65,481 matches
-
cap, ofițerul ajuns la patul lui Hudiță și văzînd o căciulă ieșită de sub pătură, a smuls-o ca să-l trezească. Dar, în loc de cap au apărut niște picioare. Hudiță găsise soluția bună. Picioarele le încălzea cu căciula, cu care venise de acasă, iar capul cu capela militară, pe care și-o trăgea pînă peste urechi. Gerul din iarna aceea îmi amintește și de degradarea generalului Socec. Pentru incapacitate și alte vini mari la comanda armatei, care a dus la ocuparea Bucureștiului de către
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
aranja posibilitatea de a-mi trece examenele anilor 2 și 3 la Facultatea de drept de acolo, orașul București fiind încă sub nemți. Mi-am procurat o serie de cursuri și cărțile necesare pentru pregătirea examenelor. Ajuns apoi la Galați, acasă, m-am ocupat de demobilizarea lui Constantin, spre a putea pleca și el la casa lui. Despre Constantin Bădică, ordonanța mea, care nu m-a părăsit o clipă și cu care am fost cot la cot tot timpul războiului, nu
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
soldat. Și a fost om. Cum să nu revin mereu și să nu-mi arăt întreaga mea prețuire pentru această omenie a țăranului român. Mai tîrziu cînd eram la Ministerul de Interne, am avut bucuria să-l vizitez la el acasă și să-i cunosc familia și copiii. Era acum primarul satului. Pe un perete din casa lui erau atîrnate la loc de frunte, diploma și crucea de război cu baretele Mărăști și Mărășești. Spre rușinea mea, eu o țineam într-
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
său de drept civil, comentat, în multe volume, era o valoare nu numai pentru studenți, dar și pentru practica judecătorească. Era profesorul cel mai original. Nu trîntea pe nimeni. Asculta de multe ori pe studenți pentru examen și la el acasă. Legenda era că toamna, cînd îi sosea vagonul cu lemne și număra și nota cu creionul roșu, în curte, bucățile din stivă, era greu să obții mai mult decît bila roșie, căci nu avea asupra lui decît un creion roșu
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
-mi dădea prilejul să cunosc oameni, obiceiuri, probleme administrative, sociale și să învăț multe alte lucruri. Părăseam Chișinăul și Basarabia, unde avusesem o bună primire. Părăseam toate acestea nu ascund cu multă părere de rău. M-am întors la mine acasă, la Galați, unde am fost primit, ca întotdeauna, cu brațele deschise de tatăl meu. De data aceasta credea, mai mult ca oricînd, că mă voi decide să rămîn lîngă el și să mă apuc de profesiunea de avocat, pentru care
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
destul de animate pentru o dimineață de duminică de vară. Ajuns la hotel, l-am găsit pe Rădulescu, care mă aștepta și nu mă aștepta, căci ziua exactă a sosirii mele n-o cunoștea. Dar, fiind duminică și dimineața, era încă acasă. Hotelul Chic, situat în plin Montmartre, chiar lîngă Place Blanche, era mic, dar curat, cu 4 etaje, cu cîte două camere la fiecare etaj, toate către stradă. Rădulescu vorbise cu hotelierul și am avut o cameră la etajul 3. Camera
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
seara, ne-am întors la hotel, eu cu gîndul să mă culc imediat, căci eram obosit după atîta drum. Dar abia ațipisem, și din camera vecină anumite gemete, ușor de înțeles, m-au trezit. Mi-am zis, au venit oamenii acasă și înainte de culcare, soțul își făcea datoria. După ce s-au liniștit, am readormit și eu. Aceste gemete însă, cu diferite intermitențe, au continuat pînă dimineața. Mi-am dat seama atunci că soții francezi nu sînt chiar așa de viguroși și
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
Era de neînchipuit să nu mă duc. Era a comite o necuviință față de omul cel mai de seamă din țara mea. Desigur, nu mai puteam să mă gîndesc la demisie. Ion I.C. Brătianu lucra și primea mai mult la el acasă. Locuia pe strada Biserica Amzei, într-o casă în stil românesc, puțin retrasă de la stradă. Mă prezentam la cel mai greu examen din viața mea. Eram foarte emoționat. De cum am intrat în casa din strada Biserica Amzei, se respira o
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
această lovitură de Stat. Asemenea atitudini și le pot îngădui numai partidele cu puternice tradiții și ai căror membri sînt uniți printr-o ideologie. Nimeni dintre oamenii politici din celelalte partide nu au simțit nevoia unei asemenea reuniuni. Fiecare stă acasă la el, așteptînd, cum se spune, desfășurarea evenimentelor. În unul dintre saloanele palatului de la Cotroceni, Carol primește în lungul nopții de 6 spre 7 iunie un șir întreg de bărbați politici pe care-i cheamă ca să-i consulte. La aceste
