57,196 matches
-
de alun ("Coronella austriaca"), șarpele de apă ("Natrix tessellata "), șarpele orb ("Anguis fragilis"), șarpele lui Esculap ("Elaphe longissima"), șopârla de ziduri ("Podarcis muralis"), șopârla de câmp ("Lacerta agilis"), salamandra de foc (Salamandra salamandra), tritonul cu creastă ("Triturus cristatus"), tritonul de munte ("Triturus alpestris"), ivorașul-cu-burta-galbenă ("Bombina veriegata"), broasca râioasă brună ("Bufo bufo") și brotacul-verde-de-copac ("Hyla arborea"); Pești din speciile: zglăvoacă ("Cottus gobio"), mreană vânătă ("Barbus meridionalis petenyi"), chișcar ("Eudontomyzon danfordi"); Nevertebrate protejate semnalate în arealul sitului: gândacul auriu ("Buprestis splendens"), croitorul mare
Frumoasa (sit SCI) () [Corola-website/Science/332829_a_334158]
-
mnemosyne" (apolonul negru), "Nymphalis vaualbum" (fluturele țestos), "Callimorpha quadripunctaria" (fluturele tigru), "Euphydryas aurinia" (fluturele auriu). Flora lemnoasă are în componență arbori și arbusti cu specii de: fag ("Fagus sylvatica"), gorun ("Quercus petraea"), stejar ("Quercus robur"), carpen ("Carpinus betulus"), paltin de munte ("Acer pseudoplatanus"), arțar ("Acer platanoides"), tei ("Tilia cordata"), frasin ("Fraxinus excelsior"), jugastru ("Acer campestre"), mesteacăn ("Betula pendula"), ulm ("Ulmus glabra"), arțar ("Acer platanoides"), zâmbru ("Pinus cembra"), tisă ("Taxus baccata"), pin de pădure ("Pinus sylvestris"), jneapăn ("Pinus mugo") sau ienupăr ("Juniperus
Frumoasa (sit SCI) () [Corola-website/Science/332829_a_334158]
-
afin ("Vaccinum myrtillus L."), afin-vânăt ("Vaccinium uliginosum"). La nivelul ierburilor sunt întâlnite mai multe rarități floristice; printre care șase specii protejate prin aceeași Directivă 92/43/ CE din 21 mai 1992, a Consiliului European (anexa I-a); astfel: clopoțelul de munte ("Campanula serrata") și iarba-gâtului ("Tozzia carpathica"), precum și patru specii rare de mușchi ("Buxbaumia viridis, Drepanocladus vernicosus, Dicranum viride" și "Meesia longiseta"). Alte specii rare din flora spontană a sitului: bujor de munte ("Rhododendron kotschyi"), usturoi siberian ("Allium sibirium L."), ghințură
Frumoasa (sit SCI) () [Corola-website/Science/332829_a_334158]
-
Consiliului European (anexa I-a); astfel: clopoțelul de munte ("Campanula serrata") și iarba-gâtului ("Tozzia carpathica"), precum și patru specii rare de mușchi ("Buxbaumia viridis, Drepanocladus vernicosus, Dicranum viride" și "Meesia longiseta"). Alte specii rare din flora spontană a sitului: bujor de munte ("Rhododendron kotschyi"), usturoi siberian ("Allium sibirium L."), ghințură ("Gentiana punctata"), veronică ("Veronica baumgartenii"), căldărușă ("Aquilegia vulgaris" și "Aquilegia nigricans"), angelică ("Angelica archangelica"), clopoței de munte ("Campanula alpina"), bulbuc de munte ("Trollius europaeus"), chimionul țapului ("Laserpitium krapfii"), volovatic ("Swertia punctata"), capul-călugărului
Frumoasa (sit SCI) () [Corola-website/Science/332829_a_334158]
-
Dicranum viride" și "Meesia longiseta"). Alte specii rare din flora spontană a sitului: bujor de munte ("Rhododendron kotschyi"), usturoi siberian ("Allium sibirium L."), ghințură ("Gentiana punctata"), veronică ("Veronica baumgartenii"), căldărușă ("Aquilegia vulgaris" și "Aquilegia nigricans"), angelică ("Angelica archangelica"), clopoței de munte ("Campanula alpina"), bulbuc de munte ("Trollius europaeus"), chimionul țapului ("Laserpitium krapfii"), volovatic ("Swertia punctata"), capul-călugărului ("Leontondon croceus"), șopârliță ("Veronica bellidioides"), orhidee ("Dactylorhiza cordigera"), cupă ("Gentiana kochiana"), omag (Aconitum lycoctonum ssp. moldavicum), ghiocel ("Galanthus nivalis"), talpa-ursului ("Heracleum palmatum"), limba cucului ("Botrychium
