57,520 matches
-
aibă parte de un destin privilegiat în perioada regimului comunist. Este vorba despre România Revoluționară, pictată la Paris în 1850 și pentru care Rosenthal o avusese drept model pe Maria Rosetti, publicista română de origine scoțiana, ea însăși una dintre figurile emblematice ale revoluției pașoptiste. <spân lang="ro-RO">În </spân><spân lang="ro-RO"><i>Istoria artei românești (2007),</i></spân><spân lang="ro-RO"> Vasile Florea observa că există o mare diferență între ipostază Mariei Rosetti din portretul semnat de Rosenthal și
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (1) () [Corola-website/Science/296104_a_297433]
-
spân></p> O cvasi-alegorie: universalul semnificației și realismul reprezentării Dincolo de compoziție și tematica, există un element ”tare” care conectează, prin spațiu și timp, lucrările lui Ciucurencu, Rosenthal și Delacroix, si care constă în reprezentarea alegorica a ideii revoluționare prin intermediul unei figuri feminine. Libertatea... lui Delacroix, din 1830, fusese creată în interiorul unui context extrem de bogat în această privință. Joan B. Landes arată în <spân lang="ro-RO"><i>Visualizing the Nation: Gender, Representation and Revolution în Eighteenth Century France </i></spân><spân lang
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (1) () [Corola-website/Science/296104_a_297433]
-
reprezentărilor alegorice ale epocii, care se regăsea tocmai în idealizarea reprezentării alegorice feminine, în ștergerea trăsăturilor identificabile. Inovația lui Delacroix a constat însă tocmai în tensiunea dintre universalul semnificației și realismul reprezentării. (Murray, 49) Acest realism al reprezentării, în care figură feminină centrală nu este una complet idealizata, este prezent atât în cazul lucrării lui Rosenthal, cât și în cel al tabloului semnat de Ciucurencu. </p> Fără să agreeze alegoria, pe care o consideră ”structural aparținătoare artei decadente burgheze” (Bogdan, X
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (1) () [Corola-website/Science/296104_a_297433]
-
s-a constituit că o reprezentare cvasi-alegorică.</spân></p> Delacroix a plasat-o pe Libertatea inspirată de Mărie Deschamps deasupra rămășițelor distrugerii și morții, extrăgând scandalos idealul din realitate. Rosenthal a plasat, pe urmele primului și probabil cu același scop, figură unei Mării Rosetti cu trăsături clasicizate pe fundalul bătăliei din Dealul Spirii. Un secol mai tarziu, Ciucurencu a plasat imaginea Anei Ipătescu în fața unei mulțimi, universalizând-o în două sensuri: pe de o parte, ca exemplu inspirator al curajului și
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (1) () [Corola-website/Science/296104_a_297433]
-
disidență. A ajuns "persona non grata" în urma scandalului „Meditației Transcedentale”, pierzându-și locul de muncă și fiind nevoit să petreacă o perioadă de timp „în exil” la Tescani. Deși i-a fost permis să părăsească țara încă înainte de 1989, întâlnind figuri de primă mână ale exilului, precum cuplul Virgil Ierunca-Monica Lovinescu, a ales să nu rămână în străinătate. Doctor honoris causa al Universității „Albert Ludwig” din Freiburg (2000) și al Universității „Humboldt” din Berlin (2001), Commandeur des Ordre des Arts et
Andrei Pleșu () [Corola-website/Science/297564_a_298893]
-
își susține examenul de doctorat la Universitatea din Iași cu o teză despre "Versul liber românesc". Dar în același an, este încă o dată concediat de la "Revista Fundațiilor Regale", dat afară din învățământ din cauza vederilor sale politice anticomuniste. Încă din 1945, figura printre membrii fondatori ai "Asociației de rezistență culturală Mihai Eminescu". Între 1948 - 1951, Vladimir Streinu este bolnav de plămâni, suferind o toracoplastie. După ce se reface, între 1953 - 1955, neavând nici un mijloc de existență, va presta umilitoare munci necalificate, precum paznic
