KorAP: Find »[drukola/base=urla & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...223 224 225 ...261 >

6,525 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905

Apone și ceilalți așteptau, observând degetele agile care se mișcau repede și precis în ciuda vântului și a frigului. ― Prima echipă, ordonă sec sergentul în microfonul individual. Veniți în sasul principal. Un panou indicator pârâi și gemu pe deasupra capetelor lor. Vântul urla și le șfichiuia și nervii ca și corpul, Hudson efectua o matisare și două semnalizatoare porniră să clipească neregulat. Gemând datorită efortului cerut de degajarea nisipului strâns pe șina de ghidaj inferior, ușa cea mare lunecă smucindu-se, în ritmul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
un buton, apoi altul. Fără efect. Poate că acum nu se putea deschide decât din interior? Ripley încercă alt cod. Oftă ușurată când auzi motoarele gemând înăuntru și văzu ușa clătinându-se. Femeia se mai uită o dată la VTT. Și urlă când descoperi o umbră, exact în spatele ei. Sări înapoi, se lovi tare de zidul în care era încastrat panoul de comandă și constată că figura, deși surprinzătoare și foarte urâtă, nu avea nimic terifiant. Wierzbewski era vinovatul. ― Te-am speriat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
putut să nu se înduplece să-i îndeplinească ruga. Sughițul de greață se auzi și în difuzoarele postului de operații. Nimeni nu glumi. Femeia captivă în ganga rășinoasă fu cuprinsă de convulsii și izbuti să găsească energia necesară pentru a urla, un strigăt sfâșietor de suferință. Ripley făcu un pas spre microfonul cel mai apropiat, vrând să-i avertizeze pe infanteriști de ceea ce urma să se producă, dar nu era în stare să articuleze un sunet. Nici nu era nevoie. Studiaseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
de abur într-o tăcere supranaturală. Pe Dietrich o lăsară nervii și se Întoarse pentru a fugi. Dar nu apucă să-și sfârșească mișcarea. Ceva imens și puternic apăru din vălurile opace și-o cuprinse în brațele-i enorme. Meditehniciana urlă și apăsă instinctiv pe trăgaciul aruncătorului de flăcări. Un jet de foc îl înghiți pe Frost, schimbându-l într-o torță umană. Transmis prin emițătorul său, urletul îi asurzi pe toți colegii lui. Apone se răsuci. Nu putea să vadă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
ce dracu'! Mâinile lui Gorman se depărtară de consolă. Nu mai avea nici un rost să apese pe butoane ci să ia o hotărâre, iar Ripley înțelese după tenul alb ca varul că nu era în stare. ― Scoate-i de-acolo! urlă ea. Imediat! ― Gura! Inspira pe gură ca peștele, tot urmărind ecranele. (Planul lui de luptă se prăbușise prea repede ca să mai aibă timp să se gândească la niște soluții de rezervă). Gura, ei drăcie! Monitorul lui Crowe se stinse și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
glas era distorsionat la limita inteligibilului. Aparatele de emisie-recepție erau concepute să funcționeze în orice împrejurări, inclusiv sub apă, dar ceea ce se petrecea în acest loc nu fusese prevăzut de tehnicieni. Pentru simplul motiv că nu exista nici un precedent. Cineva urlă înapoia sergentului. Gorman putea să se ducă dracului. Reglă emițătorul pe frecvența comunicațiilor directe. ― Dietrich? Crowe. Răspundeți! Wierzbowski, unde dracu' ești!? O mișcare în stânga. Se întoarse și era să-l decapiteze pe Hudson. Ochii comtehului ieșiseră din orbite. Era în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
transmise de camerele individuale ale infanteriștilor înregistrate automat de ordinatorul de bord al VTT-ului. Aceste dovezi pe care le-ar putea arunca în fața reprezentanților Companiei, siguri pe ei și îngâmfați, existau. Pleacă, du-te acasă, cară-te, fetițo. Îi urla o voce interioară. Ai dovezile pe care le căutai. Colonia este terminată: un singur supraviețuitor, Newt. Ceilalți au murit sau îi așteaptă o soartă mai grea decât moartea. Înapoiază-te pe Pământ și strânge o armată întreagă pentru viitoarea expediție

