57,520 matches
-
Culoarea martorului: verde * legenda din figura 16 se înlocuiește cu următorul text : "Figura 16 Lămpi de poziție (laterale) (dacă nu există comandă separată, ea se poate identifica prin simbolul prezentat în figura 15) Culoarea martorului: verde * figura 17 se elimină. * figurile 18 și 19 se renumerotează 17, respectiv 18. * nota 1 se înlocuiește cu următoarea: * "1 zonele încadrate pot fi solide." II. Anexa II se modifică după cum urmează: Apendicele 1 se înlocuiește cu următorul text: "Apendice 1 Fișă descriptivă privind identificarea
jrc4615as2000 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89781_a_90568]
-
religiei creștine, un număr mic de wiccani folosește denumiri atribuite Satanei, de exemplu Lucifer (termen latin care înseamnă "purtător de lumină"), aducând astfel aminte de acuzațiile din vremurile când vrăjitoarele erau persecutate. Alteori Zeul este văzut ca Omul Verde, o figură foarte răspândită în arta și arhitectura europeană. În această ipostază este deseori asociat cu natura. Este văzut și ca Zeul Soare, mai ales cu ocazia sărbătorii solstițiului de vară. Într-o altă accepțiune, Zeul apare ca Regele Stejar, care e
Wicca () [Corola-website/Science/297234_a_298563]
-
ibn Fadlan, diplomat arab, a scris în jurnalul Risala, mărturii legate de modul de viață al scandinavilor.Le-a descris înfățișarea, aceștia fiind "Înalți ca niște palmieri, blonzi, cu piele roșcată (...) toți sunt tatuați de la vârfurile degetelor până la gât cu figuri misterioase de culoare neagră sau verde. ", vestimentația: "păreau să nici nu simtă frigul puternic de afară, pentru că nu purtau nici tunici, nici caftane, ci doar un veșmânt care le acoperea o parte a corpului, lăsându-le o mână liberă", precum și
Vikingi () [Corola-website/Science/297254_a_298583]
-
române și deschizând școli în limba română. Românii care au studiat în Franța, Italia și Germania, au adus cultura franceză și filosofia germană în literatura română modernă, reducând influențele grecești și orientale de-a lungul timpului. În Țara Românească, o figură importantă a fost Ion Heliade Rădulescu, care a fondat prima publicație în limba română și Societatea Filarmonică, societate care mai târziu a înființat Teatrul Național București. Nicolae Bălcescu dă primul model de monografie istorică, Alecu Russo creează poemul patriotic în
Literatura română () [Corola-website/Science/297262_a_298591]
-
pus bazele Partidului Național Liberal, dar mai înainte de a jucat un rol important în decizia României de a participa la Războiul Ruso-Turc din 1877-1878, război care a dus la recunoașterea independenței țării. În ultimii ani de viață a fost o figură politică proeminenta, președinte al Academiei Române și reprezentant al României în relațiile cu Franța. S-a născut la Iași, în familia boierilor moldoveni Kogălniceanu, fiind fiul "Vornicului" Ilie Kogălniceanu și strănepotul lui Constantin Kogălniceanu (cunoscut pentru că a semnat în anul 1749
Mihail Kogălniceanu () [Corola-website/Science/297269_a_298598]
-
mai târziu că, împreună cu prietenul său, a fost „pionierul artei culinare în Moldova”. Cu Dacia Literară, Kogălniceanu a început să-și promoveze idealul romatic al „specificului național”, care va avea o mare influență asupra lui Alexandru Odobescu și a altor figuri literare. Unul dintre principalele obiective ale publicațiilor sale a fost extinderea gamei de acoperire a culturii moderne românești dincolo de limitele ei timpurii în care fusese bazată mai mult pe traduceri din literatura occidentală; Garabet Ibrăileanu a arătat că aceasta a
Mihail Kogălniceanu () [Corola-website/Science/297269_a_298598]
-
