, îi rămânea străin, ceva ce el însuși nu înțelegea și totuși simțea cum îl tulbura pe W., declanșându-i un entuziasm deschizător de drumuri noi, o iluminare, o revelație, momente pe lângă care el ar fi trecut total absent. Trebuia să-i confirme plăcerea, bucuria, să pretindă că ar fi simțit la fel cu W., ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
proaspătă În amintire -, dar nu Încercă să o Împiedice. Între timp, secretara preluă comanda În casă, angajând asistente, dând ordine servitorilor, răspunzând Întrebărilor puse de prietenii Îngrijorați, compunând buletine informative, interzicând vizite și chiar descurajând apelurile telefonice, pentru că zgomotul soneriei tulbura odihna pacientului. Theodora Bosanquet, de la Cheltenham Ladies’ College și University College din Londra, era perfect capabilă să facă față crizei - Într-un fel, Întreaga ei viață de după 1907 nu făcuse decât să o pregătească. Într-o zi din luna august
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
aștepta la pândă, printre coturile și ocolișurile lunilor și anilor, ca o fiară ghemuită În junglă“. Dar ce este acest ceva, Minnie nu reușește să Înțeleagă. Aproape geme cu voce tare, În efortul steril de a pricepe. Rândurile tipărite se tulbură și joacă În lumina lumânării. Cască, se freacă la ochi și se ciupește, ca să rămână trează. Apoi trage cu ochiul la sfârșit, să vadă dacă se termină cu bine. În ultima frază, John Marcher se aruncă peste un mormânt care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și avea grijă să fie bine slujită, dar altfel Își vedea de viața lui ca și până atunci. Peste iarnă, Fenimore se Întoarse la Londra și Își reluară ieșirile ocazionale la teatre, muzee și galerii de artă. Nu o mai tulburau nudurile și putea contempla cu calm fecioarele cast dezbrăcate ale lui Edward Burne-Jones, chiar dacă mai avea rezerve cu privire la puritatea imaginației lui Alma-Tadema, pe care Henry le Împărtășea În sinea lui. De mai multă vreme, Henry Începuse să se gândească să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Gardens - și ce plăcere mi-a făcut să Îmi amintesc de Întâlnirea aceea, după ani de zile. Nu am avut puterea să-l privez de un privilegiu asemănător. — Desigur, desigur... e bine-venit! murmură Henry, Încântat de complimentul subtil, dar și tulburat de problemele sociale ridicate de prezența băiețelului. Dar cum are să Își umple timpul cât noi discutăm despre ceea ce ne interesează? — Are instrucțiuni clare să stea cuminte și să nu ne Întrerupă, spuse Edward Compton. Dar, dacă ați avea amabilitatea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
știu de ce, dar cei din familia James se ceartă Întotdeauna pe testamente, iar asta mă deranjează foarte tare, Îi replică el, prefăcându-se că o făcuse pentru a Încheia cât mai rapid disputa. În realitate, Încerca să Își Împace conștiința, tulburată de o vină transferată asupra lui și legată de Bob și de fratele lor mort, Wilky - transferată dinspre tatăl lor și datând de pe vremea Războiului Civil. Henry James senior Încercase să Își convingă fiii mai mari să nu plece ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
asupra ideii de moarte. Desigur, exista și o altă explicație pentru comportamentul ei, a cărei contemplare Îi crea lui Henry un disconfort profund, și anume faptul că plănuise deliberat și rece să se sinucidă, prefăcându-se doar că are mintea tulburată de boală. Termenul „sigilat“, care apărea de mai multe ori În mesaje și care sugera secrete Întunecate așteptând să fie scoase la iveală, Îi stârnea teama. Nu se Îndoia că Fenimore se omorâse și era destul de devastat de tragismul acestui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
transformă Într-o mascaradă grotescă, sugerând o conștiință Încărcată, care Încearcă să ascundă urmele unei crime. Desigur, era inutil să susțină că nu trăise un sentiment de vinovăție, sau măcar de responsabilitate, față de moartea lui Fenimore, care zăbovea și acum, tulburându-i gândurile În clipe de vulnerabilitate ca acestea, dar care fusese cu deosebire acut În săptămânile acelea petrecute la Veneția, când se dusese zilnic la Casa Semitecolo, unde petrecuse ore În șir ajutând familia Benedict să sorteze cărțile lui Fenimore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
