60,078 matches
-
si cu autonomie mai mare, 707-320C, convertibil cargo/pasageri, 707-420, cu motoare diferite (Rolls Royce) și 720 (respectiv 720B), model mai scurt, mai rapid și cu modificări la aripi, construit pentru distanțe scurte și medii de pe piste scurte. Majoritatea liniilor aeriene mari ale vremii au folosit Boeing 707, printre care BOAC, Pan Am, Qantas, Lufthansa, Air France, American Airlines, etc.. Au existat inclusiv cumpărători ai modelului din blocul comunist (JAT în Iugoslavia, TAROM în România și CAAC în Chină - pentru TAROM
Boeing 707 () [Corola-website/Science/308170_a_309499]
-
pasager pe km față de un avion recent), poluarea (mai ales a primelor modele), costul ridicat al întreținerii (ultimul exemplar produs are mai mult de 20 de ani vechime) dar și o campanie masivă de achiziții din partea armatei americane de la liniile aeriene în anii '80 (pentru piese de schimb) au făcut să existe destul de puține modele operaționale astăzi. Singurul operator de pasageri al modelului este Saha Air, o linie din Iran, care oferă câteva zboruri interne cu două avioane 707. Există un
Boeing 707 () [Corola-website/Science/308170_a_309499]
-
Avionul a fost un succes comercial, lansând Airbus ca unul din cei doi producători importanți de aeronave comerciale, evoluând de la un model de pasageri (în anii '70 și '80) la unul cargo (în anii '90 și 2000), odată cu evoluția liniilor aeriene (care astăzi folosesc pe rutele servite în trecut de A300, avioane mai mici, dar la frecvențe mult mai dese și care și-au deschis puncte operaționale și în aeroporturi mici, asigurând rute directe). Conceptul s-a bazat pe cerințele directorului
Airbus A300 () [Corola-website/Science/308178_a_309507]
-
fost gândit să înlocuiască trimotoarele DC-10 și Lockheed L-1011, asigurând economii încă și mai mari. Cu toate acestea, în primii ani comenzile au fost puține, existând momente în care avioane deja produse își așteptau cumpărătorii în curtea fabricii - liniile aeriene fiind destul de neîncrezătoare la o companie nouă precum Airbus, și considerând limitările date de existența a doar două motoare ca fiind prea mari (în anii '70, avioanele bimotoare erau limitate la maximum 60 de minute zbor deasupra apei - limita a
Airbus A300 () [Corola-website/Science/308178_a_309507]
-
de frânare, excitatiile MET se inseriază și acestea devin generatori de c.c. Consumatorul va fi reprezentat fie de rezistență, fie de catenară, dar în acest ultim caz, parametrii curentului debitat din MET vor fi aceeași cu cei din rețeaua aeriană, ceea ce a dus la multe inconveniente de ordin economic și de siguranță a transportului (secționarea catenarei prin arc electric, implicit distrugeri însemnate ale pantografului). Din aceste considerente, începând cu anii '70, s-a trecut la frâna reostatică, mult mai sigură
Locomotivă electrică () [Corola-website/Science/308182_a_309511]
-
pentru faza de prototip proiectele firmelor General Dinamics (model 401F) și respectiv Northop, prototipurile urmând a purta denumirea de YF-16 și respectiv YF-17. Primul zbor oficial al prototipului YF-16 a avut loc în data de 02.02.1974 de la baza aeriană Edwards, avându-l la comenzi pe pilotul Phil Oestricher (anterior avionul efectuase un prim zbor neprogramat pe data de 20 ianuarie). În data de 13.01.1975 modelul General Dinamics 401F a fost selecționat pentru a fi produs în serie
F-16 Fighting Falcon () [Corola-website/Science/308194_a_309523]
-
4300-lea avion F-16 a fost un F-16C Advanced Block 50 destinat Oman și livrat în data de 20.04.2006. Încă din 2008 România a considerat că F-16 este unul dintre avioanele care ar putea face obiectul modernizării Forțele Aeriene Române. În acest scop Pentagonul a cerut Congresului SUA aprobarea depunerii ofertei de vânzare a 48 reconditionate. Deoarece în 2013 resursa avionului MiG 21 Lancer va expira, în 23 martie 2010 CSAT a aprobat propunerea MApN de achiziționare a 24
