58,223 matches
-
fost înmormântat în biserica acelei abații. Herman a fost căsătorit în două rânduri. Prima sa soție a fost o contesă de Everstein, al cărei nume nu s-a păstrat. Cu aceasta, el a avut doi copii: Cea de a doua soție a fost fie Hedwiga de Assel-Woltingerode, fie Hedwiga de Carniola-Istria, nepoată a contelui Ulrich al II-lea de Weimar-Orlamünde (d. 1112). Din a doua căsătorie au rezultat alți patru urmași:
Herman I de Winzenburg () [Corola-website/Science/328556_a_329885]
-
prima dată cu Agnes de Gorizia-Tirol (d. 14 mai 1293) în 1286, fiică a lui Meinhard al II-lea duce de Carintia cu Elisabeta de Bavaria (văduva lui Conradin de Hohenstaufen), cu care a avut un fiu: După moartea primei soții, Frederic s-a recăsătorit la 24 august 1300 cu Elisabeta de Lobdeburg-Arnshaugk (n. 1286 - d. 22 august 1359, Gotha), fiică a fostei mame sale vitrege, Cunigunda de Eisenberg. Cu Elisabeta, el a avut doi copii:
Frederic I de Meissen () [Corola-website/Science/328566_a_329895]
-
auto-decapitată vazută ca puterea sau energia fulgerului și a mâniei divine. 7."Dhumavati" - Puterea vidului/vacuității, zeița bătrână și văduvă. 8."Bagalamukhi" - Puterea și energia voinței divine, a stopării și anihilării răului. 9."Matangi" - denumirea tantrică a lui Saraswati, contrapartea(soția) lui Brahma, puterea cuvântului/vorbirii și protectoarea artelor. 10."Kamalatmika" - numele tantric al zeiței Lakshmi consoarta lui Vishnu. În Mahabhagavata Purana și Brhaddharma Purana, Tripura Sundari apare sub numele Shodashi(Sodasi), un alt nume al ei. Guhyatiguyha-tantra asociază cele 10
Mahavidya () [Corola-website/Science/328574_a_329903]
-
papa Celestin al III-lea în Palermo. El avea să devină ultimul rege normand al Siciliei. Mama sa Sibila a activat ca regent. Însă împăratul Henric al VI-lea de Hohenstaufen a emis pretenții la tronul Siciliei, în baza drepturilor soției sale Constanța, care era mătușa lui Guillaume. Chiar anteriori morții lui Tancred, Henric schițase planuri pentru invazie, iar resursele sale pentru acest scop crescuseră simțitor ca urmare a răscumpărării plătite de către regele Richard I al Angliei. Sibila nu a reușit
Guillaume al III-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328570_a_329899]
-
după 1216). Ea a fost căsătorită mai întâi în 1200 cu contele francez Valter al III-lea de Brienne care uneori a fost considerat ca pretendent la tronul sicilian și a devenit scurtă vreme principe de Taranto în baza dreptului soției sale. El a murit în închisoare în 1205. Fiul surorii sale, Valter al IV-lea de Brienne a plecat în Țara Sfântă și a devenit conte de Jaffa.
Guillaume al III-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328570_a_329899]
-
noiembrie 1314, Erfurt), membru al casei de Wettin a fost markgraf de Meissen, landgraf de Thuringia și conte palatin de Saxonia. Albert a fost fiul cel mare al markgrafului Henric al III-lea cel Ilustru de Meissen cu prima sa soție, Constanța de Babenberg. În 1265, tatăl său a conferit landgrafatul de Thuringia și palatinatul lui Albert, iar Marca de Landsberg din Osterland fratelui său mai mic, Dietrich. Henric al III-lea a păstrat pentru sine Marca de Meissen și pe
Albert al II-lea de Meissen () [Corola-website/Science/328564_a_329893]
-
Sicilia și de Germania. Prin căsătorie, ea a devenit landgrafină de Thuringia și contesă palatină de Saxonia. Margareta a fost fiica împăratului Frederic al II-lea de Hohenstaufen, rege al Siciliei și al Germaniei, cu cea de a treia sa soție, Isabela de Anglia. Bunicii săi pe linie paternă erau împăratul Henric al VI-lea și Constanța de Sicilia, iar pe linie maternă regele Ioan Fără de Țară al Angliei și Isabella de Angoulême. Data nașterii sale este dificil a fi fixată
Margareta de Sicilia () [Corola-website/Science/328568_a_329897]
-
Constanța (2 noiembrie 1154 - d. 27 noiembrie 1198), membră a dinastiei normande de Hauteville, a fost moștenitoare a regilor normanzi ai Siciliei și soție a împăratului Henric al VI-lea de Hohenstaufen. Ea a fost regină a Siciliei între 1194 și 1198, în comun cu soțul ei între 1194 și 1197 și cu fiul ei minor, Frederic al II-lea în 1198. Constanța a
Constanța de Sicilia () [Corola-website/Science/328569_a_329898]
-
