57,196 matches
-
jurchenilor. Regele coreean i-a dat lui Shin Rip o sabie și puterea de comandă astfel încât să poată recruta Gărzile Regale și alți arcași experți. Deși Shin Rip a fost un general notabil, el nu a putut apăra pasul din munții Mungyeong saejae și s-a retras la castelul Chungju de unde credea că îi poate opri pe japonezi. Când Shin Rip a aflat de venirea japonezilor a decis să îi întâlnească pe câmpiile plate de lângă Chungju. Deoarece marea parte a armatei
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
În același timp, generalul japonez Konishi Yukinaga care stătea în Sangju a descoperit strategia coreenilor și a elaborat planuri pentru a ataca în secret. La 28 aprilie, Yukinaga a atacat Chungju pe neașteptate în timp ce forțele japoneze de-alungul râului și în munți au prins în ambuscadă forțele coreene. Un fos s-a aprins în orașul Chungju ucigând mulți oameni iar castelul a fost pierdut de coreeni. Coreenii au fost învinși iar Shin Rip a fugit. El s-a sinucis mai târziu. Japonezii
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
armata japoneză intra în capitală, palatul Gyeongbokgung era deja scrum iar sclavii coreeni salutau japonezii ca pe niște eliberatori. Sclavii au dat foc la toate birourile unde erau ținute evidențe legate de sclavie. În urma jefuirii orașului, Katō a costruit pe muntele Namsan un impunător castel japonez cu vedere asupra Seoul-ului acolo unde este astăzi site-ul bibliotecii orașului. Seonjo și curtea sa s-au retras la nord de Phenian și avea să se retragă în China dacă japonezii înaintau așa de
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
ordinea. Urmărirea a devenind dezorganizată pe calea spre Munsan. Lupta s-a transformat într-un alt episod asemănător cu bătălia de la Chungju. Când marea parte a cavaleriei coreene a intrat în mica vale care duce de la vadul râului Imjin la muntele Munsan, soldații lui Katō au început să tragă cu archebuzele. Acest lucru a avut un efect devastator asupra moralului cavaleriștilor coreeni. Ca și aproape toți soldații coreeni, cavaleria nordică nu avea experiență în privința armelor de foc. Caii au intrat în
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
alte 13 nave japoneze și-au făcut apariția. Amiralul a ordonat din nou flotei sale să pornească spre Jinhae în urmărirea dușmanilor. Forțele coreene au prins navele japoneze la Jeokjinpo dar ofițerii japonezi și echipajul au abandonat navele fugind în munți înainte ca soldații coreenei să poată trage. Coreenii au scufundat cu ușurință cele 13 nave de război japoneze abandonate. Bătălia navală de la Sacheon a avut loc pe data de 29 mai 1592 și a fost prima bătălie din cea de-
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
țestoase în golf pentru a perturba formația japoneză în timp ce panokseon-urile formau un baraj și trăgeau încontinuu. Nava-țestoasă s-a desprins în mai multe nave, surprinzându-i pe japonezi. Temând-se că soldații japonezi s-ar retrage te uscat și în munți făcând raiduri asupra unui sat coreean ca să se răzbune, amiralul Yi a poruncit flotei sale să se retragă în ocean. Încurajați de retragerea coreenilor, japonezii au pornit în urmărirea lor. Nava amiral japoneză a preluat conducerea. Japonezii au tras cu
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
pe care dorea să îl cucerească cu ajutorul lui Kobayakawa Takakage. Cu toate acestea, întreaga campanie Jeolla a fost abandonată atunci când Kim Myeon și trupele sale au prins în ambuscadă armata lui Ankokuji trăgând cu săgeți de pe pozițile lor ascunse în munți. Trupele japoneze avansaseră la Hanseong (azi Seoul). Yi Kwang, guvernatorul din Jeolla a dorit să verifice progresul japonezilor și a pornit cu armata sa spre capitală. Când a aflat că orașul fusese deja cucerit, guvernatorul și-a retras armata. Mulți
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