epistole scurte, recente, majoritatea bilete banale referitoare la planificata lui vizită la Veneția. Le distruse și pe acelea: bănuiala că amânările repetate ale vizitei ar fi contribuit la starea ei de depresie continua să Îl macine. Dar descoperirea care Îl tulbură cel mai tare fu un pasaj din jurnalul ei, aparent o idee pentru o povestire: “Închipuiți-vă un om născut fără inimă. E bun, sau cel puțin nu e crud; nu e destrăbălat și are purtări frumoase; dar nu are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
gândească la ea În această noapte lungă de veghe, era mai bine să Își economisească eforturile. Dacă ar fi fost adevărat că nu avea inimă sau că avea doar una secată de mania pentru fraze, ar fi fost atât de tulburat de moartea ei și ar fi petrecut atâtea ceasuri cu gândul la ea? Se frământase inutil luând cuvintele din jurnal ca pe o referință personală. Dar ideea unui om născut fără inimă - un om bun, cu purtări frumoase, căruia Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
calculată pedagogic, de parcă perioada de școală s-ar consuma într-o colonie penitenciară, de parcă povara învățatului le-ar strica somnul cel mai dulce; la mine, însă, spaimele din pauză din curtea școlii nu au devenit niciodată coșmaruri capabile să-mi tulbure somnul. Când eram copil, când nu purtam încă șapcă roșie de gimnaziast și nu colecționam poze din cutiile de țigări, de îndată ce vara promitea din nou să fie nesfârșită, mă apucam să construiesc, picurând nisip ud, pe una din plajele situate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
va fi fost în orice caz uimit. Și atât. Cu oricât sârg scormonesc prin frunzișul amintirilor mele, nu se găsește nimic care mi-ar fi favorabil. Este evident că nu au existat nici un fel de îndoieli care să-mi fi tulburat anii copilăriei. Mai mult, ușor de atras, am participat la tot ceea ce avea de oferit cotidianul care, cu incitantă frenezie, se dădea drept „epoca cea nouă“. Erau multe și atrăgătoare lucrurile de acest fel: la radio și la cinematograf câștiga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
interval de timp stăpânit de spaimă - caporalul a încercat ușa pivniței. Era descuiată. Nu era nici o cheie pe dinafară. Nimeni nu ne păzea. Să fi speriat cumva vreo pisică sau poate că, în caz că ar fi existat una, să-i fi tulburat somnul? Prin fereastra de la bucătăria situată deasupra pivniței vedeam barajul anti-tanc. Nici un ins din Volkssturm nu-și mai fuma acolo o ultimă pipă. Dus era căpitanul de cavalerie cu cățelușul lui. Era evident că între timp satul fusese evacuat. Ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
dus pe targa cu roți de-a lungul unui coridor pe ai cărui pereți atârnau arme din Evul Mediu: halebarde, arbalete, securi cu două tăișuri, săgeți, ghioage și săbii strânse snop, și muschete, care ar fi putut data din vremea tulburată de războaie a lui Grimmelshausen; ce a putut să inventeze omul pentru a interacționa cu semenii lui în vremuri schimbătoare. M-am uitat în urma caporalului meu. Imaginea asta - cum e împins cu targa până dispare, fără un sunet -, care poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ce se desprinde, scoate la iveală lucruri de mult uitate, până la dinții de lapte ai celei mai fragede copilării; pe urmă, însă, ascuțișul cuțitului o ajută să-și îndeplinească un alt rost: tocată strat după strat, ea declanșează lacrimi ce tulbură privirea. Mă găsesc, mai exact mă văd, pe băncile de sub castanii ce dăruiesc umbră curții căminului Caritas. Așezat alături de câte un bătrân căruia încerc să-i rețin chipul pe hârtie. Desenez cu creionul ochi tulburi, încețoșați, și pungile de sub ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