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
ziarul Viitorul, în biroul lui Al. Mavrodi, directorul oficiosului liberal. De la început, s-a ocupat de tineret, organizîndu-l și dîndu-i un comitet central sub președinția lui Ionel Pilat. Ne întruneam, acest comitet al tineretului, aproape săptămînal, la club sau cîteodată acasă la Ion Pilat. Cercul de studii al partidului devenise o realitate. Se pregătea noul program, la care colaboraseră intens și membrii noului comitet al tineretului. Duca prezida de multe ori dezbaterile și aducea luminile și experiența sa. După terminarea lucrărilor
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
de organizație județeană, ca împreună să fixeze numele și ordinea pe listă a candidaților liberali. Am fost desemnat ca secretar. Această comisie s-a întrunit în toate serile, timp de o săptămînă, la președinția consiliului de miniștri sau la Franasovici acasă. La una dintre aceste reuniuni, Duca, indignat și rușinat totodată, a scos din buzunar o hîrtie și ne-a spus: "Iată pînă unde se merge cu îndrăzneala. Puiu Dumitrescu, desigur cu știința regelui, cere ca acești domni să fie făcuți
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
de o jumătate de oră de cînd vorbisem cu el la telefon. Pe fața mea desigur se citea groaza, comesenii întrebîndu-mă ce s-a întîmplat. Duca a fost asasinat, atîta am putut spune și am plecat. M-am dus direct acasă la Inculeț, în str. General Cristescu. L-am găsit la biroul său, de la parterul casei, cu Eugen Cristescu, în picioare, la spatele lui. Nu vorbeau, așteptau un telefon de la Sinaia. Cînd telefonul a început să sune, Inculeț cu tot calmul
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
să nu fie și el asasinat, ca Duca. Se știa condamnat de legionari și cerea să fie păzit. Am delegat, în acest scop, un inspector de poliție, care să-l însoțească pretutindeni, chiar în străinătate. Într-o seară, la el acasă, pe șoseaua Kiselef, Titulescu m-a reținut pînă noaptea tîrziu, ca să-mi vorbească despre teama lui. Era abătut. La un moment dat, s-a ridicat însă de pe scaun și în picioare a început să-mi vorbească agitat, cu tu și
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
pot însă uita penibila impresie pe care o făcea spectacolul din anticamera lui Titulescu. Acea gramadă a oamenilor de casă, care așteptau să-i îndeplinească diferitele servicii sau să-l culce pe patron, cum îl numeau ei, cînd lucra seara acasă la el. Erau acei lingușitori, pe care-i cocoța el, cu atîta ușurință, în importante posturi în diplomație. Titulescu se lăsa să fie adulat, și aceasta era de neînțeles la un om de inteligența și strălucirea talentului său. Cînd n-
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
respins-o. Prim-ministrul Gheorghe Tătărăscu a socotit oportun să preia el și conducerea Ministerului de Interne. Tătărăscu era acum, pentru mine, al treilea ministru de Interne pe care-l secundam. Venea rar la minister, lucra mai mult la el acasă, în micul birou din casa lui de pe strada Polonă. Sarcinile mele la minister erau mereu mărite. Rămăsesem singurul din echipa cu care începusem conlucrarea la ministerul de Interne și reprezentam astfel o continuitate. Vasile Bîrca, care fusese directorul Internelor, pe
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
de Fier și m-am gîndit că era util a cunoaște, direct de la conducerea mișcării, care mai erau gîndurile ascunse ale legionarilor. Problema complicată era păstrarea secretului. Am socotit că locul cel mai potrivit era să-l primesc la mine acasă. Mai era problema ca nici poliția să nu afle. Pentru aceasta, trebuia ca cineva de la poliție să fie la curent, căci era necesară suspendarea provizorie a plantonului de pază de la locuința mea. La siguranța Statului, persoana cea mai sigură era
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
la Ministerul de Interne. Vintilă Ionescu era, fără îndoială, cel mai capabil și mai onest inspector de poliție. L-am pus imediat la curent cu această chestiune. În ziua și la ora fixată, l-am primit pe Clime la mine acasă. Era încărunțit și maturizat. Însă tot așa de calm și sfătos ca atunci cînd era tînăr. Scopul întrevederii a fost, cum bănuiam, să se plîngă de prigoana poliției împotriva membrilor Gărzii de Fier. Un subiect care era, de altfel, printre
