6,807 matches
-
înțelepții antici, care se sinucideau pentru a-și dovedi maturitatea, care creaseră o disciplină a sinuciderii pe care modernii au pierdut-o. Sortiți unei agonii fără geniu, nu suntem nici autorii trăirilor noastre extreme și nici arbitrii despărțirilor noastre intru veșnicie, iar sfârșitul nu mai e sfârșitul nostru. Nu actul exterior al sinuciderii contează, ci libertatea interioară care face sinuciderea posibilă. Diferența dintre a nu fugi de moarte și actul sinuciderii o face Isus, spune Cioran, care a suportat răstignirea deoarece
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
lumea sentimentelor și a pasiunilor, a neliniștii metafizice, pentru ca, așa cum spune în opera citată anterior: "O dată ce s-a ridicat pe cele două picioare din spate, un animal ciudat abandonează pentru totdeauna fericirea zoologică, ca să inaugureze nefericirea metafizica: sete absurdă de veșnicie a unui corp mizerabil destinat pieirii"9. Ibsen spune că toate personajele i-au ieșit din suflet, Flaubert spune că Doamna Bovary este el însuși, la Sábato, personajele sale sunt fațete ale fantasmelor care se găsesc în interiorul lui, ale ființei
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
un moment de extaz spontan care să lumineze dintr-o dată tot ce înseamnă Absolut? se întreabă Sábato. Dostoievski spune prin gură lui Kiriloff: "cred în viață veșnică pe lumea asta. Sunt clipe când timpul stă pe loc, ca să lase loc veșniciei". De ce să căutăm Absolutul în afara timpului și nu tocmai în acele clipe trecătoare, dar intense, în care, ascultând câteva note muzicale sau auzind vocea unui seamăn, să simțim că viața are un sens absolut? Conchide Sábato: Acesta e sensul speranței
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
care le-am scris sunt copiii mei, iar fiecare își iubește copiii, cu defectele lor cu tot. Și apoi, tot ce am scris sunt adevăruri de care nu îmi pare rău, iar dacă aceste adevăruri ating nivelul de artă, dobândesc veșnicia sufletului omenesc"14. Obsesiile sale sunt cele ale condiției umane în general: moartea, singurătatea, nefericirea, iluzia, visul, Dumnezeu, dreptatea, absolutul: "despre asta am scris mereu și cred că asta face fiecare care se folosește de artă ca să-și salveze viața
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
este prizonier al trupului, iar trupul este ceea ce ne face ființe ce se îndreaptă spre moarte. Aici, în suflet, apar fantasmele visului și ale ficțiunii. Oamenii construiesc din suferință inexplicabilele lor fantezii, fiindcă sunt alcătuiți din trup, fiindcă aspiră la veșnicie și trebuie să moară, fiindcă tânjesc după perfecțiune și sunt imperfecți, fiindcă năzuiesc spre puritate și sunt coruptibili. "De aceea scriu ficțiuni. Un zeu nu are nevoie să scrie ficțiuni. Existența e tragică din pricina acestei esențiale dualități. Omul ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
au încununat mulți dintre sfinți și ea are un rol foarte important în mântuirea fiecărui credincios, alături de post și rugăciune. Ea exercită într-un mod sublim virtutea dragostei, care este cea mai mare dintre toate și care va rămâne pentru veșnicie. Marele arhiepiscop capadocian, conștientizând înalta sa chemare divină, a înțeles că trebuie să ajute pe cei osteniți și împovărați și i-a chemat la sine pentru a le da mângâiere și alinare. Faptele lui de binefacere relevă inima lui milostivă
Sfântul Vasile cel Mare – panegirist al milosteniei. In: Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
și a se înălța și mai mult, dominând, de astă dată, întregul Univers. Poate că viitorul nostru e în spațiu, însă mai presus de toate e în noi. Să ne apropiem și mai mult de Dumnezeu și să-i răpim veșnicia, iată ce uneltim astăzi în labirinturile noastre, în laboratoarele secrete ale Rațiunii. 19. Anexă Mic bestiar de idei de-a gata "Brotac : Masculul broaștei. Are un venin foarte periculos. Trăiește înăuntrul pietrelor." Gustave Flaubert, Dicționar de idei de-a gata
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
se înțelege de obicei a păstra totul, dar în același timp a renunța la tot. Scriitura diaristă este, pentru Eliade, autentică pentru că în ea se regăsește o anumită sete ontologică. "Jurnalul, însemnările intime, notele foarte importante, conțin atâta sete de veșnicie"112. Eliade, spre deosebire de alții, refuză deznădejdea și angoasa, pe care el însuși le consideră ca fiind inutile automatisme ale egoismului. Cea mai radicală experiență a autenticității, Eliade o descoperă în spațiul indian, mai exact în filosofia yoga, care îi demonstrează
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