după ce primul a început să-l suspecteze pe colaboratorul sau, pentru reducerea contribuțiilor sale la "Foaie Științifică". În această perioadă, Kogălniceanu a păstrat legături strânse cu fostul său coleg Costache Negri și cu sora să Elenă, devenind una din principalele figuri din cercul intelectual găzduit de familia Negri în Mânjina. El s-a apropiat și de profesorul de limba franceză și eseistul Jean Alexandre Vaillant, care era implicat și el în proiecte liberale fiind în același timp interesat și de lucrările
Mihail Kogălniceanu () [Corola-website/Science/297269_a_298598]
-
Crimeii, au dus la introducerea ideilor și dorințelor liberale comprimate în "Dorințele partidei naționale din Moldova" din 1860. Kogălniceanu a fost numit în diverse poziții guvernamentale la nivel înalt, în același timp continuându-și contribuțiile sale culturale și a devenit figură principala a grupului "Partida Națională", care a solicitat fuziunea celor două Principate Dunărene sub o singură administrație. În 1867, reflectând implicarea să, el a declarat: Și-a inaugurat carieră legislativă sub conducerea Prințului Ghica. Pe 22 decembrie 1855 a lucrat
Mihail Kogălniceanu () [Corola-website/Science/297269_a_298598]
-
la 1905, spiritul director al junimiștilor și se impusese Nicolae Iorga, personajul central al mișcării literare din primul deceniu al veacului nostru. În momentul în care se înscrie la Universitatea din București (1899), secția clasică, învățământul bucureștean era dominat de figurile unor profesori ca T. Maiorescu și N. Iorga. Cel dintîi cunoștea faza regalității sale critice, cel de al doilea oferea, cum va spune E. Lovinescu mai tîrziu, “spectacolul impresionant al unei adevărate gigantomanii intelectuale. Tînărul”, descins în sala de cursuri
Eugen Lovinescu () [Corola-website/Science/297282_a_298611]
-
Lăpușului, înființând pe noile domenii sate care au rezistat până astăzi (Cupșeni, Măgoaja) iar alții au trecut Carpații răsăriteni și au întemeiat voievodatul Moldova. Întemeierea Moldovei a avut loc în două etape, în care s-au remarcat cele mai importante figuri din istoria Maramureșului. Mai întâi, Dragoș vodă din Bedeu, care, după victoria asupra tătarilor în expediția organizată de regele Ludovic I d'Anjou, a fost trimis, în 1351, să întemeieze un voievodat vasal Ungariei, în scop de apărare (o "marcă
Maramureș () [Corola-website/Science/297292_a_298621]
-
și cultura mediteraneană. Mișcarea ilirică a fost cea mai semnificativă perioadă de istorie culturală națională, secolul al XIX-lea dovedindu-se crucial pentru emanciparea limbii croate și aducând progrese fără precedent în toate domeniile artei și culturii, atunci apărând numeroase figuri istorice. Ministerul Culturii se ocupă cu conservarea patrimoniului cultural și natural al țării și îi supraveghează dezvoltarea. Alte activități ce susțin dezvoltarea culturii sunt organizate la nivelul administrației locale. UNESCO a înscris șapte locuri din Croația pe lista patrimoniului mondial
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
diplomat, atât în relațiile cu Ungaria și Polonia, cât și cu Imperiul Otoman, căruia i-a determinat o bună bucată de timp situația internă. Reușind să împiedice în mod eficient expansiunea otomană în nordul Dunării, Mircea cel Bătrân devine o figură proeminentă a luptei creștinilor din Balcani. Granițele Valahiei s-au schimbat deseori până la mijlocul secolului al XVI-lea, însă în timpul domniei lui Mircea Țara Românească a ajuns la întinderea teritorială maximă din Evul Mediu: de la Olt în nord la Dunăre
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