F-16 Fighting Falcon () [Corola-website/Science/308194_a_309523]
-
a JO, au fost construite aproximativ 800 de autobuze și autocare noi care după încheierea competițiilor sunt folosite în alte orașe. Majoritatea atleților și invitaților au sosit cu avionul la Soci prin Aeroflot, cea mai mare companie rusă de transport aerian. Aceasta prevede în programul de iarnă 2013-2014 precum și în timpul desfășurării JO, câte 5 zboruri dus-întors cu ruta Moscova-Soci, dar numărul acestora putea suplimentat la 12 în caz de nevoie. Clienții au putut beneficia de conexiune gratuită Wi-Fi. Trenul este o
Jocurile Olimpice de iarnă din 2014 () [Corola-website/Science/308190_a_309519]
-
de firma Boeing între 1963 și 1984. A fost cel mai popular avion de pasageri în anii '70 și '80, cu 1832 bucăți produse. 620 din acestea sunt încă în uz comercial. Modelul a fost un compromis între principalele linii aeriene interne din Statele Unite - United, Eastern Air Lines și American Airlines. Cele 3 motoare au fost gândite pentru a facilita anumite operațiuni - zbor mai eficient decât în cazul cvadrimotoarelor vremii, dar și posibilitate de a opera din aeroporturi aflate la altitudini
Boeing 727 () [Corola-website/Science/308221_a_309550]
-
-se o țeavă în formă de S. Modelul a fost într-atât de popular încât a înlocuit Boeing 707 pe rutele interne americane și pe multe din rutele internaționale în Europa. A fost într-atât de popular, încât multe linii aeriene au păstrat modelul în uz curent mai mult de 30 de ani, clientul inițial al modelului (American Airlines) retrăgând ultimele avioane din acest model de-abia în 2002. Avionul a fost gândit pentru a putea fi utilizat de pe piste scurte
Boeing 727 () [Corola-website/Science/308221_a_309550]
-
energie (APU), capabil de a asigura energie și aer condiționat pe sol, cu motoarele oprite, în lipsa unor surse oferite de aeroport. Cu toate acestea, avioanele nu mai sunt economice pentru rute de pasageri - și majoritatea operatorilor de astăzi sunt linii aeriene cargo, sau operatori individuali (ca avioane private). Acest lucru se datorează necesității a 3 piloți la bord (față de doi în avioane moderne), a celor trei motoare și a nivelului ridicat de zgomot, necesitând plata de taxe suplimentare către autoritățile aeroportuare
Boeing 727 () [Corola-website/Science/308221_a_309550]
-
droguri. Singurul avion asemănător cu Boeing 727 a fost Tupolev Tu-154 (tot un avion trimotor de capacitate similară), dar, din cauza situației geo-politice (Războiul rece), nu a existat o concurență între cei doi fabricanți decât în foarte puține cazuri (JAT, liniile aeriene iugoslave, reprezintă poate singurul exemplu de astfel de concurență, ei optând pentru Boeing 727 în 1972). Pentru anumite rute, un concurent a fost Douglas DC-9, un avion bimotor, de capacitate și cu autonomie mai mică. Cu toate acestea, pe majoritatea
Boeing 727 () [Corola-website/Science/308221_a_309550]
-
Este singurul avion construit de Boeing după un proiect extern, și ultimul avion construit la fosta fabrică a McDonnell Douglas din Long Beach, California, SUA. Modelul a fost dezvoltat la începutul anilor '90, dar nu a fost popular cu liniile aeriene (nu s-a găsit nici un client care să lanseze modelul), fiind un factor important în dispariția McDonnell Douglas. După preluarea de către Boeing, s-a decis continuarea producției, sub un nou nume, a Este o versiune scurtata și modernizata a modelului
Boeing 717 () [Corola-website/Science/308215_a_309544]
-