Vladimir Streinu () [Corola-website/Science/297567_a_298896]
-
sunt străbătute de asemenea sisteme, ce realizează un enorm lucru de retragere din cadrul lor a maselor de roci și sol. De regulă aceste sisteme sunt compuse dintr-o rîpă de vîlcea care intens se ramifică în partea superioară a hîrtoapelor (fig. 3-4). La formarea lor contribuie proprietățile slabe antierozionale ale straturilor geologice, cît și morfologia versanților înclinați cu un caracter centripet. Aceasta duce la concetrarea torentelor elementarea și formarea șuvoaielor mai puternice de apă. Numărul total de rîpe poate atinge circa
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
provocate de legăturile strînse dintre activitatea primelor și regimului precipitațiilor atmosferice. Volumul alunecărilor de asemenea diferă de la cîțiva pînă la sute de mii de metri cubi. Profilul geologic tipic și o vedere a uneia dintre aceste alunecări sunt prezentate în fig. 4.1. De obicei alunecările de scurgere se formează pe versanții formați din alternanțe de roci plastice-argile , marne separate de erizonturi nisipoase ale sarmațianului mediu. Ele se mențin pe întinderi de sute de metri cu unele straturi acvifere etajate. În
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
metri înaintînd spre baza versantului. Se deosebesc de restul deluviului de alunecare printr-o plasticitate mai mare prin viteza mare de deplasare și prin microrelieful lor. Suprafața alunecărilor curgătoare are de obicei neregularități foarte mici prezentînd aspectul unei arături bolnăvicioase (fig. 4.2 p 51). Un subtip al alunecărilor de scurgere e alunecarea în formă de cuib. Ea se dezvoltă pe versanții formați din alternanțe de roci argiloase și nisipoase acolo unde apar straturi acvifere lenticulare sau focare mai puternice de
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
mediu atrăgînd în mișcare și blocurile de roci ale sarmațianului superior, fapt ce condiționează caracterul complex al mecanismului de dezvoltare precum și structura lor morfologică: pentru zona superioară sunt caracteristice diferite trepte, movile, pe cînd partea inferioară prin suprafețe line ondulate (fig. 4.3). Dezvoltarea încontinuu a alunecărilor date și contopirea lor în condiții favorabile pot duce la formarea unor masive întregi de alunecări active frontale sau policirculare. În anumite împrejurări ele pot ocupa hîrtoape întregi de exemplu hîrtopul mai la sud
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
Dezvoltarea încontinuu a alunecărilor date și contopirea lor în condiții favorabile pot duce la formarea unor masive întregi de alunecări active frontale sau policirculare. În anumite împrejurări ele pot ocupa hîrtoape întregi de exemplu hîrtopul mai la sud de Nisporeni (fig. 4.4, 4.5, 4.6). De menționat că caracteristica principală a alunecărilor din hîrtoape ca în cazul dat este convergentă ele îndreptîndu-se din toate părțile spre axa principală a acestor forme de relief. În multe cazuri sectoarele cu alunecări
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
să devină membru al senatului legionar. În discursul lui Sextil Pușcariu, la Deschiderea Universității Transilvane la Sibiu, al cărei rector fusese numit, apare următorul pasaj semnificativ: După 23 august 1944 încep atacurile la adresa lui Pușcariu. Ziarul comunist "România liberă" publică rubrica "Figuri de trădători", vizând profesori universitari și alți intelectuali, în care apare și următorul material: Sextil Pușcariu a refuzat să emigreze, deși familia regală îl invitase să facă parte din suita care urma să primească aprobarea de a părăsi țara împreună cu
Sextil Pușcariu () [Corola-website/Science/297576_a_298905]
-
