56,520 matches
-
în același an, prin reorganizare, Centrala Industrială a Metalelor Rare devine Regia Autonomă Metale Rare în subordinea Ministerului Minelor. În anul 1993 se desființează Ministerul Minelor iar Regia Autonomă Metale Rare trece în subordinea Ministerului Industriilor. În anul 1997, Regia Autonomă Metale Rare se transformă în Compania Națională a Uraniului Ș.A. București. În anul 2004, prin reorganizarea Companiei Naționale a Uraniului Ș.A. București (H.G.729/2004), se înființează Măgurele. Ș.A. (pe bazele Secției 4 Prospecțiuni Măgurele - Grup Secții Geologice Metale Rare
Radioactiv Mineral () [Corola-website/Science/321177_a_322506]
-
să obțină permisiunea de a păstra statutul limbii georgiene. Această concesie neobișnuită acordată unor acțiuni de opoziție față de politica de stat a Uniunii Sovietice a dus la reducerea agitației din Tbilisi, dar a declanșat tensiuni în RSSA Abhază, o republică autonomă din nord-vestul Georgiei, în care elita comunistă abhază a protestat împotriva a ceea ce considera a fi o capitulare în fața naționalismului georgian, cerând transferarea autonomiei sale la RSFS Rusă. Cererea a fost respinsă, dar și abhazilor li s-au făcut o
Demonstrațiile din Georgia din 1978 () [Corola-website/Science/321187_a_322516]
-
rusă și georgiană), un ansamblu de dansuri populare la Sukhumi, și programe de televiziune în limba abhază. S-ai înființat cote etnice pentru unele posturi birocratice, ceea ce le-a dat abhazilor putere politică disproporționată în raport cu statutul lor minoritar în republica autonomă. Atât limba georgiană cât și problemele din Abhazia au rămas la ordinea de zi în anii ce au urmat. Georgienii din Abhazia au protestat împotriva discriminării lor de către nomenclatura Partidului Comunist Abhaz și au cerut acces egal la structurile autonome
Demonstrațiile din Georgia din 1978 () [Corola-website/Science/321187_a_322516]
-
autonomă. Atât limba georgiană cât și problemele din Abhazia au rămas la ordinea de zi în anii ce au urmat. Georgienii din Abhazia au protestat împotriva discriminării lor de către nomenclatura Partidului Comunist Abhaz și au cerut acces egal la structurile autonome. Mai mulți intelectuali georgieni i-au scris lui Șevardnadze și liderului sovietic Leonid Brejnev pe această chestiune. În 1981, au avut loc cel puțin cinci demonstrații de masă în Georgia, în care s-a ridicat chestiunea abhază pe lângă alte probleme
Demonstrațiile din Georgia din 1978 () [Corola-website/Science/321187_a_322516]
-
albaneză. Denumirea de "Kolașinul Ibarului" (în ; în ) este un toponim datat dinaintea partiției politice, se referă de asemenea la această regiune. Kosovo este subiectul unui statul constituțional contestat: este definit de Rezoluția 1244, ca parte a RFI (fiind o provincie autonomă a republicii constituente a republicii Șerbia) sub administrația interimară a Națiunilor Unite dar guvernul provizoriu a declarat unilateral independența la 18 februarie 2008 și a fost recunoscută parțial. Majoritatea instituțiilor sârbe refuză să o recunoască, continuând să susțină că teritoriul
Kosovo de Nord () [Corola-website/Science/321216_a_322545]
-
Nedici. Cetnicii erau prezenți în regiune, dar a fost complet eliberat de partizanii iugoslavi în 1945, devenind o parte a Unității Federale a Șerbiei în cadrul unei Iugoslavii Democratice. În 1959, s-a decis să consolideze eliminarea elementul sârbesc din regiunea autonomă Kosovo-Metohia, astfel încât zona care cuprinde azi Kosovo de Nord să fie anexat. Odată cu alipirile și modificările structurale la sfârșitul anilor 1960 și începutul anilor 1970, partea de nord a provinciei Kosovo a trecut sub administrația directă a Pristinei, influența Belgradului