2). Spre deosebire de DC-9 și MD-80, avionul este dotat cu fly-by-wire și cu avionica electronică. Clientul principal al avionului este AirTran, care deține mai mult de jumătate din avioanele produse (87), urmat de Midwest Airlines (25). În total, doar 8 linii aeriene folosesc acest model. Avionul a fost vândut în două modele, 717-100 și 717-200, în funcție de masă maximă autorizată și autonomie : Nici un avion nu s-a prăbușit, și nicio persoană nu și-a pierdut viața ca urmare a unor incidente în acest
Boeing 717 () [Corola-website/Science/308215_a_309544]
-
britanic a anunțat în luna decembrie a anului 2011, că 13.500 de membri ai forțelor armate au fost repartizați pentru Jocurile Olimpice, și de asemenea 10.000 de polițiști (care au avut grijă de securitatea Olimpiadei). Departamente navale, cât și aeriene, incluzând nave ce vor fi pregătite pe fluviul Tamisa, avioane Eurofighter cât și proiectile de suprafață și aer, au fost folosite ca parte a securității. Costul securității s-a mărit de asemenea de la 282 de milioane, la 553 de milioane
Jocurile Olimpice de vară din 2012 () [Corola-website/Science/308219_a_309548]
-
forțele armate ale regimului de la Vichy, viceamirealul Émile Muselier a creat un pavilion de pupa cu culorile naționale franceze și crucea de Lorena și o cocardă tricoloră cu crucea de Lorena pentru avioanele "Forțelor aeronavale franceze libere" și ale "Forțelor aeriene franceze libere". Un număr de vase au fost împrumutate francezilor de britanici. Printre acestea s-au numărat distrugătorul clasa "Hunt", rebotezat "La Combattante" și corveta clasa "Flower", rebotezată"Aconit". FNFL a pierdut primul vas pe 7 noiembrie 1940, când vedeta
Forțele navale franceze libere () [Corola-website/Science/308247_a_309576]
-
(n. 1890; d. 1989) a fost un general inspector aviator român, care a luptat în cel de-al Doilea Război Mondial. Generalul de escadră aeriană , a fost Comandantul G.A.L. (Gruparea Aeriană de Luptă), care a participat la luptele pentru eliberarea teritoriilor românești de peste Prut. În dimineața zilei de 22 iunie 1941, aviația română a primit misiunea de a deschide ostilitățile, în conformitate cu Directiva Operativă
Constantin Celăreanu () [Corola-website/Science/307479_a_308808]
-
(n. 1890; d. 1989) a fost un general inspector aviator român, care a luptat în cel de-al Doilea Război Mondial. Generalul de escadră aeriană , a fost Comandantul G.A.L. (Gruparea Aeriană de Luptă), care a participat la luptele pentru eliberarea teritoriilor românești de peste Prut. În dimineața zilei de 22 iunie 1941, aviația română a primit misiunea de a deschide ostilitățile, în conformitate cu Directiva Operativă nr. 34 și Ordinul de Operații nr. 1
Constantin Celăreanu () [Corola-website/Science/307479_a_308808]
-
eliberarea teritoriilor românești de peste Prut. În dimineața zilei de 22 iunie 1941, aviația română a primit misiunea de a deschide ostilitățile, în conformitate cu Directiva Operativă nr. 34 și Ordinul de Operații nr. 1 al Statului Major al Aerului. Generalul de escadră aeriană Constantin Celăreanu, comandantul G.A.L a trimis următorul răspuns: "„Gruparea Aeriană de Luptă este gata și în măsură să execute Directiva nr. 34”". La 28 martie 1945 a fost trecut în rezervă prin Decret Regal publicat în Monitorul Oficial
Constantin Celăreanu () [Corola-website/Science/307479_a_308808]
-
aviația română a primit misiunea de a deschide ostilitățile, în conformitate cu Directiva Operativă nr. 34 și Ordinul de Operații nr. 1 al Statului Major al Aerului. Generalul de escadră aeriană Constantin Celăreanu, comandantul G.A.L a trimis următorul răspuns: "„Gruparea Aeriană de Luptă este gata și în măsură să execute Directiva nr. 34”". La 28 martie 1945 a fost trecut în rezervă prin Decret Regal publicat în Monitorul Oficial nr. 73 din 29 martie 1945.