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
oferit un dejun oficial la hotelul Ritz, la care au participat numeroase personalități franceze. Jurnalistul Hugo Bachet, pe care-l cunoșteam din țară, era instalat la Paris. Se însurase cu o suedeză. M-a invitat la un dejun la el acasă, ca să-i cunosc astfel și soția. Locuia într-un frumos apartament la Champ-de-Mars, cu fața spre turnul Eiffel. Un dejun agreabil cu mai multă lume. Cîțiva ziariști. La cafea, cînd eram în salon, a sosit un tînăr mărunțel, pirpiriu, cu
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
care nu avea nici un rol efectiv în stat, dar înmulțea numărul purtătorilor de uniforme, de saltimbanci și de irozi. Lui Nicolae Iorga îi aluneca șapca pe chelie pînă la urechi și barbă; Ion Mihalache a trebuit să-și lase ițarii acasă la Topoloveni și toți ceilalți surtucele și pălăriile. Gheorghe Tătărăscu a purtat și uniforma rușinii. Eram în biroul său din strada Polonă cu Inculeț și alți cîțiva prieteni, cînd am aflat că a primit să plece ca ambasador la Paris
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
cu titluri mari pactul de neagresiune Ribbentrop-Molotov, semnat în noaptea aceea la Moscova. O știre mai gravă nici nu se putea închipui. Un prieten francez, care ascultase toată noaptea știrile la radio, m-a sfătuit să plec cît mai repede acasă, ca să nu mă apuce războiul pe drum. 58 La 1 septembrie 1939, armata germană, după o punere în scenă ridicolă, se năpustește asupra Poloniei, îndreptîndu-se de la nord, de la sud și de la vest asupra Varșoviei. La 3 septembrie, Anglia și Franța
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
unui prieten, cînd din droaga primăriei, la poartă, se scotea un mort. Era cadavrul marelui Nicolae Iorga, adus pe furiș, înainte de a fi anunțată familia. Nu-mi venea să cred ochilor. Tot o echipă a morții l-a ridicat de acasă și executat pe Virgil Madgearu în pădurea de la Snagov. Echipa, condusă chiar de prefectul județului Ilfov, a asasinat la Jilava pe toți foștii demnitari, deținuți spre a fi judecați, trecînd din celulă în celulă și împușcîndu-i cu o nemaipomenită cruzime
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
care a luat în primire legația la 23 ianuarie, și trupele germane intră în București și înăbușă rebeliunea. Peste 2 000 de legionari au fost arestați și îngrămădiți în manejul cazarmei de la Malmaison. 62 Eram, într-o seară, la Inculeț acasă, care îmi arăta stricăciunile suferite din cauza cutremurului la casa lui din strada General Cristescu. Aflasem de la el că Dumitru Iuca era grav bolnav și ne înțeleseserăm să mergem împreună, a doua zi, să-l vedem. În noaptea aceea, Ion Inculeț
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
ori îl vedeam și vorbeam cu el, mă impresiona modestia și viața sărăcăcioasă pe care o ducea, fără să se plîngă. Locuia într-o mică încăpere în interiorul uzinei, împreună cu soția lui. Într-o zi, dis-de-dimineață, m-am trezit la mine acasă cu această soție a lui Golup, așa se numea el, care disperată mă anunța că bărbatul ei a fost ridicat în cursul nopții și a fost dus la gara Grivița-Triaj și băgat în trenul pentru Transnistria. Pe ea n-au
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
ambasada sovietică din șoseaua Kiselef, Vișinski a avut mai multe întrevederi cu diferiți oameni politici. Printre aceștia a fost și Gheorghe Tătărăscu, căruia Vișinski i-a propus să intre în guvern. În fața acestei situații neașteptate, Tătărăscu a convocat la el acasă delegația permanentă a partidului liberal. Nu au lipsit decît trei sau patru membri, prieteni personali ai lui Dinu Brătianu, care era furios pe Tătărăscu, fiindcă convocase în calitatea lui de secretar general congresul general al partidului pentru ziua de 1
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
a judeca faptele criminale este teribila primejdie a zilelor noastre. 94 În vara anului 1953, Adlai E. Stevenson, fostul candidat nefericit la președinția Statelor Unite, a socotit util să facă o călătorie în jurul lumii și a trecut și prin America de Sud. Reîntors acasă, și-a spus interesantele lui impresii. Observația cea mai importantă a fost că încrederea în conducerea americană este zdruncinată pe măsură ce scădea încrederea americanilor în ei înșiși. De asemenea, că Rusia nu va renunța la scopul de dominație mondială și că
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]