lui Noe", începând de obicei cu descrierea decorului caselor, unde are loc acțiunea romanului. "Enigma Otiliei", narează povestea de dragoste nefericită dintre Felix și Otilia, "Cartea nunții" este un roman despre căsătorie, "Bietul Ioanide" și "Scrinul negru" au în centru figura unor intelectuali (arhitectul Ioanide în "Bietul Ioanide" și apoi și în "Scrinul negru"), iar acțiunea lor are loc în perioada interbelică și imediat dupa aceasta, în epoca Republicii Populare Române. Ca fapt divers, titlul romanului " Scrinul negru" provine de la un
George Călinescu () [Corola-website/Science/297575_a_298904]
-
într-un mediu revuistic favorabil, a lucrat la revistele "Flacăra", "Viața studențească" și "Amfiteatru". După 1989, a devenit directorul revistei "Cuvântul", conducând în aceeași perioadă și alte publicații din București și Baia Mare. Reprezentant de marcă al grupării clujene de la "Echinox", figură proeminentă a generației literare a anilor '80-'90, membru fondator al ASPRO, membru - de asemenea - al Uniunii Scriitorilor din România, Radu G. Țeposu a fost unul dintre cei mai valoroși critici și eseiști ai literaturii române a sfârșitului mileniului trecut
Radu G. Țeposu () [Corola-website/Science/297603_a_298932]
-
regimului otoman. După ce a fost trimis înapoi la Selânik în 1907 s-a alăturat Comitetului pentru Uniune și Progres ("Junii Turci"). Junii Turci au preluat puterea de la sultanul Abdul Hamid al II-lea în 1908, iar Kemal a devenit o figură militară importantă. În 1911 a plecat în Libia pentru a lua parte la apărarea împotriva invaziei italiene. La prima parte a Războaielor Balcanice, Kemal nu a putut lua parte, fiind încă în Libia, în schimb în 1913 s-a întors
Mustafa Kemal Atatürk () [Corola-website/Science/297611_a_298940]
-
venind de departe și trecând peste prezent, sunt ai unei rase necunoscute. Într-un articol din 1930, G. Călinescu scria în 1937 în „Adevărul literar”: „Îl cred foarte necultivat”, atitudine contestată de alți istorici literari. Alexandru Paleologu îl consideră o figură proeminentă a intelectualității vremii, „cel mai intelectual scriitor de la Eminescu încoace”, în timp ce însemnările sale private arată că el era un om citit, bine familiarizat cu literaturile din mai multe țări. Deși considerat un scriitor spontan, Sadoveanu a întâmpinat greutăți în
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
-i lipseau de drepturi civile pe negrii din colonii și dezaproba bogăția excesivă. Nu credea în distribuirea proprietății în mod egal, dar considera că datoria statului era asigurarea supraviețuirii tuturor membrilor săi prin oferirea unor mijloace de munca. Era o figura distantă, care trăia confortabil, nu participase niciodată la demonstrații. A izbucnit revolta federalistă, multe departamente fiind nemulțumite de influenta Parisului și a Comunei asupra Convenției. S-au desfășurat mișcări anti iacobine la Bordeaux, Lyon și Marsilia. 60 de departamente au
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
de azi. Statul Francez avea nevoie însă de resurse financiare pentru a duce războaie, Franța rămânând cel mai populat stat după Rusia și cel mai bogat. A fost necesară o reforma fiscală pentru asigurarea colectării impozitelor, fiind lansat cadastrul. Apare figura perceptorului. În 1800 este înființată Banca Franței care va avea monopolul asupra emiterii monedei, francul. Napoleon impune perfecți în fruntea departamentelor, continuând politica de centralizare. Justiția a fost reformată, fiind create tribunale la diverse niveluri, în frunte fiind Tribunalul Suprem
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
miliarde dolari în 2008, în timp ce importurile s-au ridicat la 204,8 miliarde dolari. După ani de niveluri scăzute ale FDI, Turcia a avut succes, atrăgând 21,9 miliarde dolari în FDI, în 2007 și s-a așteptat să atragă figuri înalte în anii următori. O serie de mari privatizări, stabilitatea promovată de negocierile aderării la UE a Turciei, creșterea puternică și stabilă, schimbările în sectorul bancar și în telecomunicații, toate au contribuit la nașterea investiției străine. Transportul în Turcia este