să se alieze cu un alt comandant de voluntari care strânsese o armată în provincia Chungchong, dar la trecerea frontierei gintre provincii a auzit că a șasea divizie a armatei japoneze condusă de Kobayakawa Takakage a plecat din cetatea de munte Geumsan pentru a ataca Jeonju (capitala provinciei Jeolla). Go Gyeong-myeong s-a întors din drum. După ce și-a unit forțele cu generalul Gwak Yong a plecat cu soldații spre Geumsan. Au ajuns acolo la 10 iulie și s-au luptat
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
revista "Șar-șur" pe care o scrie de mână. Aici scrie și o seamă de versuri patriotice. Îi învață pe copii să recite poeziile sale patriotice printre care "Tatarlîgîm" ("Tătărimea mea"), "Hakkîm íșún" ("Pentru dreptul meu") și "Ayt, Șatîrtaw" (" Hai, spune, Munte Neumblat!"). Hai, spune, Munte Neumblat! Hai, spune, Munte Neumblat, ce cazne treci? Tu ești străjer acestei lumi, tu ne petreci. Te-ai cățărat până la cer, până la nori, Cunoști de mult plaiul rămas fără feciori. Mult ai trăit, multe-ai văzut
Şewkiy Bektóre () [Corola-website/Science/333196_a_334525]
-
o scrie de mână. Aici scrie și o seamă de versuri patriotice. Îi învață pe copii să recite poeziile sale patriotice printre care "Tatarlîgîm" ("Tătărimea mea"), "Hakkîm íșún" ("Pentru dreptul meu") și "Ayt, Șatîrtaw" (" Hai, spune, Munte Neumblat!"). Hai, spune, Munte Neumblat! Hai, spune, Munte Neumblat, ce cazne treci? Tu ești străjer acestei lumi, tu ne petreci. Te-ai cățărat până la cer, până la nori, Cunoști de mult plaiul rămas fără feciori. Mult ai trăit, multe-ai văzut, ai pătimit, Ești martor
Şewkiy Bektóre () [Corola-website/Science/333196_a_334525]
-
Aici scrie și o seamă de versuri patriotice. Îi învață pe copii să recite poeziile sale patriotice printre care "Tatarlîgîm" ("Tătărimea mea"), "Hakkîm íșún" ("Pentru dreptul meu") și "Ayt, Șatîrtaw" (" Hai, spune, Munte Neumblat!"). Hai, spune, Munte Neumblat! Hai, spune, Munte Neumblat, ce cazne treci? Tu ești străjer acestei lumi, tu ne petreci. Te-ai cățărat până la cer, până la nori, Cunoști de mult plaiul rămas fără feciori. Mult ai trăit, multe-ai văzut, ai pătimit, Ești martor mut de pe când timpul
Şewkiy Bektóre () [Corola-website/Science/333196_a_334525]
-
Universității din Barcelona în științe fizice și matematice, și-a început cariera la "Observatorul Catalan" de la Șanț Feliu de Guíxols, unde a lucrat din 1897 până în 1899. Din 1902 până în 1904 a condus lucrările de construcție ale Observatorului Fabra, pe muntele Tibidabo la Barcelona, devenind primul director al acestuia, funcție pe care a avut-o până la moartea să survenita în 1937. În 1910 a fost primit în "Academia Regală de Stiinte și Arte din Barcelona". În 1911 a fost unul dintre
Josep Comas i Solà () [Corola-website/Science/333200_a_334529]
-
Bulgariei și elaborând teza "Die Oberflächenformen des Iskergebietes: Eine Morphogenese Westbulgariens". A urmat de asemenea studii de doctor habilitat la Kiel, ca asistent al lui Oskar Schmieder (din 1932), specializându-se pe economia și geografia umană a localităților bulgărești din Munții Balcani — "Hoch-Bulgarien": "Die ländlichen Siedlungen und die bäuerliche Wirtschaft" (1935), "Sofia, Wandlungen einer Großstadt zwischen Orient und Okzident" (1936). A lucrat la Universitatea din Kiel ca lector pe bază de contract (1939-1942) și profesor asociat (1942-1954), cu o întrerupere de
Herbert Wilhelmy () [Corola-website/Science/333232_a_334561]
-
ocupă cu descrierea corpurilor și fenomenelor cerești așa cum sunt cunoscute din observații, fără interpretare sau explicare. Termenul cosmografíe apare pentru prima dată în opera lui Claudius Ptolemeu în secolul al II-lea d.Hr., deși sumerienii au dezvoltat conceptul de munte universal născut din haosul care a fost întruchipat artistic în zigurat, iar în Egiptul Antic diferite elemente ale universului au fost întruchipate în zeități antropomorfe, cum ar fi zeița-cer Nut, reprezentată cu corpul arcuit împânzit cu stele și despărțită de
Cosmografie () [Corola-website/Science/333311_a_334640]
-