și 1198, în comun cu soțul ei între 1194 și 1197 și cu fiul ei minor, Frederic al II-lea în 1198. Constanța a fost fiica postumă a regelui Roger al II-lea al Siciliei cu cea de a treia soție a acestuia, Beatrice de Rethel. Constanță nu a fost logodită până a împlinit vârsta de 13 ani, fapt care este neobișnuit pentru o prințesă a cărei căsătorie constituia un important târg dinastic. Acest amănunt a dat naștere diferitelor legende potrivit
Constanța de Sicilia () [Corola-website/Science/328569_a_329898]
-
realizări de lux, cu multe contribuții importante ale unor companii franceze, cum ar fi Perrier-Rolin și Zilli, sau italiene, cum ar fi Barovier & Toso din Murano. Aceste proiecte au fost, împreună cu Aeroportul Otopeni-București, unele din rarele ocazii de colaborare cu soția sa, Ileana Lăzărescu, de asemenea arhitect, în decorație interioară. În multe realizări din București (vilele ‘’Lac 1’’ și ‘’Lac 2’’ de exemplu) se simte influența americană a arhitecților Richard Neutra sau Mies van der Rohe, diametral opusă realismului socialist care
Cezar Lăzărescu () [Corola-website/Science/328565_a_329894]
-
numit duce de Lotharingia în 977. Este probabil ca tatăl său să îi fi acordat lui Carol puterile regale pentru Regatul de Arles (Burgundia), însă Lothar i le-a confiscat înainte de atingerea majoratului. În 977, Carol a acuzat-o pe soția lui Lothar, Ema, fiica lui Lothar al II-lea de Italia, rege al Italiei, de infidelitate cu episcopul Adalberon de Laon. Conciliul de la Sainte-Macre de Fismes (în apropiere de Reims) i-a exonerat pe regină și pe episcop, însă Carol
Carol de Lotharingia Inferioară () [Corola-website/Science/328579_a_329908]
-
Robert de Vermandois, conte de Meaux și de Troyes. A doua sa căsătorie a fost cu Adelaida, fiică a contelui Robert de Troyes, un vasal de joasă speță al lui Hugo Capet. Este posibil să fi avut ca a treia soție pe Bona, fiică a contelui Godefroi I de Verdun. Copiii săi au fost:
Carol de Lotharingia Inferioară () [Corola-website/Science/328579_a_329908]
-
(2000) (titlu original "Priestess of Avalon") este un roman scris de Marion Zimmer Bradley și finalizat postum de Diana L. Paxson. El prezintă viața Elenei, prima soție a împăratului Imperiului Roman de Apus Constantius Chlorus și mama lui Constantin cel Mare. Seria a fost începută de Bradley și a devenit faimoasă datorită volumelor publicate în numele ei, dar la ora actuală este continuată de Diana L. Paxson. În
Preoteasa din Avalon () [Corola-website/Science/328592_a_329921]
-
se clatină serios, iar războiul civil distruge imperiul. Câștigătorul de pe urma acestei stări de fapt este Constantin, care oficializează cultul creștin. Elena devine împărăteasă-mamă și-l ajută pe Crispus, fiul nelegitim al lui Constantin cu Minervina, să ajungă cezar. Fausta, noua soție a lui Constantin, dă naștere mai multor fii și complotează împotriva lui Crispus, reușind să-l convingă pe Constantin să-și execute fiul. Elena încearcă să-i salveze viața, dar este trimisă la Ierusalim pentru a vizita locurile sfinte. Aici
Preoteasa din Avalon () [Corola-website/Science/328592_a_329921]
-
Constanța (d. 1138) a fost regină-consoartă a Italiei. Constanța era fiică a contelui Roger I de Sicilia cu cea de a doua sa soție, Eremburga de Mortain. Ea era soră (printre mulți alți copii ai lui Roger I) cu contele Mauger de Troina, precum și soră vitregă cu contele Simon de Sicilia și cu viitorul rege Roger al II-lea al Siciliei. În 1095, Constanță
Constanța de Sicilia (d. 1183) () [Corola-website/Science/328598_a_329927]
-
contele Simon de Sicilia și cu viitorul rege Roger al II-lea al Siciliei. În 1095, Constanță a fost căsătorită cu Conrad al II-lea de Italia, rege al Italiei, fiul și moștenitorul împăratului Henric al IV-lea cu prima soție a acestuia, Berta de Savoia. Soțul ei fusese rege al Germaniei din 1087 și al Italiei din 1093. Cu toate acestea, în cadrul conflictului dintre Henric al IV-lea și papa Urban al II-lea, Conrad s-a poziționat de partea
Constanța de Sicilia (d. 1183) () [Corola-website/Science/328598_a_329927]
-
în sud-vest. Gaios este un mic port de pescari bine protejat de două insulițe, "Panaghia" și "Agios Nikolaos". Potrivit mitologiei grecești, Poseidon a despărțit Paxos de Corfu cu tridentul său, pentru a crea un cuib de dragoste pentru el și soția sa Amphitrite.
