7,506 matches
-
rost cu acest copil, cu scrisul, visul marelui meu rost. 2013 Flori și prunci Râzi, copile, de ce nu-i cum ar trebui să fie, în adâncul sufletului râde și o ciocârlie. Ca și ea tu poți să zbori dintr-o zare-n altă zare... Îngerii, și printre nori, au la aripioare soare. Numai florile-s ca felul îngerilor de a fi; viața noastră-i ca inelul ce face din noapte zi. Un inel, o horă, ca să spună dragostea ce leagă mirele
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
copil, cu scrisul, visul marelui meu rost. 2013 Flori și prunci Râzi, copile, de ce nu-i cum ar trebui să fie, în adâncul sufletului râde și o ciocârlie. Ca și ea tu poți să zbori dintr-o zare-n altă zare... Îngerii, și printre nori, au la aripioare soare. Numai florile-s ca felul îngerilor de a fi; viața noastră-i ca inelul ce face din noapte zi. Un inel, o horă, ca să spună dragostea ce leagă mirele de o mireasă
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
surâdă protector. Să fim aceiași, de-altădată: festivi, aprinși de idealuri și peste ale vieții valuri să țesem poduri fără spată. Am fi aproape de izvor și-am bea nectarul nemuririi cântând, cum cântă-n cer zefirii: un imn de slavă zărilor; luminii ce ne înconjoară, atâtor flori ce se deschid, cu ochii care văd prin zid iubirea de odinioară. Nu aveam poftă de mâncare și adormeam foarte târziu, mă străduiam ca să transcriu sensul iubirii ce nu moare. Eram cu ea în
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
colegele scriu... Dacă înebunește scrie fiecare, cine mai gândește - n sala asta oare?!. Decât toate-aceste dictate de profă, beau mai bine-o cofă de licori celeste. Visul ca un cerb e la toate chemările inima când fierbe iau în brațe zările. Pe-acolo, pe sus văd mai nuanțat câte s-ar fi spus astăzi prin dictat... Largul infinit m-ajută oleacă; Doamne, în sfârșit! Dictatoarea pleacă... Am scăpat de-o-ntreagă vreme de plictis; fetele mă roagă să vadă ce-am
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
de-acest timp anost cursuri, fără rost... Va ploua, căci tună... 1966 În bibliotecă La cișemele pline, cofele se-ncarcă; m-aș și nu m-aș, parcă, duce de la tine. Simt încăierarea roiului în stup; ideile-n trup își scânteie zarea. Mă visez pe unde țărmu-i auriu; bucurii rotunde nici eu nu mai știu... 96 iată niște ciuture - n pragul primăverii; de petale merii încep să se scuture. E sfârșit de Mai și de anotimp pe-o gură de Rai mă
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
frumoși sunt copiii! Frumoși sunt părinții! Așa de frumoase-s fetele, toate!... Ne revedem în nemuririle noastre făcând palate fără geamuri și uși; în ceruri adânci, în apele albastre intră și ies pescăruși. Oriunde te-ntorci, imensități: plaja, marea și zarea, cerul, ah! Cerul plin de cetăți și-n grădinile lor, stăpână visarea... La orizont, mișcătoare vapoare, pe punți cu obosiți albatroși; misterul scoate din mare odată cu ielele și Feți Frumoși pe care fetele-i așteaptă să vină mai lângă ele
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
cealaltă; În inimi bezne, noroi pân’ la glezne Și dragostea dusă pe baltă. 1995 Enigmatic e cuvântul Încerc, totuși, să mai visez... Gândul îmi spune să nu-mi pese... Ceva misterios se țese: și totuși, nu mă-ngrijorez. Geamu-i opac, zarea e mată nevoia de lumină e acută, fruntea mai adâncește-o cută, intuiția mai pune o spiță la roată. În piept călătoriile-s discrete, aici, toți factorii converg; pe creste zările își șterg ochii de ceață pe-ndelete. Mă uit în
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
se țese: și totuși, nu mă-ngrijorez. Geamu-i opac, zarea e mată nevoia de lumină e acută, fruntea mai adâncește-o cută, intuiția mai pune o spiță la roată. În piept călătoriile-s discrete, aici, toți factorii converg; pe creste zările își șterg ochii de ceață pe-ndelete. Mă uit în față și-n spate, mă uit în lături pe furis; potecile spre luminiș încep încet să se arate... C-un nevăzut tub de neon scriu pe un colț de amintire o