Kosovo de Nord () [Corola-website/Science/321216_a_322545]
-
de sud, cu orașul Artvin, era cedat Turciei. S-a căzut de acord ca regiunea care devenea parte componentă a Georgiei să se bucure de un anumit grad de autonomie. În cele din urmă, în regiune a fost proclamtă Republica Autonomă Sovietică Socialistă Adjară (Agearia contemporană). În plus, Turcia a primit „dreptul de tranzit liber spre portul Batumi pentru toate materialele și mărfurile destinate sau provenind din Turcia, fără obligațiuni sau taxe vamale și cu dreptul Turciei să utilizeze portul Batumi
Tratatul de la Kars () [Corola-website/Science/321227_a_322556]
-
ca forțele turce să se retragă din o regiune care acoperea ceea ce este azi vestul provinciei Șirak (inclusiv (Alexandropol)). Tratatul prevedea ca regiunea Nahicevan (fostele uezduri Nahicevan și Șarur al guberniei Erivan) să fie incorporată în Azerbaidjan ca un teritoriu autonom. În 1924 a fost fomată pe acest teritoriu Republica Autonomă Sovietică Socialistă Nahicevan, ca o enclavă subordonată Azerbaigeanului Sovietic. Noua republică autonomă avea o frontieră de 15 km cu districtul Surmalu din Turcia. Însfârșit, în articolul nr. 6, Tratatul consemna
Tratatul de la Kars () [Corola-website/Science/321227_a_322556]
-
acoperea ceea ce este azi vestul provinciei Șirak (inclusiv (Alexandropol)). Tratatul prevedea ca regiunea Nahicevan (fostele uezduri Nahicevan și Șarur al guberniei Erivan) să fie incorporată în Azerbaidjan ca un teritoriu autonom. În 1924 a fost fomată pe acest teritoriu Republica Autonomă Sovietică Socialistă Nahicevan, ca o enclavă subordonată Azerbaigeanului Sovietic. Noua republică autonomă avea o frontieră de 15 km cu districtul Surmalu din Turcia. Însfârșit, în articolul nr. 6, Tratatul consemna că părțile contractante „consideră toate tratatele precedente, semnate de Imperiile
Tratatul de la Kars () [Corola-website/Science/321227_a_322556]
-
regiunea Nahicevan (fostele uezduri Nahicevan și Șarur al guberniei Erivan) să fie incorporată în Azerbaidjan ca un teritoriu autonom. În 1924 a fost fomată pe acest teritoriu Republica Autonomă Sovietică Socialistă Nahicevan, ca o enclavă subordonată Azerbaigeanului Sovietic. Noua republică autonomă avea o frontieră de 15 km cu districtul Surmalu din Turcia. Însfârșit, în articolul nr. 6, Tratatul consemna că părțile contractante „consideră toate tratatele precedente, semnate de Imperiile Otoman și cel Țarist, ca fiind anulate, acestea pierzându-și puterea juridică
Tratatul de la Kars () [Corola-website/Science/321227_a_322556]
-
pot locui pretutindeni în teritoriul țării, dar indiferent unde trăiesc, au drepturi diferite, legi diferite, datorii diferite, și nu se pot amesteca. Este astfel diferit de sistemul de „autonomie teritorială” al rezervațiilor indigene din S.U.A. și al teritoriilor ori republicilor autonome din Europa sau Rusia, în care toți cetățenii au aceleași drepturi și îndatoriri, putându-se amesteca, dar în care anumite porțiuni de teritoriu sunt gestionate în mod autonom și pot avea limbi oficiale proprii, pe lângă limba de stat. Sistemul milieturilor
Millet (Imperiul Otoman) () [Corola-website/Science/321214_a_322543]
-
autonomie teritorială” al rezervațiilor indigene din S.U.A. și al teritoriilor ori republicilor autonome din Europa sau Rusia, în care toți cetățenii au aceleași drepturi și îndatoriri, putându-se amesteca, dar în care anumite porțiuni de teritoriu sunt gestionate în mod autonom și pot avea limbi oficiale proprii, pe lângă limba de stat. Sistemul milieturilor a avut o istorie îndelungată în Orientul Mijlociu, fiind legat de regulile islamice pentru cârmuirea minorităților nemusulmane (dhimmii). Termenul otoman se referă în mod precis la un sistem separat