Paxos () [Corola-website/Science/328610_a_329939]
-
melon care pândește în întuneric. Sirio, îngrijitor la o grădină zoologică, asistă la comportamentul straniu al animalelor determinat de valul de radiații cosmice. Șocat de măcelărirea animalelor - menită să mușamalizeze cazul - el demisionează, cumpără camioneta unui păpușar ambulant și, alături de soția și fiul său, pornește prin lume pentru a descifra misterul evenimentelor. Timp de trei decenii, el adună bucăți de informații pe care le pune cap la cap. Astfel, reușește să afle despre copiii ținuți prizonieri în grădinița de la Funnyway. Aceștia
Moartea cu melon () [Corola-website/Science/328593_a_329922]
-
interpretată în acel stadiu. Doar prima parte este considerată suficient de completă și interpretabilă după cum a vrut Mahler. Probabil ca o reflectare a neliniștii interioare pe care o trăia la vremea respectivă (Gustav știa că are o inimă defectuoasă iar soția sa a devenit infidelă), Simfonia nr. 10 este indiscutabil cea mai disonantă lucrare a sa din punct de vedere muzical. Mahler a început să lucreze la această Simfonie în Toblach în iulie 1910 și a terminat lucrul în luna septembrie
Simfonia nr. 10 (Mahler) () [Corola-website/Science/328591_a_329920]
-
părți când a pus deoparte lucrarea pentru a efectua ultimele revizuiri ale Simfoniei nr. 9. Circumstanțele din jurul compoziției simfoniei erau destul de neobișnuite. Mahler era la apogeul abilității compoziționale dar viața sa personală era complet dezordonată, afectată de descoperirea faptului că soția sa Alma a avut o relație cu arhitectul Walter Gropius. Mahler a căutat consiliere din partea lui Sigmund Freud și în pragul premierei de succes de la Munchen a dedicat Simfonia nr. 8 Almei într-o încercare disperată de a reface relația
Simfonia nr. 10 (Mahler) () [Corola-website/Science/328591_a_329920]
-
a aflat în capitlul catedralei din Metz. Cronicarul Richerus de Reims amintește de o acuzație din 977 la adresa sa, lansată de ducele Carol de Lotharingia, fratele regelui Lothar al Franței, episcopul fiind acuzat de adulter cu regina Ema de Italia, soția lui Lothar. Fiul Emei, Ludovic al V-lea al Franței l-a îndepărtat din Laon în 981. Atunci când Laon a fost capturat de către Carol de Lotharingia în 988, Adalberon a fost pus în închisoare, de unde însă a evadat și a
Adalberon de Laon () [Corola-website/Science/328580_a_329909]
-
parte a cronicii abundă în legende, printre care cea a sosirii a trei frați varegi, a fondării Kievului, a asasinării liderilor varegi Askold și Dir, moartea lui Oleg, (ucis de un șarpe ascuns în scheletul calului său) și răzbunarea Olgăi, soția lui Igor, împotriva drevlianilor, care îi uciseseră soțul. Foarte interesantă este relatarea misiunii fraților Chiril și Metodiu în rândurilie slavilor răsăriteni. Nestor descrie pe scurt metodele prin care Vladimir cel Mare a impus creștinismul și a înlăturat venerarea vechilor zei
Cronica vremurilor trecute () [Corola-website/Science/328594_a_329923]
-
Ermentruda de Burgundia. Theodoric a preluat posesiunile familiei, însă acestea erau râvnite de supușii săi. După moartea tatălui său din 1105, el a primit comitatul de Montbéliard. El a participat la Concordatul de la Worms. De asemenea, a întemeiat câteva mănăstiri. Soția sa nu este cunoscută. El a avut următorii copii:
Teodoric al II-lea de Montbéliard () [Corola-website/Science/328604_a_329933]
-
al său, a trecut de partea adversarului său, Otto de Braunschweig. În 1212, el l-a însoțit pe vărul său, ducele Henric I de Brabant, la Liège, acesta aflându-se la acea vreme în război cu ducii de Gueldern. Prima soție a lui Waleran, Cunigunda, fiică a ducelui Frederic I de Lorena, a murit în 1214, drept pentru care, în luna mai a acelui an, Waleran s-a recăsătorit cu Ermesinda I de Luxemburg, devenit conte "jure uxoris" acolo. Ermesinda emitea
Waleran al III-lea de Limburg () [Corola-website/Science/328613_a_329942]
-
de Pictură", unde țineau cursuri Jean Alexandru Steriadi, Gheorghe Petrașcu și Arthur Verona. În 1934 a reprezentat România la Expoziția Internațională de Pictură de la Paris, unde a primit un premiu meritoriu: medalia de argint pentru lucrarea „Elvira”- un portret al soției sale. În 1937, pictorii Nicu Enea și Ion Diaconescu au pus bazele "Pinacotecii Municipale" din Bacău. În anii ’40 a primit comandă de a pictă palatele regale. În 1942 a fost desemnat să renoveze catedrală ortodoxă din Chișinău. După 1945
Nicu Enea () [Corola-website/Science/328590_a_329919]