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
iubești, să crezi, să speri. Departe de infatuare, pe-o mare-mpotmolită-n ceață exist-o simplitate-n viață și-o dimineață, mai cu soare. Mă uit la lumea trepădușă prin griji, necazuri, disperări... deschid o fascinantă ușă spre cerul liniștii din zări. Imensități, aripi înscrise - n seninul ce-și arată fața; iubito, vino între vise și ai să vezi mai altfel viața. Ale ei valuri devin unde în care razele de soare ne fac să mergem în picioare pe apele-aparent rotunde. Sunt
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
pe-al Troiei tainic mal, Ca-ntr-un poem de Radu Gyr depunem flori în cimitir celor căzuți în ideal. Și iarăși vom pleca pe mări, cum am pornit la început, cu-aceeași foame de-absolut și însetați de aceleași zări. Periprava 1960 Omule-ncotro te duci?! Nu e mâine, de nu-i ieri, orice azi e provizoriu, rătăcind în iluzoriu vei ajunge nicăieri. Nu ai moși, nu ai strămoși, ești ca și o frunză-n vânt, mergi hai-hui pe-acest
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
loc stabilit de judecata supremă. La ceasul de liniște deplină voi deschide ușa spre mântuire și, cu fruntea plecată, voi păși spre ultimul popas. După călătoria pe pământul făgăduinței voi încerca să mă odihnesc în liniște și pace dincolo de zări, într-o priveliște captivantă, stranie și divină. Odată cu înserarea se va așterne o nefirească tăcere și poate voi călători spre uitare călăuzit de îngeri și de o stea ciudată.
Amurg by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83174_a_84499]
-
Când te-am cunoscut Soției mele Demult am cunoscut o fată în mașină Ce-a coborât în stația de la Grădină. Am urmărit-o cum se depărta în zare Cu ochi sclipind ca razele de soare. În trupul meu eu am simțit o liniște adâncă Și-n taină am trimis iubirea mea spre luncă, Pe aripile unui vânt răscolitor Și pe o pasăre ce a trecut în zbor O
C?nd te-am cunoscut by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83181_a_84506]
-
șah Toți îi zic că-i padișah. Iar în părculețe noi Zbenguiesc copii vioi. Avem pomi, avem fântâni, Bănci pe care stau bătrâni. , prezență vie, Azi orașul tot o știe. A ctitorit biserică spre soare Cu tânguiri de clopote în zare, Ecaterina, nume bun și sfânt, Ce-i pomenit aicea pe pământ. Și când va fi să plece colo sus, La fel ca multe nume ce s-au dus, El nu va fi un muritor stingher Și un uitat în vreun
Primarul by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83182_a_84507]
-
-i crești, Iar la nepoți le-ai spus povești. Familia, o îndulceai cu dezmierdări Când aveau griji și frământări. O, cât de mult tu ți-ai iubit părinții Și pe perete au icoană ca și sfinții. Ei știu acolo, peste zări străine, Că au pomană de la tine. Iar când va fi la ceas de despărțire, Noi vom rămâne doar o amintire. Mormântul nostru pe veci va fi închis Și vom sfârși ca umbra unui vis Ca prieten știu că-ți este
Unui prieten by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83185_a_84510]
-
G., Mănăstirea Cernica * 14 noiembrie 1967 Cu multă plăcere și deosebit interes am vizitat Muzeul Mănăstirii Secu. Odoarele ce se păstrează aici sunt dovada vie a credinței ce a însuflețit neamul nostru dintotdeauna și care i-a dat aripi spre zările de cultură și de progres de mai târziu. Procesul acestei deveniri este întotdeauna viu. De aceea preoții de acum trebuie să ia exemplu de la înaintașii lor de odinioară și să se înroleze cu tot sufletul în slujba Bisericii. Aceștia sunt
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
venind din depărtări Și să mai simt mireasma proaspătă de flori. Mi-e dor de nopțile cu lună plină, Când ne plimbam alene prin grădină. Mi-e dor ca să privesc în depărtare Și să te văd cum îmi apari în zare. Mi-e dor și tot spre tine eu m-aș duce, Ca el să nu mă mai apuce.
