KorAP: Find »[drukola/base=urât & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...223 224 225 ...238 >

5,936 matches

Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430

de Înțelesuri a acestora: „Avem proverbe care sunt biciuiri de foc și proverbe care Înainte de a se preface În cuvinte au fost flori. Unele, discrete, deschizând orizonturi metafizice. Altele sunt surâsuri desprinse dintr-o tragică resemnare În fața vieții. Unele au urâtul obicei al dascălilor care moralizează. Altele, un umor izbăvitor de tristețe. Adâncime, joc, grotesc Întâlnești la fiecare pas, dacă nu la orice țăran, atunci În belșugul de Înțelepciune al acelui țăran fără de nume, sinteză rezumativă a geniului unui Întreg popor

[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
uiți la soare. (Mulțumirea sufletească nu poate fi obținută prin compromis, oricât de tentant ar fi acesta. Din păcate, aspectul inestetic al ființei umane nu este ignorat, rezultând uneori chiar situația dramatică a sacrificării frumosului interior: „Vai de omul cel urât, nici la moară n-are rând”.) Caracter, cinste, corectitudine - ipocrizie, desfrânare, hoțietc " Caracter, cinste, corectitudine - ipocrizie, desfrânare, hoție" Femeia curată se cunoaște după hainele bărbatului. (Adevăratul caracter se probează după disponibilitatea pe care o avem de a face, și pentru

[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
o treaptă inferioară, bună și ea. Ori din dragoste: cum o fac sfinții și caracterele superioare. Dar și de rușine. O teribilă rușine, asemănătoare cu a fi făcut un lucru necuviincios În fața unei persoane delicate, a fi trântit o vorbă urâtă În fața unei femei bătrâne, a fi Înșelat un om care se Încrede În tine.” (N. Steinhardt) Nici În car, nici În căruță,/ și nici chiar În teleguță. (Despre oamenii nehotărâți, oscilanți, care nu știu ce vor sau care preferă În mod deliberat

[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
cere ce se poate. (Pretențiile exagerate sunt resimțite ca o ofensă de către cel căruia Îi sunt destinate, deoarece un minimum de bun-simț ne pretinde să nu abuzăm de bunăvoința sau de capacitățile cuiva.) Mai multă Înțelepciune găsești În fețele cele urâte, decât În cele frumoase. (Pentru că rar fețe frumoase care să nu aducă cu ele Înfumurare În societate și chiar sfidare.) Dă-mi, Doamne, mintea românului cea de pe urmă! (Adică acea judecată lucidă, anticipativă, care nu mai este subjugată ultimatumului unei

[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
răspund cu ce li s-a părut că au vrut. Căci dacă vroiau cu adevărat lucrul acela (frumusețile artistice ale lumii, Împlinirile veacului, cărțile lui mari), atunci s-ar fi pregătit pentru Întâlnirea cu ele. Îi văd triști: «E vreme urâtă afară; totul e urât», spun ei, fără să știe că e vreme urâtă În ei Înșiși. Cine nu a găsit prilejul În sine nu găsește nici În jurul său mari prilejuri...” (C. Noica) Soartă, destin, fatalitate, predestinare - Întâmplare, liber arbitrutc "Soartă

[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
cu adevărat lucrul acela (frumusețile artistice ale lumii, Împlinirile veacului, cărțile lui mari), atunci s-ar fi pregătit pentru Întâlnirea cu ele. Îi văd triști: «E vreme urâtă afară; totul e urât», spun ei, fără să știe că e vreme urâtă În ei Înșiși. Cine nu a găsit prilejul În sine nu găsește nici În jurul său mari prilejuri...” (C. Noica) Soartă, destin, fatalitate, predestinare - Întâmplare, liber arbitrutc "Soartă, destin, fatalitate, predestinare - Întâmplare, liber arbitru" Ce-i este scris omului În frunte

[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
din starea de prostie? Poate atunci când un prost a ajuns să-și dea seama că propria prostie s-a răzbunat pe el Însuși. Μ Este oare Întâmplător faptul că simțurile unora s-au specializat În observarea mai ales a aspectelor urâte ale existenței? Nu este, desigur, robie mai puternică decât o gândire Înlănțuită În propriile resentimente sau prejudecăți. Μ Este mai ușor să recurgi În relațiile cu oamenii la autoritarism, decât la măsură: bunul-simț provine, de fapt, dintr-un accentuat simț

[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
lumea umană mai mult o stare de conștiință decât una pur afectivă: resimțim fericirea pe măsură ce ne știm mai buni, mai drepți, mai generoși În raporturile cu semenii noștri. Μ Răul poate Îmbrăca multe forme, dar cea mai Înfricoșătoare și mai urâtă este aceea a disprețului agresiv manifestat de către unii față de viață. Μ Nu poți să te schimbi În general, ci de fiecare dată În raport cu ceva anume. De aceea dorința de a ne transforma, la un moment dat, poartă Întotdeauna numele obiectivului