nici nu există, dar nu este nici inexistent: există, dar numai pentru spiritul uman, ca mister de nepătruns al existenței; nu este nici veșnic, nici temporal, căci nu reprezintă faptul evident al unei scurgeri fără sfîrșit a trecutului spre viitor; veșnicia nu poate fi imaginată decît prin imaginea inimaginabilă a unei prezențe eterne. Misterul nu este nici imanent, nici transcendent în raport cu existența spațio-temporală: EL ESTE TRANSCENDENT FAȚĂ DE REFLECȚIE ȘI IMANENT FAȚĂ DE EMOȚIE. Și așa mai departe, pentru toate atributele, atît pentru
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
principale ale credinței în nemurire. Mitul creștin imaginează nemurirea ca fiind unirea definitivă a lui Dumnezeu cu Sufletul (răsplata eternă) sau separarea veșnică (viața în infern, pedeapsa eternă). Nedreptatea caracterului exagerat al recompensei și al pedepsei dispare dacă înțelegem ca veșnicia nu este o desfășurare temporală prelungită în infinit, ceea ce redă imaginii metafizice semnificația ei veritabilă: mister insondabil. Cealaltă formă a imaginii metafizice, reprezentată de mitul hindus, are la bază credința într-o neîncetată reapariție a Sufletului. Izgonit mereu, iar și
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
este marea dramă cosmică a sufletului uman, rătăcit prin spații și recuperat teofanic. Mitul Sophiei nu apare numai în scrierile gnostice, ci iată și în Vechiul Testament: "Duhul Domnului s-a pogorît asupra mea încă de la începuturi... Am fost zămislită din veșnicie, încă de la începuturi, chiar înainte ca pămîntul să fi existat. Cînd încă nu existau tenebre, eu am fost înfățișată... Cînd Domnul a creat cerurile, eu eram de față" (Proverbe 8.22; 24.27), sau "Am venit pe lume din gura
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
farmec eminescian. Iată un peisaj eminamente romantic, constituit dintr-o enumerație polisindetică și care amintește de tabloul fabulos din Călin (file din poveste): "Rupturi de stânci, șivoaie, păduri, prăpăstii, poteci întortocheate. Lumina de lună dă peste tot o impresie de veșnicie."284 În acest punct al demersului nostru critic apar primele diferențieri evidente. Parcimonia de care dă dovadă Camil Petrescu în oglindirea naturii este ea doar un rezultat al teoretizărilor sale despre romanul modern? Credem că din prisma pactului complex dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
este, dintr-un punct de vedere, o dovadă a nemuririi sufletului. Însă, <<și dacă trăim, și dacă murim, ai Domnului suntemă (Rom. 14, 8). Moartea este puntea care ne va duce la Hristos. Îndată ce închidem ochii, îi vom deschide în veșnicie. Ne vom înfățișa înaintea lui Hristos. În cealaltă viață vom trăi <<mai întipărită harul lui Dumnezeu”<footnote Ne vorbește părintele Porfirie, Traducere din limba greacă de Ieromonah Evloghie Munteanu, Editura Cartea Ortodoxă, Galați, s. a., p. 367-369. footnote>. Chiar dacă starea de
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
este, dintr-un punct de vedere, o dovadă a nemuririi sufletului. Însă, <<și dacă trăim, și dacă murim, ai Domnului suntemă (Rom. 14, 8). Moartea este puntea care ne va duce la Hristos. Îndată ce închidem ochii, îi vom deschide în veșnicie. Ne vom înfățișa înaintea lui Hristos. În cealaltă viață vom trăi <<mai întipărită harul lui Dumnezeu”<footnote Ne vorbește părintele Porfirie, Traducere din limba greacă de Ieromonah Evloghie Munteanu, Editura Cartea Ortodoxă, Galați, s. a., p. 367-369. footnote>. Chiar dacă starea de
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
tot atâtea ingrediente ale parodiei subtextuale care dinamizează spectaculara partitură barocă. În aceeași măsură, filonul creștin atotprezent este un garant al altitudinii spirituale și stilistice de la care Pavič țese strălucitele veșminte filosofice, iconografice și teologice ale romanului: Dacă înțelegem că veșnicia coboară ca o binecuvântare de la Dumnezeu, ca un soi de lumină care nu îmbătrânește, așa cum spun monahii bizantini, iar că timpul vine de la Satana, care este în partea stângă a bisericii, înțelegem că într-un anume loc se poate ajunge
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Dumnezeu, ca un soi de lumină care nu îmbătrânește, așa cum spun monahii bizantini, iar că timpul vine de la Satana, care este în partea stângă a bisericii, înțelegem că într-un anume loc se poate ajunge la "secțiunea de aur" a veșniciei cu timpul." În acest loc al crucii, unde timpul se întretaie cu veșnicia, "timpul se oprește pentru o clipă ca să binecuvânteze veșnicia și care este momentul prezent". Când și când naratorul vine din planul secund spre a-și împărtăși unele
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
iar că timpul vine de la Satana, care este în partea stângă a bisericii, înțelegem că într-un anume loc se poate ajunge la "secțiunea de aur" a veșniciei cu timpul." În acest loc al crucii, unde timpul se întretaie cu veșnicia, "timpul se oprește pentru o clipă ca să binecuvânteze veșnicia și care este momentul prezent". Când și când naratorul vine din planul secund spre a-și împărtăși unele experiențe trăite alături de personaje cum ar fi Manasije Bukur, alias Leandru, reputat violonist