Millet (Imperiul Otoman) () [Corola-website/Science/321214_a_322543]
-
caracter ecleziastic. În Orientul Mijlociu, apartenența la instituție religioasă era deseori cel mai vizibil aspect al naționalității, iar autoritatea patriarhului se extindea asupra școlilor și chiar și în anumite domenii administrative, în special în ceea ce privește dreptul civil. Practic, milieturile au fost entități autonome în tot ceea ce privește problemele religioase, culturale și sociale. Autonomia lor era însă limitată prin excluderea oricărei expresii politice. Ea nu era teritorială ci demografică, aplicându-se membrii unei comunități pe tot teritoriul imperiului. În secolul al XIX-lea au
Millet (Imperiul Otoman) () [Corola-website/Science/321214_a_322543]
-
Conceptul original al milieturilor prevedea un sistem unificat sub tutela „Casei lui Osman”. Apariția și dezvoltarea naționalismului în Europa sub influența ideilor Revoluției Franceze a continuat în Imperiul Otoman în timpul secolului al XIX-lea. Fiecare miliet a devenit tot mai autonom odată cu înființarea propriilor școli, biserici, spitale și a altor instituții cu caracter național. Aceste instituții au scos practic populația creștină din cadrul general al sistemului politic otoman. Sistemul milieturilor otomane a început să se degradeze odată cu evoluția criteriilor identificării comunitare, de la
Millet (Imperiul Otoman) () [Corola-website/Science/321214_a_322543]
-
sau regiment. În această perioadă, Khmerii Roșii au început să se îndepărteze de Sihanouk și de susținătorii lui și în zonele eliberate a început colectivizarea agriculturii. Unități de dimensiunea diviziilor au fost introduse în luptă până în 1974-1975, când partidul era autonom și începuse deja transformarea radicală a țării. După căderea lui Sihanouk, Hanoiul s-a alarmat din cauza perspectivei unui regim prooccidental care ar fi permis americanilor să fie prezenți în flancul lor vestic. Pentru a împiedica aceasta, ei au început să
Războiul Civil Cambodgian () [Corola-website/Science/321212_a_322541]
-
, este o companie de stat, din 1990 regie autonomă în subordinea Băncii Naționale, și este monetăria națională a României. A fost înființată în 24 februarie 1870, la trei ani după întemeierea sistemului monetar național al „leu”-lui, într-un sediu de pe șoseaua Kiseleff, eveniment desfășurat în prezența domnitorului Carol
Monetăria Statului () [Corola-website/Science/321273_a_322602]
-
1935, s-a inaugurat pe strada Fabrica de Chibrituri nr. 30 noul sediu al Monetăriei Naționale din Dealul Filaret, în care funcționează și în prezent. Din 1956, Monetăria a fost subordonată Băncii Naționale a României, iar în 1990 a fost reorganizată ca regie autonomă. produce în principal moneda de circulație din România - Leu, dar și mone-de comemorative, medalii, decorații, obiecte din aur și argint, precum și alte numeroase obiecte realizabile cu tehnologia specifică: jetoane, in-sig-ne, brelocuri, medalii sportive, si-gilii, obiecte gravate, presate, acope-ri--te galvanic sau
Monetăria Statului () [Corola-website/Science/321273_a_322602]
-
fi candele de argint, ferecături de icoană sau de Evanghelie, racle pentru sfinți și chivote pentru „Sfintele sfinților“. Într-o raclă mare, intră până la 30 de kilograme de argint cu puritatea maximă de 925/1.000. În anul 2006, Regia Autonomă Monetăria Statului a obținut o cifră de afaceri de peste zece milioane de euro și un profit de 177.000 de euro. În anul 2008 a avut un profit net de 0,8 milioane lei iar în 2010 un profit net
Monetăria Statului () [Corola-website/Science/321273_a_322602]
-