Frumoasa (sit SCI) () [Corola-website/Science/332829_a_334158]
-
Alte specii rare din flora spontană a sitului: bujor de munte ("Rhododendron kotschyi"), usturoi siberian ("Allium sibirium L."), ghințură ("Gentiana punctata"), veronică ("Veronica baumgartenii"), căldărușă ("Aquilegia vulgaris" și "Aquilegia nigricans"), angelică ("Angelica archangelica"), clopoței de munte ("Campanula alpina"), bulbuc de munte ("Trollius europaeus"), chimionul țapului ("Laserpitium krapfii"), volovatic ("Swertia punctata"), capul-călugărului ("Leontondon croceus"), șopârliță ("Veronica bellidioides"), orhidee ("Dactylorhiza cordigera"), cupă ("Gentiana kochiana"), omag (Aconitum lycoctonum ssp. moldavicum), ghiocel ("Galanthus nivalis"), talpa-ursului ("Heracleum palmatum"), limba cucului ("Botrychium matricariifolium"), bulbucul de baltă ("Caltha
Frumoasa (sit SCI) () [Corola-website/Science/332829_a_334158]
-
Mineralul adular este o varietate de ortoclaz cunoscut și ca piatra lunii. Denumirea provine din cuvântul latin "Adula", vechea denumire a Muntelui St. Gotthard din Elveția. Face parte din grupul feldspaților. Este transparent, incolor, cu reflexe argintii, cristalizat în sistemul monoclinic sau triclinic. Se întâlnește în Elveția, în Munții Alpi la Aular-Berstock (unde s-a găsit prima dată), în Austria la Zillertal
Adular () [Corola-website/Science/332876_a_334205]
-
și ca piatra lunii. Denumirea provine din cuvântul latin "Adula", vechea denumire a Muntelui St. Gotthard din Elveția. Face parte din grupul feldspaților. Este transparent, incolor, cu reflexe argintii, cristalizat în sistemul monoclinic sau triclinic. Se întâlnește în Elveția, în Munții Alpi la Aular-Berstock (unde s-a găsit prima dată), în Austria la Zillertal și Habachtal, în Italia la Val di Vizze și Val Medel, în Franța la în Val d'Isere, Germania , Myanmar, Mexic. În România se găsește în unele
Adular () [Corola-website/Science/332876_a_334205]
-
a găsit prima dată), în Austria la Zillertal și Habachtal, în Italia la Val di Vizze și Val Medel, în Franța la în Val d'Isere, Germania , Myanmar, Mexic. În România se găsește în unele roci vulcanice din Maramureș, din Munții Metaliferi și din Dobrogea, în parte ca produs de transformare a plagioclazilor sub influența soluțiilor apoase fierbinți. ul este întrebuințat în industria ceramică sau la fabricarea sticlei. În China este utilizat pe scară largă pentru confecționarea de bijuterii.
Adular () [Corola-website/Science/332876_a_334205]
-
și-a definitivat studiile la București, într-un așezământ catolic, „Diaconesele”. La 17 februarie 1919, s-a căsătorit în orașul natal cu ofițerul Ion Tâmpeanu, căpitan în regimentul de artilerie al Principelui Carol al II-lea, regiment de vânători de munte. Divorțează la o dată necunoscută (în 1920 sau 1922), iar în 1922 devine oficial amanta Regelui Carol al II-lea. Elena Lupescu s-a străduit din răsputeri să-și ascundă originea, nu a recunoscut niciodată că ar fi evreică, poate și
Hanu’ Berarilor () [Corola-website/Science/332862_a_334191]
-
negustorească, ridicată între anii 1643-1647, în timpul lui Vasile Lupu, fiind construită din piatră și cărămidă. Are turnul clopotniță inclus în corpul bisericii, și podul fortificat. Biserica Precista a fost sfințită în septembrie 1647 și a fost închinată Mănăstirii Vatopedu, de la Muntele Athos.