Constantin Celăreanu () [Corola-website/Science/307479_a_308808]
-
(n. 5 mai 1952, comuna Dițești, județul Prahova) este un general român de aviație, care a îndeplit funcția de șef al Statului Major al Forțelor Aeriene Române (2007-2009). s-a născut la data de 5 mai 1952, în comuna Dițești (județul Prahova). A absolvit Școală Militară de Ofițeri de Aviație, specialitatea piloți în anul 1974, fiind avansat la absolvire la gradul de locotenent. Între anii 1974-1981
Constantin Croitoru () [Corola-website/Science/307510_a_308839]
-
funcții de comandă. Îndeplinește funcțiile de locțiitor al comandantului pentru zbor la Divizia 70 Aviație (1994-1995), locțiitor al comandantului pentru zbor la Corpul 1 Aviație și Apărare Antiaeriana “Siret” (1995-1998), locțiitor serviciu doctrina și instrucție la Statul Major al Forțelor Aeriene (1998-2000) și apoi șef de stat major la Divizia 1 Aeriană “Siret” (2000-2001). Comandorul Constantin Croitoru a fost înaintat la gradul de general de flotilă aeriană (cu 1 stea) la 29 noiembrie 2001 , apoi la cel de general-maior (cu 2
Constantin Croitoru () [Corola-website/Science/307510_a_308839]
-
la Divizia 70 Aviație (1994-1995), locțiitor al comandantului pentru zbor la Corpul 1 Aviație și Apărare Antiaeriana “Siret” (1995-1998), locțiitor serviciu doctrina și instrucție la Statul Major al Forțelor Aeriene (1998-2000) și apoi șef de stat major la Divizia 1 Aeriană “Siret” (2000-2001). Comandorul Constantin Croitoru a fost înaintat la gradul de general de flotilă aeriană (cu 1 stea) la 29 noiembrie 2001 , apoi la cel de general-maior (cu 2 stele) la 25 octombrie 2004 . Este numit apoi în funcțiile de
Constantin Croitoru () [Corola-website/Science/307510_a_308839]
-
Apărare Antiaeriana “Siret” (1995-1998), locțiitor serviciu doctrina și instrucție la Statul Major al Forțelor Aeriene (1998-2000) și apoi șef de stat major la Divizia 1 Aeriană “Siret” (2000-2001). Comandorul Constantin Croitoru a fost înaintat la gradul de general de flotilă aeriană (cu 1 stea) la 29 noiembrie 2001 , apoi la cel de general-maior (cu 2 stele) la 25 octombrie 2004 . Este numit apoi în funcțiile de comandant al Bazei 90 Transport Aerian de la Otopeni (2001-2002), comandant al Diviziei 1 Aeriene (2002-2003
Constantin Croitoru () [Corola-website/Science/307510_a_308839]
-
a fost înaintat la gradul de general de flotilă aeriană (cu 1 stea) la 29 noiembrie 2001 , apoi la cel de general-maior (cu 2 stele) la 25 octombrie 2004 . Este numit apoi în funcțiile de comandant al Bazei 90 Transport Aerian de la Otopeni (2001-2002), comandant al Diviziei 1 Aeriene (2002-2003), comandant al Comandamentului Operațional Aerian Principal (1 noiembrie 2003 - 1 martie 2005), șef al Direcției Operații (1 martie - 1 iulie 2005) și apoi director adjunct în Statul Major General (1 iulie
Constantin Croitoru () [Corola-website/Science/307510_a_308839]