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
partea stângă a bisericii, înțelegem că într-un anume loc se poate ajunge la "secțiunea de aur" a veșniciei cu timpul." În acest loc al crucii, unde timpul se întretaie cu veșnicia, "timpul se oprește pentru o clipă ca să binecuvânteze veșnicia și care este momentul prezent". Când și când naratorul vine din planul secund spre a-și împărtăși unele experiențe trăite alături de personaje cum ar fi Manasije Bukur, alias Leandru, reputat violonist la Conservatorul din Praga. Ocazie cu care află că
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
ai figurilor de sunet și de construcție care să corporalizeze teme lirice dintre cele mai grave. Dragostea spiritualizată și moartea, obsesia timpului tiranic și a artei care să confere sens unei lumi a aparenței, dimensiunea sacră a ontosului, logosul și veșnicia sunt doar câteva dintre temele de recurență ale liricii acestui poet. Ștefan Amariței refuză, fără nicio îndoială, derizoriul în profitul esențialului: specificitatea imaginarului său provine, de altfel, tocmai din accesul constant la simbolistica și retorica vârstei de aur a poeziei
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mai mult decât orice, un lucid aventurier al neantului. Pe care nu îl aproximează, ci îl circumscrie ca pe un dat imanent propriei făpturi: "Născutu-te-a pur Neantul fii mereu acela!". Căci neantul e leagănul și mormântul poetului, e partea de veșnicie care îi este dată, spațiul matrice în care își află rostul noile interogații aruncate Creatorului. O frază a lui Sartre despre figurile fantomatice din opera unui artist suprarealist ("O figură de Giacometti este însuși Giacometti producând micul său neant local
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
precum cele din Pledoarie pentru stare de fapt : "Aștept într-o haltă,/ populată cu lumi paralele,/ învierea morților și viața veacului ce va să vie.// Îmi strivesc memoria/ de prima lepădare/ și desenez pe zar strigătul cocoșului.// Navetist de o veșnicie pe drumul Damascului,/ vreau să ies la pensie/ în plină zi de Golgotă.// Gol în fața pântecului,/ mă închin ca într-o biserică/ năruită de o zbatere de aripă// Îmi simt nebunia luată în arendă/ de femeia gonflabilă.// Strig pe străzi
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Poeziei. Deloc întâmplător, Țara bursucilor se încheie cu un text fără titlu, în care eul poetic apare în ipostaza de asiduu vânător al himerei estetice: "poemul acesta/ n-ar fi trebuit să existe/ numai umbra sa/ aroma neînchipuită a vocalelor/ veșnicia dintre sunete/ gestul irepetabil al buzelor mele// acest poem/ se zbate printre/ cuvinte/ (oh crede-l crede-mă/ ne iubim imens)// memoria/ insuportabila mea povară/ îl copleșește/ simt abia mai respiră/ se încovoaie se stinge/ acest poem/ risipit/ printre bietele
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de sate (Editura Junimea, Iași, 2001) și Atlet moldav (Editura Augusta, Timișoara, 2003) cântă dragostea de glie, de istoria națională și figurile ei exemplare (în special Ștefan cel Mare, "Atlet moldav supus întru Hristos/ Din cruce pavăză-ai făcut spre veșnicie/ Și pentru ea tu ai adus prinos/ În câte-un sat biserică în veacuri să ne ție" Atlet întru Hristos), natura și figurile ancestrale ale universului rural (învățătorul, preotul, Țăranul cel tânăr ca bobul de rouă, Țărăncile zidind sfinte odoară
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
stelele (Forme de arbori chinuite).294 Foșnetul vântului și desișurile sunt imagini leopardiene, preluate de Quasimodo din primele versuri ale Infinitului: Iar când vântul / foșnește-n crâng, acelei nesfârșite / de dincolo tăceri eu îl aseamăn: / și-mi amintesc atunci de veșnicie, / de moarte ere și de cea prezenta / și de-al său sunet (Infinitul vv. 8-13) în care stimulul acustic declanșează experiență cognitivă. Quasimodo preia decorul modificându-i semnificația pe care i-o atribuise poetul din Recanati.295 Privite în lumina
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
naufragiul și anularea curgerii clipelor reprezintă încununarea experienței cognitive declanșate de contrastul dintre foșnetul frunzelor în bătaia vântului și tăcerea interioară: Iar când vântul / foșnește-n crâng, acelei nesfârșite / de dincolo tăceri eu îl aseamăn: / și mi-amintesc atunci de veșnicie, / de moarte ere și de cea prezenta / în zvâcnet vie. Gându-mi se cufunda / în largul fără margini; și mi-e dulce / în marea această calmă naufragiul. (Infinitul, vv. 8-13).333 Redarea în succesiune rapidă a trecutului, moarte ere și
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]