Biserica fortificată Sfânta Precista din Galați () [Corola-website/Science/332883_a_334212]
-
an până în prezent biserica este păstorită de către Pr. Dârjan Ionel Neculai. Prima icoană, cu Maica Domnului, a fost donată bisericii de către familia unei fiice a satului Găbud. Aceasta a fost pictată pe foiță de aur, la Schitul românesc Prodomu de pe Muntele Athos, de către părintele Modest și el un fiu al satului Găbud. În anul 2008 s-a montat primul registru de icoane al iconostasului și s-a construit copertina intrării principale în biserică de către o echipă de meșteri din Bistrița. În
Biserica parohială ortodoxă română Găbud, com. Noșlac, jud. Alba () [Corola-website/Science/332896_a_334225]
-
sau Nahal Me'arot (în ebraică: נחל מערות Pârâul cu peșteri) Rezervatia naturală sau, în arabă: Wadi al-Mughara, cunoscut și ca Situl arheologic al evoluției omului pe Muntele Carmel, este o rezervație naturală de peșteri în perimetrul Parcului Carmel din nordul-vestul Israelului. Numele îi vine de la Nahal Mearot sau Wadi al Maghara, un parau din Muntele Carmel care împreună cu afluentul sau Nahal Haruvim, are un bazin hidrologic care
Nahal Mearot () [Corola-website/Science/332899_a_334228]
-
arabă: Wadi al-Mughara, cunoscut și ca Situl arheologic al evoluției omului pe Muntele Carmel, este o rezervație naturală de peșteri în perimetrul Parcului Carmel din nordul-vestul Israelului. Numele îi vine de la Nahal Mearot sau Wadi al Maghara, un parau din Muntele Carmel care împreună cu afluentul sau Nahal Haruvim, are un bazin hidrologic care se întinde pe o arie de 24 kmp. La ieșirea pârâului Nahal Mearot în Câmpia Litoralului se află situl preistoric propriu zis, recunoscut că de însemnătate mondială, si
Nahal Mearot () [Corola-website/Science/332899_a_334228]
-
în timp și spațiu ale Omului de Neanderthal și ale omului modern, ale înhumării morților, ale folosirii de obiecte cu folosință simbolică precum mărgelele și vopselurile, ale unor așezări omenești permanente și ale construcției de case din piatră. Situl de pe Muntele Carmel joacă un rol cheie în chestiuni centrale ale cercetării preistoriei în lume, ca de pildă, originea omului modern, dezvoltarea comportamentului uman modern, relațiile dintre om și mediu, și primele semne de sedentarizare și de producere a unor alimente. Zona
Nahal Mearot () [Corola-website/Science/332899_a_334228]
-
și primele semne de sedentarizare și de producere a unor alimente. Zona peșterilor Nahal Mearot a fost declarată la 29 iunie 2012 patrimoniu mondial de către organizația UNESCO. Cele patru peșteri de la Nahal Mearot se află pe povârnișul falezei vestice a Muntelui Carmel, în locul de ieșire al pârâului Nahal Mearot în Câmpia Litoralului, la circa 17 km sud de Haifa, 4 km la est de litoralul actual al Mării Mediterane, la o altitudine de 40-60 metri deaupra nivelului actual al mării. Scăderea
Nahal Mearot () [Corola-website/Science/332899_a_334228]
-
la o altitudine de 40-60 metri deaupra nivelului actual al mării. Scăderea nivelului mării mondiale în perioadele glaciare în cursul pleistocenului, a dus la îndepărtarea peșterilor de litoralul Mării Mediterane și la lărgirea Câmpiei litoralului, numit Hof Hacarmel în zona Muntelui Carmel. Nivelul mării creștea iarăși în perioadele interglaciare și atunci și câmpia litoralului se îngustă din nou. Contrar opiniilor dinainte se considera că Zona Nahal Mearot a fost populată de omul preistoric în ultima jumătate de milion de ani, atât
Nahal Mearot () [Corola-website/Science/332899_a_334228]
-
metri față de nivelul actual. Locuitorii peșterilor puteau să exploateze câmpia lărgita a litoralului, cu crestele ei de gresie și jgheaburile formate între ele,si se bucurau, pe calea pârâului Nahal Mearot și de un acces convenabil la creasta împădurita a muntelui. Aveau la îndemână, la o mică depărtare, surse de apă și de materii prime , precum și mai multe feluri de biotipuri (de la crânguri închise și până la zone de suprafață deschisă). Această varietate ecologică explică așezarea repetată în aceste grote a unor
Nahal Mearot () [Corola-website/Science/332899_a_334228]
-
specii de rudiste - Pelecypoda, din clasa scoicilor (Bivalve), Radiolitele din categoria Mollusca Faleză de deasupra peșterii s-a format din vechiul coral litoral, care în ere geologice cu vremea s-a ridicat trecute deasupra nivelului mării. În timp ce în fața mării, înălțimea muntelui este abruptă , în partea dinspre est, pe Muntele Carmel, povârnișul este moderat, Nahal Mearot este unicul site preistoric din Israel care a fost preparat pentru vizitele publicului. El este administrat de Administrația pentru natură și parcuri. Există un traseu pentru