a fost o ramură autonomă livoniană a Ordinului Teutonic , membru al Confederației livoniene între 1435 și 1561. După ce au fost înfrânți de samogiți în Bătălia de la Saule în 1236, rămășițele Fraților livoniani de Sabie au fost integrate în Cavalerii teutoni și au devenit cunoscuți ca
Ordinul livonian () [Corola-website/Science/320523_a_321852]
-
Teutonic, era ales pe viață de cavalerii membri ai ordinului. Marele Maestru avea puteri de supervizare a tuturor activităților ordinului, iar sugestiile și sfaturile sale aveau puteri de ordin. În același timp, Marele Maestru al Ordinului Teutonic nu limita puterile autonome locale, întrucât arareori trimitea ambasadorii săi să viziteze Livonia, respectiv vizita personal Livonia și mai rar. Hermann Balk 1237-1238 Dietrich von Grüningen 1238-1242 Dietrich von Grüningen 1244-1246 Andreas von Stierland 1248-1253 Anno von Sangershausen 1253-1256 Burchard von Hornhausen 1256-1260 Werner
Ordinul livonian () [Corola-website/Science/320523_a_321852]
-
presiune redusă la 340 kPa (3,5 kgf/cm²); când a fost livrată la Camden & Amboy, cazanul era garantat pentru (4,9 kgf/cm²). După câteva teste hidrostatice, personalul de la Smithsonian a început să creadă că locomotiva poate să funcționeze autonom. Elementele ce trebuiau reparate au fost reparate și testate apoi în Virginia în 1980. La 15 septembrie 1981, locomotiva a funcționat cu aburi pe câțiva kilometri de cale ferată secundară lângă râul Potomac în Washington, D.C. Astfel, a devenit cea
John Bull (locomotivă) () [Corola-website/Science/320565_a_321894]
-
același timp, „chestiunea cretană” a rămas nerezolvată. Marile Puteri (Regatul Unit, Franța, Imperiul Rus și Regatul Italiei) au încercat să impună ceea ce ele au crezut a fi soluția ideală a problemei aflate în conflict: Creta a fost proclamat un stat autonom, cele patru puteri și-au asumat administrarea insulei, iar principele George, (al doilea fiu al regelui George I al Greciei) a devenit Înalt Comisar al Cretei. Această soluție a fost gândită pentru prevenirea conflictelor viitoare și pentru a evita dezvoltarea
Megali Idea () [Corola-website/Science/320575_a_321904]
-
(n. 1900; d. 1979) a fost un inginer francez specializat în sectorul gazelor, co-inventator, cu Jacques-Yves Cousteau, al primului detentor aferent aparatului autonom de respirat sub apă în anul 1943. După obținerea diplomei de inginer, este angajat la Air Liquide din Paris ca specialist în sisteme pneumatice de înaltă presiune. Primul model de detentor era inspirat din detentorul folosit în timpul celui de-al
Émile Gagnan () [Corola-website/Science/320681_a_322010]
-
numele de Aqualung. și familia pleacă în anul 1947 în Canada unde este angajat la Canadian Air Liquide Ltd. din Montreal. Înființează aici un laborator unde continuă asiduu munca de cercetare și perfecționare al diverselor tipuri de detentoare pentru aparatele autonome de respirat sub apă. În anul 2002 Émile Gagnan primește post-mortem premiul NOGI (New Orleans Grand Isle) al AUAS (Academy of Underwater Arts and Sciences), pentru merite deosebite aduse activității de scufundare.
Émile Gagnan () [Corola-website/Science/320681_a_322010]
-
cultă sau montarea unei opere până la vodevil, operetă, concert de estradă etc. Dacă în primele decenii muzica cultă și cea ușoară erau vehiculate de aceiași muzicieni și ascultate de un public comun, către sfârșitul secolului XIX genul ușor a devenit autonom, delimitându-și proprii compozitori, interpreți și ascultători. Progresele realizate în domeniul imprimării și redării sunetului, cât și deschiderea culturală fără precedent a țării i-au asigurat muzicii ușoare o popularitate enormă de-a lungul perioadei interbelice. După Al Doilea Război
Muzica ușoară românească () [Corola-website/Science/320696_a_322025]