vasele având litere sau propoziții incizate în pasta moale (de exemplu pe o strachină smălțuită de la curtea domnească scrie „[Io]an a scris în luna martie 8 zile”), și cahlele de sobă având reprezentați cavaleri în zale, descoperite la Târgoviște. Figurile reprezentate pe vasele de ceramică sunt diverse: oameni, animale, etc. Într-o povestire bizantină ("„Călătoria lui Mazaris în iad”", 1415) se arată cum un grup de artiști greci, veniți în Țara Românească din motive comerciale, au fost primiți foarte bine
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
afacerilor externe în perioada ianuarie-martie 1918). Averescu a fost autorul a 12 opere despre chestiuni militare (inclusiv un volum de memorii de pe prima linie a frontului), membru de onoare al Academiei Române și decorat cu Ordinul Mihai Viteazul. a fost o figură atipică pentru viața politică a României interbelice. S-a născut lângă Ismail, in Principatele Unite. Cariera sa militară a avut o traiectorie constant ascendentă. A urmat cursurile Școlii Superioare de Război din Torino, Italia, al cărei absolvent devine în 1886
Alexandru Averescu () [Corola-website/Science/297353_a_298682]
-
Otto Eduard Leopold von Bismarck - "Graf von Bismarck" (conte), apoi "Fürst von Bismarck-Schönhausen" (principe) - (n. 1 aprilie 1815, d. 30 iulie 1898) a fost un om de stat al Prusiei/Germaniei de la sfârșitul secolului al XIX-lea, precum și o figură dominantă în afacerile mondiale. Ca prim-ministru (în germană: "Ministerpräsident") al Prusiei între 1862 și 1890, el a supervizat unificarea Germaniei de la 1871. În 1867 devenise cancelar al Confederației Germane de Nord. A proiectat Imperiul German de la 1871, devenind primul
Otto von Bismarck () [Corola-website/Science/297362_a_298691]
-
unui tratament susținut, a reușit să-l facă să slăbească 35 de kg. A murit de bronhopneumonie. După perioada postbelică prin anii 1990 unii istorici ca Hans Rothfels și Theodor Schieder deși în mod diferit, caracterizează pe Bismarck ca o figură pozitivă, iar istoricul Gerhard Ritter îi reproșează într-o scrisoare adreastă lui Eyck, o atitudine antigermană. Pe când Friedrich Meinecke, un admirator al lui Bismarck, atribuie cancelarului de fier că ar fi traumatizat statul liberal german, contribuind indirect la catastrofa din
Otto von Bismarck () [Corola-website/Science/297362_a_298691]
-
fapt "Trifu", dar își luase numele de "Maiorescu" pentru a sublinia înrudirea cu Petru Maior. Teolog prin formație (cu studii la Blaj, Pesta, Viena), Ioan Maiorescu se dovedi un liber cugetător. Profesor la Cernăuți, Craiova, Iași, București, el rămâne o figură luminoasă a epocii de formare a învățământului românesc modern. Ioan Maiorescu a fost inspector al școlilor din Oltenia, profesor la Școala Centrală din Craiova. În acest timp, familia lui, constând din soția, "Maria", născută "Popasu", și cei doi copii, "Emilia
Titu Maiorescu () [Corola-website/Science/297354_a_298683]
-
s-a aflat și poetul liric Anacreon, refugiat împreună cu majoritatea compatrioților săi. Aceștia și-au părăsit patria după înfrângerea lui Cresus de către Cyrus al II-lea, neputând să suporte jugul persan. Începând din 540 î.Hr., Abdera bate monedă proprie, înfățișând figura unui grifon, emblema orașului, moștenită de la metropola acestuia, Teos. Pe monedele din Abdera, capul grifonului este îndreptat întotdeauna spre stânga, pentru a nu fi confundate cu monedele din Teos, pe care capul grifonului este îndreptat întotdeauna spre dreapta. Astfel de
Abdera, Tracia () [Corola-website/Science/297361_a_298690]
-
sacrificiul. Stejarii susținători ai scutului - simbol al forței fizice și morale, dârzeniei, statorniciei și veșniciei, se referă așezarea urbei în zona codrilor moldavi omonimi orașului. Drapelul orașului Orhei, aprobat la aceeași ședință, a fost elaborat în baza smalțurilor câmpului și figurilor din stema orășenească și reprezintă o pânză dreptunghiulară (1 x 1.5) tripartită în fascie - alb, roșu, galben - în proporție de 1:2:1 și având în câmpul roșu, la hampă, două stele cu opt raze, una sub alta, prima
