KorAP: Find »[drukola/base=acasă & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...2245 2246 2247 ...2620 >

65,481 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872

duc să aduc ajutoare! Îndată a venit cu elevii clasei a IV-a unde era învățător, soțul dânsei și ne-am înghesuit toți la scărmănat. Ce de lână era peste tot! Doamna, cu gura pe noi, că nu vom pleca acasă, până nu vom termina treaba. Văzând ca nu-i chip de scăpare, m-am sfătuit cu Viorica Nemțoc, prietena mea (în șoaptă) să ne cerem afară. S-a uitat la noi pieziș și ne-a spus: Duceți-vă, dar să

ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
cu Viorica Nemțoc, prietena mea (în șoaptă) să ne cerem afară. S-a uitat la noi pieziș și ne-a spus: Duceți-vă, dar să vă întoarceți repede! Noi însă duse-am fost. Ne-am întors doar a doua zi. Acasă, nu m-au certat c-am venit mai devreme. S-a crucit de-așa "lecții". În altă zi având orele de religie, preotul ne-a zis să ne luăm bagajele, să ne îmbrăcăm și la rând, câte doi. Așa am

ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
ora terminării cursurilor și tot singuri eram în clasă. Atunci, un băiat mai isteț, se ducea la cancelarie și întreba: Doamna învățătoare, ce facem? Că s-au terminat orele. Veniți și dați-ne teme pentru mâine! Faceți rândul și plecați acasă. Lăsați temele pentru altădată! Ce, v-a apucat dorul așa de tare de teme? Noi, fără niciun rând, plecam într-o hărmălaie, ce nu deranja pe nimeni. Când se apropiau sărbătorile de iarnă sau sfârșitul anului școlar, începeau pregătirile pentru

ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
primeau vești despre cei dispăruți, prizonieri, răniți sau decedați. Ne gândeam de fiecare dată că tata putea fi unul dintre ei. Dumnezeu însă ne-a ocrotit cu multă milă și grijă. După câteva luni peste un an s-a întors acasă viu și nevătămat. Cât a fost tata pe front, mama, Oltea și cu mine nu dormeam niciodată în casă, de frica bombelor, care umpleau văzduhul spre Dornești (unde a fost și podul peste râul Suceava bombardat). Noi stăteam zi și

ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
Tata a plătit iar un cal pentru căruță, căci vacile noastre nu erau obișnuite să tragă la jug. Gazda a plâns după noi, ne-a dat ceva de drum și ne-a rugat să-i vizităm în vremuri mai bune. Acasă am găsit pustietate: buruienele crescuseră cât gardul, poarta de la ogradă furată, geamuri sparte, o poartă de la șură căzută în iarbă. Am trecut plângând pragul și-am intrat în odăi. Și mobila era furată. Tata ne încuraja spunându ne mereu, că

ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
și-a sărit pe noi, lingându-ne cu multă dragoste. Era Cuțui, care s-a întors înaintea noastră, să păzească gospodăria. Slab, jigărit, de i se puteau vedea coastele. O bucurie ni s-a strecurat în suflete... Eram din nou acasă și asta conta cel mai mult. În curând tata și-a reluat serviciul și-a început refacerea. Prin noiembrie am dat examen de admitere la liceu, căci războiul se terminase. Lucrurile și-au luat cursul fizic intrând în normalitate. . . Aparatul

ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
și postul se schimba numaidecât. În felul acesta treburile au decurs bine, până când un activist de partid l-a luat la întrebări pe tata, la primărie (consiliul popular). Ca să nu dea naștere la unele probleme nedorite, tata l-a invitat acasă, să vadă aparatul. (Pe ascuns l-a trimis pe Archip Lavric, să facă în așa fel ca aparatul să nu mai meargă, fără să-l strice). Activistul s-a arătat încântat de invitație și tata l-a lăsat pe el

ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
pe prund, în valea Sucevei. Iau parte tinerii din sat, din comunele învecinate și chiar din orașele Rădăuți, Siret, Suceava și Solca. Participă și adulții, bătrânii și copiii. Când începe fanfara să cânte hora mare, rar cine mai rămâne pe acasă. Strânsura îi atrage ca un magnet. Mamele privesc perechile de dansatori și-și fac planuri de nuntă. Bătrânele se așază pe iarbă și comentează stilul tinerilor de-a se îmbrăca, de-a se comporta, de a-și trăi viața lor

ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
abia așteptam să ne strângem mai mulți la un loc și să ciocnim ouă roșii zicând: "Hrisots a Înviat!" și primeam răspunsul "Adevărat a Înviat!" Știam de la orele de religie că oul simbolizează Învierea, iar ouăle roșii sângele lui Hristos. Acasă, la masă serveam bucate pregătite special din miel (drob, friptură) deoarece mielul reprezintă victoria vieții asupra morții. Îl simbolizează pe Cel care trebuie sacrificat pentru propria mântuire. Mieii sunt membrii turmei lui Dumnezeu. Ciocneam ouă roșii cu familia și eram

ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
pe cap. Aveau un repertoriu adecvat timpului. Rețin câteva versuri: "Sus cu clasa muncitoare, Jos, chiaburii, la răcoare!". "Căprița", "căiuții", "ursul" erau alte formații de mascați, însoțite de obicei de fanfară. Fiecare avea jocul și programul lui. Fetele care primeau acasă mascații intrau gratuit la horă. Dragomanii erau cinstiți de fete cu vin și prăjituri de casă. Sosirea lor de la o casă la alta era anunțată prin sunetul unui corn. Baladele, au circulat și în viața locuitorilor din Costișa, dar au

ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
orator deosebit. Nu era persoană să nu lăcrimeze la cuvântul lui. După înhumarea mortului, la poarta bisericii se dă de pomană la toată lumea câte un colăcel, o lumânare, rachiu și colivă (din grâu sau arpacaș). Cei mai înstăriți făceau praznic acasă, cu ciorbă (de oaie sau vițel), sarmale și mălai. Recent se făceau și plăcinte, salate, antreuri. Se servea în străchini de lut și se mânca cu linguri de lemn. De sufletul celui mort se dădeau și se dau și acum

ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
tămâiază. În camera unde a fost pus mortul, pe fereastră, sau pe prag, se pune o cană cu apă pe o batistă și se arde o lumânare timp de 40 de zile. (Se crede că sufletul mortului va veni pe acasă însetat și neliniștit). Obiceiul și la Costișa mai arată că cei rămași din familia celui plecat pentru vecie, cinstesc memoria mortului. Îngrijesc mormintele, crucile, pun covoare, flori, iar în sărbători ard lumânări, își bocesc morții și vorbesc cu ei (imaginar

ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
crucile, pun covoare, flori, iar în sărbători ard lumânări, își bocesc morții și vorbesc cu ei (imaginar). În sat la noi, în fiecare an, la 8 septembrie, de Sf. Maria (Mică), urmașii aduc pomeni la mormânt (căni, lumânări și colăcei). Acasă se dau de pomană în vecini și rude colăcei și lumânări. La șase săptămâni, la un an, trei ani, 7 ani se face pomenirea mortului, cu praznic bine pregătit (colăcei, lumânări, colivă, sarmale și pachete pentru acasă, în pungi). Datini

ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
lumânări și colăcei). Acasă se dau de pomană în vecini și rude colăcei și lumânări. La șase săptămâni, la un an, trei ani, 7 ani se face pomenirea mortului, cu praznic bine pregătit (colăcei, lumânări, colivă, sarmale și pachete pentru acasă, în pungi). Datini de pe la noi La " Miezul păresimi" exact pe la jumătatea Postului Mare țărăncile gospodine se urcau în podul casei și puneau "ceva" mâncare pentru gângănii (șoareci) ca să aibă ce ronțăi și să nu trebuiască să roadă lucrurile bune și

ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
Ca toți creștinii ortodocși și noi cei din Costișa sărbătoream Floriile în duminica dinaintea Paștelui. Mergeam la biserică și primeam la sfârșitul slujbei crenguțe de salcie cu mâțișori abia înfloriți (luați din Lunca Sucevei). Acestea erau sfințite și le luam acasă, punându le cu grijă la icoane. Bătrânii spuneau că menirea lor este să aducă noroc și sănătate în casa, care are frică de Dumnezeu. La Ziua Crucii, pe 14 septembrie, făceam cruci din busuioc și le puneam prin casă. Mirosul

ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
Oare s-a scos toată zestrea? Mai este încă multă? Nu vezi dragă, ce înzestrată este mireasa? Cinste mamei care a lucrat-o! Multe dintre ele, se duc cu gândul la fata lor, la ce le așteaptă. Când se întorc acasă, mai aruncă o privire la lada de zestre a fetei, să vadă,ce mai trebuie... Vorba aceea: "Plecarea fetei, golirea casei". Mamele știu că: Scrânciobul Nu era aproape casă în sat să nu aibă mulți copii. Și acolo unde erau

ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
un scrânciob din nuiele, tare fain. Copiii erau atrași, ca muștele la miere. Mari și mici, chiote și veselie. Toată lunca răsuna de strigătele noastre. Pierdeam noțiunea timpului și rămâneam într-o atmosferă de entuziasm până se însera. Uitam că acasă mai erau treburi de făcut și mama nu reușea să le facă față. Vitele trebuiau scoase la păscut, cârlanii duși la lan, gâștele la baltă, curățenie în ogradă, de plivit straturile lungi de ceapă din grădină și mai câte. În

ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
în cuiburi... mă rog, așa e la gospodărie! Nu e toată ziua sărbătoare. Într-una din seri, văzând că nu e lucru de șagă cu scânciobul din luncă, trimite mama pe Gheorghe a ciubotarului după mine, să mă ducă repede acasă. Acesta, copil fiind și el, nu s-a lăsat până nu s-a dat de câteva ori și el în scrânciob. Și cum "pofta vine mâncând" ne-a prins noaptea în luncă. Veseli am pornit apoi spre casă. Pe aproape

ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
cumva, din cauza ploii, pluta să fie luată de valurile râului. Deasupra așezam bolovani mari și grei (pentru ca inul și cânepa să stea scufundată bine în adânc). Când ne asiguram că totu-i în ordine, ne urcam în căruță și veneam acasă. În cele 3-4 săptămâni cât stătea inul și cânepa în baltă la topit, noi mergeam din când în când, să vedem dacă pluta e la locul ei. De obicei, găseam multe plute în vecini, dar noi știam bine, care e

ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
leșin adânc. Mama s-a speriat, a plătit țiganca și-a alungat-o afară. Fiind îngrozită, a strigat-o repede pe bătrâna, Doca lui Gherman, care nici una, nici alta, a spus că e vorba de un deochi. S-a dus acasă, a adus un struț de busuioc, un castron cu agheasmă și stropindu-mă, a început a mă descânta: Fugi deochi, dintre ochi, Că te ajunge, te roșește Și amar te pedepsește Sabia de foc cerească, Pronia Dumnezeiască, Să te duci

ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
și urdă. Abia așteptam asemenea ocazii. Baciul ne servea cu jântiță (obținută prin încălzirea lentă a zerului provenit de la scurgerea cașului), cu felii de brânză proaspătă. Ne dădea câte un caș mare și un boț de urdă, cu care veneau acasă. Tata ajuta la frământatul cașului și bătucitul lui în putinici (având mai multă putere în mâini), potrivea și sare și dădea putina la rece, în beci. Urda rămânea pentru mămăliguță rară și ne strângeam toți în jurul ei, la masă, servind

ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
împunge pe verișoara noastră! Tata, într-un suflet a fost lângă mine. M-a luat în stână și m-a stropit cu apă. Baciul nu s-a lăsat, până n-a ars câțiva cărbuni și m-a descântat de spăriet. Acasă, nu le-am povestit întâmplarea toată, căci prea frumos a fost la stână! Conviețuirea între oameni . A fi politicos, înseamnă a avea o comportare conformă cu bunăvoința, o atitudine amabilă, politicoasă. Depinde de fiecare dintre noi, cum înțelegem politețea, neexistând

ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
sau texte de legi. Însușirea lor de către oameni și trăirea lor ca pe niște impulsuri interioare, trebuie să pornească din proprie convingere. Putem învăța însă să purtăm cu mândrie la butonieră această "floare a umanității", politețea. "Cei 7 ani de acasă" spun multe... "Politețea nu se reduce la simple forme exterioare, rădăcinile ei coboară mai adânc, se hrănesc din excelența morală a omului", spunea Tudor Vianu. De mică, am fost educată de părinți să mă port firesc în toate împrejurările. La

ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
sărutându-i mâinile crăpate de trudă și bătrânețe, mâine măiestre, mâini făcătoare de minuni. Am invitat-o la noi în familie, de Paște și i-am urat să-și petreacă Sfintele Sărbători în liniște și cu sănătate. M-am întors acasă după multe ore bune, petrecute însă cu mare folos. Câte informații prețioase am aflat de la această femeie modestă, dar plină de har! N-am putut s-o uit, deși decenii multe s-au scurs de când m-a încântat cu povestirile

ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
creșteau văzând cu ochii. Dacă se întâmpla o vară ploioasă, timpul ni-l petreceam mai mult la straturi, la plivit. Nu puteam permite ca buruienele să crească peste legumele fragede și să acopere stratul, să-l înăbușească. Rămânând toată ziua acasă trebuia să ne mai ocupăm de vite (mâncare, adăpat, muls), de porci (fiert bostani cu cartofi pe pirostrii în ogradă) și de păsări. Pentru cină, trebuia pregătită mâncare multă, pentru lucrătorii care se întorceau din câmp. Deci, aveam ocupată toată

ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]