iar pentru mine și zână, și Înger, m-a obligat să-mi Întrerup turneul triumfal prin republicile indo-americane. Porteño, la urma urmelor, așteptasem nu fără oarece nostalgie clipa Întoarcerii și nicicând n-am crezut că ea avea să-mi fie tulburată de circumstanțe care chiar pot fi calificate drept polițiste. Într-adevăr, de cum am ajuns la Retiro, m-au arestat; acum mă acuză de un furt și două asasinate. Colac peste pupăza acestui accueil, sticleții m-au deposedat de un juvaer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Știți, probabil, că orchestrarea unor atari ententes cordiale e de-acum o a doua natură pentru mine. — Preocupat de lipsa banilor, Ricardo s-a sfătuit cu Croce; discutând cu el, s-a convins că domnul Comandor se ruina intenționat. Îl tulbura și umilea convingerea că Întreaga sa viață era falsă. Era ca și cum ți s-ar spune pe nepusă masă că ești altcineva. Ricardo se crezuse mare sculă: acum pricepuse că tot trecutul și toate izbânzile lui erau opera lui taică-său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
furia să ne deformeze chipul. Ce armonie, ce inepuizabilă lecție de integrare! Cred că tu pari o țestoasă și mâine mă vor lua drept un galápago etcetera, etcaetera! În zadar am trece sub tăcere faptul că această maiestasă panoramă e tulburată, măcar periferic, de loviturile oarbe ale unor Aristarhi. Cum se Întâmplă Îndeobște, opoziția dă de-a dura cu cei mai contradictorii, dar Canalul 7 anunță, parcă ar fi cireașa de pe tort, că Baralt n-a inventat nimic, că aici au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cei de la marină niște prosoape așa de mici? Consumați alcool? Puțin. Hotărât lucru, se afla În defensivă. — Puteți să-mi spuneți când ați consumat ultima oară alcool, domnule? — Nu știu. Cred că acum două-trei zile. Gândul la San Diego Îl tulbură. Totul părea atât de Îndepărtat. De ce? — E-n regulă, doctore Johnson. Ceva necazuri cu articulațiile, șoldurile sau genunchii? — Nu, de ce? — Episoade de sincopă, leșin sau amnezie? — Nu... — Vă rog să vă așezați acolo, zise asistentul, indicându-i un scaun din apropierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Beth. Nu rezistă nici un argument. Mai Întâi de toate, În zonele unde peștii n-au mai Întâlnit ființe umane, animalele tind să le ignore prezența, dacă nu sunt vânate. Scafandrii Marinei Militare nu vânează pești. Al doilea, dacă scafandrii au tulburat fundul apei, asta n-a făcut decât să elibereze nutrienții și să atragă mai multe vietăți. Al treilea, multe specii de animale sunt atrase de curentul electric. Așadar, cel mult, crevetele și celelalte animale ar fi trebuit să fie atrase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
de aceea, disperat. Fără să găsească, oricît de puternică iar fi lumînarea, nici oameni, nici zei. S-a molipsit de boala ce a exterminat eroii și a destrămat imperii surpînd cetățile lor. S-a văzut numai și numai pe sine tulburînd limpezimile și lăsînd loc groazei și angoasei de a trăi. Știe că nu în infinit se îneacă omul, ci în el însuși, ca într-o baltă căreia nu-i vede malul. Ea murdărește tot. Chiar și pierderea ființei iubite. Devine
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
uriașe unde fiece mișcare e o cutremurare magmatică și valurile se contopesc cu materia primară. E naștere și moarte într-o plutonică îngemănare iradiind energii distrugătoare, așteptînd să spulbere, într-o secundă, lumea. Doctorul și-a reluat lectura. Personajul V. tulburat de crima pe care altul din sine a comis-o, se îmbată ca să-și anestezieze somnul dar crima făcută în noaptea următoare de Justițiarul visului devine furibundă, patologică. Următorul dușman e găsit rupt în bucățele și vînăt tot iar polițiștii
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
care, într-o aceeași noapte, au intrat în comă profundă supraviețuind așa de-a lungul timpului, cu minime necesități, fără ca medicii să constate însă că trupurile le-au mai îmbătrînit. Doctorul citește rîndurile și zîmbește. Asta înseamnă că nu-l tulbură nimic. Dar mie, V. tînăr, reluarea visului și atitudinea lui nu-mi aduce decît încrîncenare. Observ că, dacă mulți au predicat iubirea, între oameni, cotidianul arată numai dezbinare. Iubirile se usucă precum florile efemere. Un cîmp de uscături și putreziciune
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]