Nahal Mearot () [Corola-website/Science/332899_a_334228]
-
Radiolitele din categoria Mollusca Faleză de deasupra peșterii s-a format din vechiul coral litoral, care în ere geologice cu vremea s-a ridicat trecute deasupra nivelului mării. În timp ce în fața mării, înălțimea muntelui este abruptă , în partea dinspre est, pe Muntele Carmel, povârnișul este moderat, Nahal Mearot este unicul site preistoric din Israel care a fost preparat pentru vizitele publicului. El este administrat de Administrația pentru natură și parcuri. Există un traseu pentru parcurs peșterile Tabun, Gamal și Al Wad, cu
Nahal Mearot () [Corola-website/Science/332899_a_334228]
-
I-a)) sau aflate pe lista roșie a IUCN. Specii avifaunistice semnalate în arealul sitului: lăcarul mare ("Acrocephalus arundinaceus"), lăcarul de mlaștină ("Acrocephalus palustris"), lăcarul de rogoz ("Acrocephalus schoenobaenus"), lăcarul de lac ("Acrocephalus scirpaceus"), privighetoare-de baltă ("Acrocephalus melanopogon"), fluierar de munte ("Actitis hypoleucos"), ciocârlia de câmp ("Alauda arvensis"), pescăruș albastru ("Alcedo atthis"), rață sulițar ("Anas acuta"), rață mică ("Anas crecca"), rață lingurar ("Anas clypeata"), rață fluierătoare ("Anas penelope"), rață mare ("Anas platyrhynchos"), rață cârâitoare ("Anas querquedula"), rață pestriță ("Anas strepera"), rață
Lacul Oltina (sit SPA) () [Corola-website/Science/332904_a_334233]
-
rufina"), stârc de noapte ("Nycticorax nycticorax"), grangur ("Oriolus oriolus"), vultur pescar ("Pandion haliaetus"), pelican creț ("Pelecanus crispus"), pelican comun ("Pelecanus onocrotalus"), cormoran mare ("Phalacrocorax carbo"), cormoran mic ("Phalacrocorax pygmeus"), notatiță cu cioc subțire ("Phalaropus lobatus"), bătăuș ("Philomachus pugnax"), codroș de munte ("Phoenicurus ochruros"), lopătar ("Platalea leucorodia"), țigănuș ("Plegadis falcinellus"), ploier argintiu ("Pluvialis squatarola"), corcodel mare ("Podiceps cristatus"), corcodel-cu-gât-roșu ("Podiceps grisegena"), corcodel-cu-gât-negru ("Podiceps nigricollis"), ciocântors ("Recurvirostra avosetta"), lăstun de mal ("Riparia riparia"), mărăcinar ("Saxicola rubetra"), mărăcinar negru ("Saxicola torquata"), chiră de baltă
Lacul Oltina (sit SPA) () [Corola-website/Science/332904_a_334233]
-
unități, unele dintre ele în traducere sau în transcriere fonetică germană: Șapte Sate (7 Dörfer), Târlungeni (Tarlen), Satele Vlahilor (Blechisch därfer). Formele de relief coboară domol spre centrul țării și sunt reprezentate prin movile. În colțul din dreapta jos, sunt menționați munții "„Alpes”". Este de remarcat că oronimul "„Alpes”" este folosit pentru prima oară pentru Munții Făgăraș. Între aceste movile apar multe râuri: Alth sau Aluta, Morossus, Klein Kockel și Gros Kockel (Târnavele). Flora este înfățișată prin pâlcuri de copaci. Prin numeroasele
Harta Transilvaniei - Johannes Honterus () [Corola-website/Science/332949_a_334278]
-
Dörfer), Târlungeni (Tarlen), Satele Vlahilor (Blechisch därfer). Formele de relief coboară domol spre centrul țării și sunt reprezentate prin movile. În colțul din dreapta jos, sunt menționați munții "„Alpes”". Este de remarcat că oronimul "„Alpes”" este folosit pentru prima oară pentru Munții Făgăraș. Între aceste movile apar multe râuri: Alth sau Aluta, Morossus, Klein Kockel și Gros Kockel (Târnavele). Flora este înfățișată prin pâlcuri de copaci. Prin numeroasele ediții publicate, harta Transilvaniei a fost un mijloc de răspândire a știrilor despre această
Harta Transilvaniei - Johannes Honterus () [Corola-website/Science/332949_a_334278]
-
tentativă de atac al frontierei. Linia de alertă se întindea de-a lungul frontierei cu Olanda și Germania. Această linie a fost păzit de de unități avansate ale brigăzilor teritoriale ale jandarmeriei, iar în Ardeni de unitățile de vânători de munte.. După căderea pozițiile strategice cum ar fi poduri, aceste trupe au avut ordin să se retragă în timp ce lupta incendii departe pentru a evita încercuirea. Această linie a avut ca sarcină testarea capacității de luptă a trupelor germane și rezistența împotriva
Linia K-W () [Corola-website/Science/332962_a_334291]