[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
comporte ca și cum totul ar depinde numai de el! Μ Cel care se lasă de mai multe ori amăgit sfârșește prin a fi disprețuit de toți. Μ Când nu te rușinezi de tine Însuți În intenția de a face un lucru urât, cum te-ar putea opri oare rușinea de alții? Μ Indulgența și mila sunt răsplata pentru acela care nu știe să Învingă. Μ Când un om nu-i mai suscită altuia curiozitatea (sau capacitățile) Înseamnă, de fapt, că nu-l

[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
Μ Păcatul repetat Însingurează, deoarece ne Înstrăinează de „bine” și, astfel, de oameni. Μ Unii se supun probei curajului doar din teama că cei din jur i-ar putea numi lași. Μ Trecutul nu poate fi schimbat, dar un trecut urât poate fi ignorat, uitat sau iertat. Μ Pe moment, suntem tentați să credem că unele lucruri se produc la voia Întâmplării, fără vreun rost, dar pe urmă, după ce le-am cunoscut efectul, ne dăm seama că apariția lor În viața

[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
deoarece toată energia lor psihică și nervoasă este Întrebuințată În cultivarea de resentimente și ostilități. Dimpotrivă, transpunerea empatică, generatoare de simpatie umană, este condiția fundamentală a luptei cu tendințele de risipire energetică ale unui eu hipertrofiat, atras doar de fapte urâte, de fapte josnice, imorale. Μ Orice climat familial Își are rezervat un anumit stil de expresie, adică o anumită configurație a raporturilor intrafamiliale: de aceste raporturi, de tipologia și natura lor depinde acel efect specific al climatului familial (de a

[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
că se confundă cu conținutul emoțional al operei contemplate, trăiesc aievea conținutul ei: de aici și aspectul de vulnerabilitate psihologică al unor astfel de oameni, mai ales atunci când sunt În fața unor conținuturi artistice care au ca obiect și unele aspecte urâte ale existenței sau ale comportamentului uman (de exemplu, violența, plăcerea senzuală cu aspect de orgie, trădarea, iluzionările alcoolicilor sau ale drogaților etc.). Neputându-se detașa de aspectul urât al acestor realități, astfel de oameni nu pot realiza nici acele emoții

[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
sunt În fața unor conținuturi artistice care au ca obiect și unele aspecte urâte ale existenței sau ale comportamentului uman (de exemplu, violența, plăcerea senzuală cu aspect de orgie, trădarea, iluzionările alcoolicilor sau ale drogaților etc.). Neputându-se detașa de aspectul urât al acestor realități, astfel de oameni nu pot realiza nici acele emoții sau sentimente prin care ei le-ar putea controla: de exemplu, indignarea, antipatia, oroarea etc. Μ La omul egoist, invidia Îl face să fie continuu Încordat, preocupat de

[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639

carte și cea mai În măsură să știe dacă Îi spui sau nu adevărul, Însuși autorul cărții care se presupune apriori că ar fi citit-o. Unii vor fi de părere că trebuie să se abată peste tine cel mai urât ghinion ca să te trezești Într-o asemenea situație și că Îți poți petrece o Întreagă viață de cititor fără să te Întâlnești și cu cel mai neînsemnat scriitor, și mai ales, În cazul excepțional, cu cel mai neînsemnat autor al

[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
și se face o previziune, după felul În care reacționează, dacă iarna va dura sau nu cu șase săptămâni În plus. Ceremonia de consultare a cârtiței este apoi retransmisă În toată țara, căreia Îi furnizează indicațiile meteorologice În legătură cu continuarea zilelor urâte. Ajungând cu echipa lui În Punxsutawney, Phil Connors Își petrece noaptea Într-o pensiune de familie și se Întoarce În dimineața următoare În locul În care se filmează, comentând reacțiile cârtiței, care dă semne că iarna se va prelungi În acel

[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752

de realitatea exterioară: "Neliniștea mea actuală vine din descoperirea că împletirea binelui cu frumosul, kalokagathia, care a stat la baza culturii europene, de la Grecia antică încoace, e tot mai mult înlocuită de o realitate estetică născută din împletirea răului cu urâtul"105. Cu siguranță, un alt rol al criticii este acela de a media dialogul autor-cititor, ajutându-l pe cel din urmă să descopere sensurile criptate ale mesajului poetic, mai ales că, "în secolul XX (deci în modernitate, n. n.) alteritatea nu

[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
în versuri ce pot fi definite ca metafore ale unei cristalizări expresive a suferinței. Celebritatea devine un inconvenient și Ana Blandiana se mărturisește împotriva aparențelor, apăsată de un renume, în care destinul literar ocupă o mică parte"152: "Uneori, aproape urâtă,/ Alteori, minunat de frumoasă./ Ce-aș putea să-i cer/ Oglinzii din ușa dulapului/ Ștearsă de datină,/ Când eu mie nu îmi pot fi cântar/ Și toate punctele reper/ Ale lumii se clatină,/ Rar, tot mai rar ?,/ Sunt eu ființa