Turcia () [Corola-website/Science/297606_a_298935]
-
să aibă ca obiect întunecate ori luminoase doamne, nici tineri mlădioși la minte și la trup, ci chiar cultură, ca spațiu de manifestare triumfătoare a inteligenței cultivate. Să trăim și să iubim. ul a devenit popular în literatura franceză și figuri marcante ale avangardismului francez Arthur Rimbaud sau Stéphane Mallarmé au scris sonete. Odată cu apariția versului liber (verse libre), sonetul a început să fie privit că o formă învechita de poezie și nu a mai fost folosit pentru o vreme de
Sonet () [Corola-website/Science/297633_a_298962]
-
creeze frumusețe chiar și din cele mai josnice și non-poetice situații. "Florile răului" l-au transformat pe Baudelaire într-un "poet blestemat". În anii '60, Baudelaire a continuat să scrie articole și eseuri ocupându-se de o mare varietate de figuri și teme. În 1869 a publicat și poeme în proză, care au fost adunate postum în volumul "Petits poémes en prose" (Mici poeme în proză). Prin faptul că a denumit aceste compoziții în vers alb poeme, Baudelaire a fost primul
Charles Baudelaire () [Corola-website/Science/297643_a_298972]
-
asupra copiilor. Ori acest tip de familie nu este universal, în foarte multe forme culturale nu tatăl este acela care întruchipează autoritatea asupra familiei. Dacă între tatăl biologic (complice cu mama până la provocarea unui sentiment de gelozie din partea fiului) și figura paternă autoritară, care se interpune între fiu și mamă, nu există o identitate, rolurile fiind disociate, nu sunt realizate condițiile pentru declanșarea unui complex Oedip. În cartea "„Folies à Plusieurs”", apărută în anul 2002, istoricul psihanalizei Mikkel Borch-Jacobsen subliniază faptul
Complexul Oedip () [Corola-website/Science/297675_a_299004]
-
atenției regulamentarea, recurge la propoziții normative, folosește cunoștințele pentru afirmarea regulilor. In prezent, cel mai justificat mod de verificare a ipotezelor cu privire la gândire îl reprezintă experimentele pe computere, dar nu pe oameni. Și astăzi intelectul artificial, ca filosofie experimentală, face figura epistemologului tot așa de necesară pentru evoluția computerială, ca și a matematicianului-programator. Compararea formelor cognitive, diferite după exprimarea lor în cuvinte, amintește epistemologului despre faptul că forma vorbită prin cuvinte, neținând cont de importanța ei, este numai unul din modurile
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
1900. "Cântă!," semnat Narcis, în „România Jună”, II, nr. 190, 20 iunie 1900. "Bătrânul care cântă," semnat Sentino, în „România Jună”, II, nr. 200, 1 iulie 1900. "Noaptea ochilor," semnat Narcis, în „România Jună”, II, nr. 201, 2 iulie 1900. "Figură suavă," semnat Sentino, în „România Jună”, II, nr. 206, 7 iulie 1900. "Amieazi de vară," semnat Trubadur, în „România Jună”, II, nr. 208, 9 iulie 1900. "Pe aripa zefirului," semnat Sentino, în „România Jună”, II, nr. 211, 12 iulie 1900
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
literar și artistic”, V, 470, 1 iunie 1999, p. 7. STAMATIAD 1915: Alexandru Teodor Stamatiad, "Doi dispăruți. Iuliu Săvescu - Ștefan Petică", "cu o poezie de I. Minulescu", Editura Flacăra, 1915, pp. 32-34. STAMATIAD 1915: Alexandru Teodor Stamatiad, "Ștefan Petică, Biografie" (Figuri dispărute), în „Flacăra”, IV, nr. 16, 31 ianuarie 1915, pp. 124-125; nr. 17, 7 februarie 1915, p. 133. STAMATIAD 1915: Alexandru Teodor Stamatiad, "Ștefan Petică - Opera" - (Figuri dispărute), în Flacăra, IV, nr. 18, 14 februarie 1915, pp. 149-150. STAMATIAD 1915
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]