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
lui Drake nu atinsese încă solul și Hicks sărise la ușă și comandă închiderea. În patru labe, Vasquez se repezi la deschizătură, iar caporalul fu nevoit să lase comenzile pentru a o prinde și a o împiedica să iasă. ― Drake! urla ea, nestăpânită. E atins! Hicks se căznea să o oblige să se întoarcă spre el. ― E mort! Nu mai poți face nimic pentru el, Vasquez. E mort. Ea-și ridică figura dementă și mânjită de funingine. ― Nu. Nu, el trăiește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
și-l zăvorâră. Aidoma unei comete rătăcitoare, VTT-ul urca pe rampă bubuind și lovind mai multe canalizări. Ripley își făcea de lucru la comenzi pentru a reda aderența la roți și a degaja transportorul. Ploua cu scântei. În spate urla cu toții. Desprinseră extinctoarele și le goliră peste începutul de incendiu. Newt stătea cuminte și-i privea pe adulții speriați care alergau prin fața ei. Respirația-i sacadată era însă regulată. Observa scena. Nimic din ceea ce vedea nu era nou pentru ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
fu smuls din țâțâni, dar era prea târziu și fu aspirat în exterior. Un fel de ghimpe ascuțit prelungea extremitatea cozii monstrului care se încolăci în jurul piciorului locotenentului cu o rapiditate fulgerătoare. Acul se înfipse în umărul lui și el urlă. Hicks se aruncă pe locul tunarului și prelua comenzile de tir cu o mână, cu cealaltă tot apăsând pe butoane. Motoarele scaunului bâzâiră și-l învârtiră. Consola se aureolă cu luminile aprinse ale indicatoarelor, un motiv insuficient de bucurie, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
că e paralizat. Vasquez îi dădu în lături și-l apucă de guler pe ofițerul inconștient. Era prea furioasă ca să plângă. ― E mort de frică, ce mai! (Îl ridică pe Gorman cu o mână și strânse pumnul pentru a-i urla în față:) Trezește-te, speriatule! Trezește-te, dracu'! Te belesc, mișelule! Hicks se strecură între Vasquez și locotenentul inert și vorbi femeii cu glas căzut dar autoritar. Privirea-i era dură. ― Oprește-te. Lasă-l... imediat. Se priviră. Vasquez îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
se bulbucară și nu mai termină ce avea de spus. Nu era Spunkmeyer. Creatura abia se strecura prin deschidere. Fălcile anterioare se căscară dezvelind colții. Ferro sesiză niște mișcări indinstincte și auzi un whoosh organic. Nici nu avu timp să urle și se pomeni izbită de consola de pilotaj. La sol, viitorii naufragiați văzură uluiți cum naveta viră brusc spre babord. Propulsoarele principale mugiră și aparatul acceleră pierzând altitudine. Ripley o luă pe Newt și alergă spre clădirea cea mai apropiată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
ajunse în sfârșit destul de însemnată pentru a declanșa detectorul, al cărui semnal roșu începu să pâlpâie. Imediat plecă semnalul la toate difuzoarele încastrate în tavan și un potop artificial se abătu peste dulapuri și sol. Simultan, o sirenă prinse a urla. În centrul de exploatare, Hicks tresări auzind alarma. Privirea i se desprinse de consolă zburând spre ecranul ordinatorului central. O mică zonă a planului acestui etaj pâlpâia. Caporalul se ridică și se repezi spre ușă strigând totodată în microfonul individual

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
microfonul individual: ― Vasquez, Hudson, veniți la secția medicală. A izbucnit un incendiu. Cei doi infanteriști își întrerupseră rondul. Saturate de apă, hainele se lipeau de corpul lui Ripley. Difuzoarele continuau să stropească sala și tot ce se găsea acolo. Sirena urla întruna. Vaietele ei regulate și plesnetul apei pe mobilele metalice și sol acopereau toate celelalte zgomote. Femeia încercă să distingă ceva prin perdeaua groasă de ploaie artificială; pentru aceasta trebuia să-și dea la o parte părul din ochi. Lovi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
de pe sfera chirurgicală, Ripley izbutise s-o azvârle departe până să-și asigure priza. Acum, se ținea strâns de femeia care încerca să o prindă pentru a o împiedica să înainteze spre față. Căci acesta era țelul înaintării sale. Newt urlă și se dădu înapoi până se pomeni cu spatele la un pupitru, într-un colț al sălii. Cu energia disperării, Ripley reuși să-și ridice mâinile pentru a-și acoperi fața. Monstrul era aproape. Ea-l împinse cu toate puterile. În timpul luptei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
chirurgicale. Picioarele îi alunecau pe podeaua udă. Ploaia deluviană care cădea mereu din tavan inunda încăperea și o orbea. Chiar dacă potopul nu-i pria creaturii, picioarele și corpul i se făcuseră prea vâscoase ca Ripley s-o poată prinde. Newt urla întruna, neputând să-și ia ochii de la această scenă. Ea nu văzu picioarele de artropod care apărură în vârful pupitrului de care se rezemase. Dar capacitatea ei de a percepte mișcările devenise aproape la fel de acută ca și cea a detectoarelor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
Niște gheare capabile să rupă metalul râcâiră apărătoarea trunchiului. Se lăsă jos în centrul de exploatare; monștrii își dădură drumul. Curând plafonul păru să explodeze, iar o ploaie de forme de coșmar și bucăți de dale căzură în sală. Newt urlă, Hudson deschise focul, iar Vasquez îl acoperi pe Hicks folosind aruncătorul de flăcări. Ripley o luă pe Newt și se dădu înapoi împleticindu-se. Gorman apăru imediat lângă ea și folosi și el propria pușcă. Nimeni nu avu timp să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
pușcă. Nimeni nu avu timp să remarce că Burke se grăbea spre singurul culoar încă deschis: pasajul dintre centrul de exploatare și circa medicală. Jeturile de napalm luminau haosul și incinerau atacanții pe rând. Câteodată, creaturile în flăcări se poticneau urlând înnebunite, fapt ce amplifica confuzia și violența incendiului. Dar strigătele lor exprimau mai multă furie decât suferință. Acidul șiroia din corpurile calcinate și deschidea cavități mari în podea, ceea ce mărea pericolul. ― Secțiunea medicală! strigă Ripley, bătând ușor în retragere împreună cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
pentru totdeauna. Dar, cel puțin nivelul ei nu le trecu peste glezne. Acidul perforase destul podeaua pentru a facilita drenarea ei. O sirenă mugea fără încetare, împiedicându-i să vorbească și de a stabili un plan de acțiune. Apoi Hudson urlă cât îl ținură plămânii, iar vocea-i ascuțită se auzi în pofida vaierului sirenei. ― S-o ștergem! ― Secțiunea medicală! strigă Hicks. Vino, ce dracu'! Îi făcea gesturi frenetice, bătând în retragere înspre culoar. Comtehul se învârti înspre acesta și solul intră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
acolo! La limita fascicolului îngust al lanternei sale, Hicks zări o formă mișcătoare și grotescă. Aidoma unui dihor, extraterestrul izbutise să-și turtească trupul pentru a se strecura înăuntru, în conductă. Bărbatul observă și alte mișcări îndărătul intrusului. ― Înapoi, înapoi! urlă Ripley. Încercară toți să-i dea ascultare, se îmbrânciră în tunelul strâmt. Din spatele lor se auzea un zgomot metalic: o grilă de aerisire fusese smulsă. Căzu cu zgomot și o umbră amenințătoare se vârî în deschizătură. Vasquez își luă arma