[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
a celei deja existente. În acest volum, aproape fiecare poem conține o pereche, sau mai multe, de termeni antitetici, alăturați, prin intermediul coordonării: soarele și noaptea, criminalii și sfinții (Nord), ceasul rău și ceasul bun, trecutul și viitorul (Orologiul), înfățișarea aproape urâtă sau, dimpotrivă, minunat de frumoasă, reflectată în oglindă, legătura între viață și moarte, întoarcerea și plecarea, mai aproape sau mai departe (Tangaj), îmbrățișarea și răstignirea, vremea curgând "de două ori/ Dinspre seară și dinspre zori,/ pentru unul, și pentru altul

[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782

gît sub formă de huzur și abuz de putere? Poți să pui acolo vrafurile tale de dosare slinoase din care vrei să-ți faci o amărîtă de rampăi de lansare? Astea nu-s povești? Ba sînt povesti și încă unele urîte, în care demult nu mai crezi! Și nici eu! Ilie: Iartă-mă, Mina... Mina: Așa că las-o pe asta. Ilie: Bine, dar n-are nici un sens. Mina: Și ce? Cîți nu se prefac că au un sens?! (Mina reclamă starea

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
ale spațiului de joc prin folosirea spoturilor, apelul la înregistrarea pe bandă magnetică a "gîndurilor" sau la efectele stroboscopice (exceptîndu-le pe cele din finalul spectacolului) n-au adus un adaos de interes întregului. Decorul semnat de Axenti Marfa este premeditat "urît", ca formă și cromatică, delimitînd un habitaclu neospitalier. Echipa de interpreți colaborează cursiv pe coordonatele gîndirii regizorale. Între cele două grupuri de caractere, al agresorilor și al agresaților, se situează, într-o compoziție de subtilă candoare, realizată de Cornelia Gheorghiu

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
actoricească stările complexe ale personajului, oscilațiile lui între gravitate și situațiile tragi-comice. Scenografia semnată Axenti Marfa propune un cadru întunecat, cu pereți transparenți, cu un mobilier liniar și monocolor, metaforă adecvată ideilor textului. Cineva a calificat acest decor ca fiind urît. Este însă o încercare de urît înțeles estetic. Nouă ni s-a părut simplist. Spectacolul lui Const. Popa și Dan Nasta e o meditație gravă asupra condiției omului acestui timp al violenței și agresiunii; este, totodată, o oglindă neiertătoare pe

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
piesa asta? Irina: Care? Val: Steaua fără nume. Irina: Iubitule, nu-mi strica și rămășița de dispoziție pe care o mai am. Val: Bine, da' poți să-mi spui și mie unde scrie în piesa asta căi domnișoara Cucu e urîtă? Irina: (ușor descumpănită) Păi... nu știu unde scrie, dar toată lumea știe că așa e... urîtă și rea... Val: Iubito, mai citește piesa... D-ra Cucu e o infirmă pe dinăuntru. Dar asta nu înseamnă deloc că e urîtă pe dinafară. Irina: Deci tu

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
și rămășița de dispoziție pe care o mai am. Val: Bine, da' poți să-mi spui și mie unde scrie în piesa asta căi domnișoara Cucu e urîtă? Irina: (ușor descumpănită) Păi... nu știu unde scrie, dar toată lumea știe că așa e... urîtă și rea... Val: Iubito, mai citește piesa... D-ra Cucu e o infirmă pe dinăuntru. Dar asta nu înseamnă deloc că e urîtă pe dinafară. Irina: Deci tu crezi că eu... Val: Mînca-v-ar să vă mănînce de artiști care cred că

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
Groparul: Păi cum credeai! (după o pauză) Domnule, am ales cimitirul pentru că printre morminte, bocete, disperări, scap de frica morții... adică fac un fel de antrenament... și să pot spune "haide, iubito, vino..., n-o mai fă pe grozava... pe urîta... pe coasa... Mare scofală! Nici tu nu cîștigi mare lucru că mă iei, dar nici eu nu pierd cine știe ce... Tu îți faci treaba și eu te ajut... Îmi exersez dispariția..." Este că sînt șmecher? Octav: Da... Și mai ales vesel

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693

studenții de la Litere. În bun obicei structuralist, teoreticianul desenează un tabel taxinomic al diferitelor practici de scriitură, În funcție de strategiile narative prin care autori și cititori cad de acord asupra semnării unor “pacte de lectură”. O căsuță rămîne liberă: căsuța cea urîtă, aceea unde pactul romanesc (deci nu autobiografic, cele două funcționează diferit, deși cu rezultate vizate comune) ar fi fost Încheiat cu cititorul de un autor În același timp narator și personaj homodiegetic, În virtutea omonimiei (“protocolul nominal”: vezi de pildă cazul

[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]