Mi-e dor by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83189_a_84514]
-
gîndind, simțind, gîndind, cu inimile pline de o uimire profundă și mută: — În fapt de seară, stînd În pragul unor uși minunate, pe cînd ne Învăluiau tăcerea și lumina piezișă și coamele dealurilor, am văzut pe pămînt ciudate forme tăcute, zarea mută, și Înțelegînd atunci totul... ce mai puteam spune În afară de faptul că În jurul nostru zăceau risipiți, neclintiți, camarazii noștri și că amiaza era departe? Ce puteam spune acum despre pămîntul pustiu... ce puteam spune acum despre materia și forma veșnică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
oamenii să poată merge mereu și mereu, pe jos, cu calul sau cu mașina, unii spre ceilalți. Munții sunt ca șira spinării pentru Țara lui Verde Împărat. Ei o susțin și îi dau putere. La poalele lor, spre cele patru zări, se întind tărâmurile fantastice pe care le îngrijesc cei patru fii ai lui Verde Împărat. Cel mai mare dintre ei e Inventatorul. De mic, el descoperă și născocește tot felul de minunății. În el trăiesc inventatorii din toate timpurile care
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
am niște presupuneri de care m-aș putea lipsi. Lyttle spuse: - Urmează un curs de Semantică Generală, cum a făcut - mă rog - șeful tău de aici. Iată unde l-a adus. Nu primi nici un răspuns. Dar privirea ușor pierdută în zare arăta că omului îi venise o idee și nu-l mai părăsise. După scurtă vreme, el deschise curtenilor ușa pentru Președintele Blayney care pleca. ... Când dădură colțul, el și Enin, Gosseyn înregistră prima imagine directă, pe care o zărea acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
la lac și la insulele verzi de pe el. Spre nord, peretele colțuros al munților părea suficient de clar și solid pentru a-l ciocăni cu degetele. Așteptară pînă ce cuplul tînăr, care se oprise să admire priveliștea, se pierdu în zare, apoi deschiseră urna, luară cenușa cu mîna și o împrăștiară în aer. Vîntul o risipi ca un fum printre ierburile sălbatice. Peste două săptămîni, domnul Duncan se așeză la biroul din living și zise: — Duncan, vino aici. Aș vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
flori pline de viață și se prăbuși, luptîndu-se să respire, pe o bancă. închise ochii și văzu interiorul bisericii. Imaginile se ridicau pe pereți asemenea unor copaci și-și amestecau culorile ca ramurile pe tavan. Deschise ochii și privi în zare spre cîmpii și păduri, la povîrnișul întunecat de căldură din Campsies. Pe obraji îi curgeau lacrimi de autocompătimire și murmură cerului albastru: „Nenorocitule, îmi dai idei fără a-mi da forța de a le folosi“. își trase un pumn în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în propria casă și, la început, păru că nu-l vede pe Lanark, apoi îi făcu semn bătînd ușor cu mîna în stînca de lîngă el, și cînd Lanark se așeză, se sprijini de el și amîndoi priviră îndelung în zare. în ciuda înălțimii la care se aflau, marea era doar o linie moale și neagră la orizont. Pînă la ea erau dealuri molcome, care făceau loc pășunilor și fîșiilor de pădure cu paravînturi și cîmpuri cu recolta pe jumătate strînsă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fie sigur. Se reântoarse în clădire și străbătu în fugă un coridor pe jumătate topit. Ajuns la laborator, intră, dar se opri după numai câțiva pași. Trupurile soldaților din garda lui Thorson zăceau risipite în toate părțile. În spatele unui birou zări, cufundat într-un fotoliu, un om în vârstă; barba îi acoperea în bună parte obrazul. Ridicându-și către Gosseyn ochii deja sticloși, reuși să surâdă și articulă: ― Ei bine, am reușit. Vocea lui era puternică, familiară. Gosseyn îl privi și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
motiv, m-am abătut din drum; începuse să picure, se scutura un nor, în stânga mea se afla strada Palade, o stradă mică și liniștită, deasupra ei cerul părea un cort uriaș tapisat cu planete albastre care pluteau calme de la o zare la alta, acolo nu se putea să plouă; aveam senzația că pătrund pe aleea unui cimitir, un rest de slăbiciune mă făcea să mă întreb, vag, de ce mă abătusem din drum, ce căutam pe aleea unui cimitir. Pe strada aceea
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
bunicului său, al lui Constantin, pe care el, Constantin, n-o știa, neavând cum s-o știe. Dar știa precis că bunicul său plecase cu vreo sută și ceva de ani în urmă din munții splendizi care se văd în zarea Ohridei, spre meleagurile carpatice unde oamenii vorbeau o limbă frățească, „a plecat ca să scape de jugul otoman“, așa s-a exprimat Constantin. Iar când eu am remarcat că bunicul meu părăsise cam tot pe atunci, pesemne ca să nu-l pască
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]