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
nici o conductă de aerisire în care să se arunce. La un moment dat, creatura o domină pe fetiță, care părea minusculă în comparație cu ea. Numai atunci când se mișcă din nou, Newt îi simți prezența și se răsuci. Abia avu timp să urle și umbra o și înghiți. Auzind strigătul și clipoceala, Ripley își pierdu capul. Grilajul era secționat pe jumătate. Ajutată de Hicks, o smulse cu lovituri de picior, îndoind astfel barele. O bucată de metal se scufundă în apa neagră. Fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
face nimic pentru ea. Să plecăm! I se păru că ceva se mișcare la extremitatea culoarului pe care veniseră. Dar poate că ochii îl înșelau. Oboseala oculară putea avea unele consecințe fatale pe această lume. Ripley era cuprinsă de isterie. Urla, plângea și se contorsiona. Hicks o ridică, temându-se să nu o vadă căzând prin deschizătură. O asemenea cădere ar fi fost cel mai sigur mod de sinucidere, radical și rapid. ― Nu! Nu! Mai trăiește, trebuie să... ― De-acord, urlă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
Urla, plângea și se contorsiona. Hicks o ridică, temându-se să nu o vadă căzând prin deschizătură. O asemenea cădere ar fi fost cel mai sigur mod de sinucidere, radical și rapid. ― Nu! Nu! Mai trăiește, trebuie să... ― De-acord, urlă Hicks, trăiește, dar trebuie să plecăm imediat de-aici! N-ai cum s-o salvezi clacă rămâi în groapa asta. Ea nu mai e aici, așa-i, dar ei... sunt! Uite! (Întinse mâna și Ripley nu se mai zbătu. La

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
trase de clapele ținutei de luptă. Lichidul distrugător îi rodea deja fibrele compozite. Primejdia care-l pândea o făcu pe Ripley să uite de panică și să încerce să-l ajute așa cum putea. Acidul atinse pieptul și brațul bărbatului care urlă continuând să se despoaie de veșmintele de protecție, ca de niște piei năpârlite. Plăcile fumegânde căzură pe podeaua pe care acidul începu numaidecât să-l erodeze. Cabina se umplu cu un miros înțepător, arzând ochii și plămânii. După ceea ce lor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
strecoare pe o parte. Prin fața ei se înșirau expresii chinuite, coloni zidiți, cu trăsături fixate într-un rictus organic. Simți cum ceva o înhăță din mers. Genunchii i se înmuiară și i se tăie respirația și nu mai apucă să urle. Dar mâna era omenească și aparținea unui corp captiv cu chip familiar. Figura lui Carter Burke. Geamătul pe care-l auzi nu mai avea nimic omenesc: ― Ripley. Ajută-mă. Simt ceva în mine. Doamne, mișcă. O, Dumnezeule... Se holba la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]