Orhei () [Corola-website/Science/297398_a_298727]
-
an al domniei sale. A fost succedat de fiul său,Ahmed I(1603-1617),fiind încoronat la vârsta de 13 ani.Cand a fost invitat de onoare la curtea regală a reginei Elisabetei I a Angliei,a distrus un ceas muzical cu figuri decorative din motive religioase,care în mod ironic,i-a fost dăruit reginei chiar de tatăl său,Mehmed III.Ahmed a domnit puțin timp,murind de tifos în 1617.A fost urmat la tron de Mustafa I,un dezechilibrat mintal
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
suntem în afara grupului, suntem și pradă. Ce vă doriți cel mai mult în acest moment?</i> Să continui să scriu. Am terminat între timp a doua carte, Împărăteasa în care vorbesc despre soacra mea, o taranca simplă, una dintre acele figuri care dispar, din păcate, din lumea noastră. Satele se golesc, treptat, lumea emigrează sau moare, cresc buruieni pe bătătura și se ridică goale case de ciment și atât. Fără suflet. Sper că și Împărăteasa </b>să fie editata de Humanitas
Cunosc femei care suferă de foame, suportă umilinţe... şi nu ştiu că pot merge la centrele sindacaliste () [Corola-website/Science/296087_a_297416]
-
artistice. Lucrarea semnată de Ciucurencu în 1949 se înscrie, nu doar tematic, ci și prin realizare, în cadrul de curand trasat al rețetei realist socialiste. Tematic, pentru că ilustrează un episod istoric din ”lupta de eliberare a poporului” și aduce în primplan figură unei eroine emblematice, și prin realizare, pentru că rămâne tranșant și puternic în transmiterea unui mesaj clar. Cu doi ani înainte ca Alexandru Ciucurencu să prezinte lucrarea care face obiectul acestui eseu, mai exact în septembrie 1947, Scânteia publicase o broșură
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (1) () [Corola-website/Science/296104_a_297433]
-
cu nenumărate reprezentări ale unor eroine mai mult sau mai putin legendare, cu roluri în episoade istorice din trecutul mai îndepărtat sau mai apropiat. În revistă Femeia, apare, de-a lungul anului 1949, o serie de texte dedicate câte unei figuri de eroina revoluționară. Sub formă de reconstituire literaturizata a momentului din 19 iunie 1848,, în numărul 5 /1949 al revistei, regăsim o proza dedicată chiar Anei Ipătescu, intitulată ” O femeie în revoluția de la 1848” și semnată Ada Bârseanu 1.</p
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (1) () [Corola-website/Science/296104_a_297433]
-
lui George Oprescu, din monografia dedicată lui Ciucurencu în 1962, a fost: ”Acomodarea cu legile și cu felul de tratare al compoziției monumentale e deplină în tabloul cu episodul în care apare rolul Anei Ipătescu în Revoluția de la 1848; (...) Pe figură și în gesturile ei se ghicește o hotărâre de neînfrânt. Energia ei impetuoasa, elanul ei, izvorăsc din conștiința legăturii cu masele. Gura ei întredeschisa pronunța desigur cuvinte de îndemn, care au un efect imediat în sufletul celor care o înconjura
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (1) () [Corola-website/Science/296104_a_297433]
-
și în gesturile ei se ghicește o hotărâre de neînfrânt. Energia ei impetuoasa, elanul ei, izvorăsc din conștiința legăturii cu masele. Gura ei întredeschisa pronunța desigur cuvinte de îndemn, care au un efect imediat în sufletul celor care o înconjura. Figurile acestora, pline de vitalitate, ca și cea a eroinei, de altminteri, sunt admirabil desenate, „pe caracter” cum ar fi spus Ressu. Pe fețele lor aspre, muncite, în ochii lor ce strălucesc cu pasiune, tăbăcarii exprimă adeziunea lor completă, sigură de
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (1) () [Corola-website/Science/296104_a_297433]