fost întruchipate în zeități antropomorfe, cum ar fi zeița-cer Nut, reprezentată cu corpul arcuit împânzit cu stele și despărțită de soțul ei, zeul-pământ Geb, înconjurat de zeul-aer Shu. Cosmografia tradițională hindusă, budistă și jainistă reprezină un univers schematic centrat pe Muntele Meru înconjurat de râuri, continente și mări. Aceste cosmografii postulează un univers ca fiind creat repetat și distrus peste cicluri de timp de lungimi imense. Cosmografii din perioada modernă timpurie (Mercator etc.) au dezvoltat cosmografia din ce în ce mai mult în direcția științelor
Cosmografie () [Corola-website/Science/333311_a_334640]
-
European Extrem de Mare), este proiectul unui telescop terestru gigantic, care urmează să devină telescopul optic și în infraroșul apropiat, de generație următoare, al organizației European Southern Observatory (ESO). Amplasamentul ales se află la altitudinea de 3.060 m, pe vârful muntelui Cerro Armazones, în Deșertul Atacama din Chile. Cu o masă de 5.200 t și o oglindă reflectoare principală cu diametru de 39,3 m construită din 798 de elemente hexagonale, telescopul va permite observarea fazelor inițiale ale sistemelor planetare
European Extremely Large Telescope () [Corola-website/Science/333317_a_334646]
-
ucis toate animalele și toți oamenii care nu se aflau pe corabie și se crede că au inspirat povestea Arcei lui Noe. După douăsprezece zile pe apă, a deschis trapa corabiei pentru a privi în jur și a văzut pantele Muntelui Nisir, unde a poposit șapte zile. În cea de-a șaptea zi, el a trimis un porumbel pentru a vedea dacă apele s-au retras, iar porumbelul nu a găsit nimic altceva decât apă, așa că s-a întors. Apoi a
Utnapiștim () [Corola-website/Science/333327_a_334656]
-
degrabă decât reprezentări ale formelor de viață extraterestră. Valoarea expediției lui Lhote a fost, de asemenea, contestată de "The Journal of North African Studies", o revistă academică afiliată University of East Anglia: După o expediție extrem de mediatizată în anii 1950, munții Tassili-n-Ajjer din Sahara Centrală (Algeria) au fost prezentați lumii ca "cel mai mare muzeu de artă preistorică din întreaga lume". Multe dintre presupunerile șefului expeditiei, , au fost înșelătoare, o serie de picturi au fost trucate, iar procesul de copiere a
Henri Lhote () [Corola-website/Science/333353_a_334682]
-
maestru al descrierilor, fiind imitat și în această privință de poeții care i-au urmat. Sunt celebre descrierile sale de cai și comparația lor cu diferite animale și păsări ( gazela, struțul, vulturul, vulpea, lupul ) sau elemente ale naturii ( stâncile, ploaia, muntele ), descrierea fulgerului, deșertului. Mulțimea comparațiilor oferă poeziei sale o nesfârșită bogăție de imagini care se succed cu mult dinamism.” „În periada modernă, "diwan"-ul lui Imru’al-Qays s-a bucurat de o atenție deosebită din partea cercetătorilor occidentali și orientali. În
Divizia 3 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/333420_a_334749]
-
este o depresiune marginala situată în nord-vestul munților Măcinului. Este situată între extremitățile nord-vestice ale anticlinalelor Munților Măcinului, ("Garvăn" -"Țutuiatul" - "Negoiu" - situat la nord-est și "Culmea Pricopanului" — situată la sud-vest), având caracter de depresiune longitudinala adaptată la structura pe linia de falie. Este axată pe valea cu același
Depresiunea Jijila () [Corola-website/Science/333409_a_334738]
-
este o depresiune marginala situată în nord-vestul munților Măcinului. Este situată între extremitățile nord-vestice ale anticlinalelor Munților Măcinului, ("Garvăn" -"Țutuiatul" - "Negoiu" - situat la nord-est și "Culmea Pricopanului" — situată la sud-vest), având caracter de depresiune longitudinala adaptată la structura pe linia de falie. Este axată pe valea cu același nume care o drenează până la Lacul Jijila, care ocupă
Depresiunea Jijila () [Corola-website/Science/333409_a_334738]
-
este o trecătoare situată pe DN22 la 80 m altitudine, în nord-vestul Dobrogei, în spațiul aflat între Dunăre și Munții Măcinului Trecătoarea limitează la nord-vest culmea secundară a Munților Măcinului (anticlinalul "Culmii Pricopanului") și, face legătura între depresiunile Jijilei aflată la nord-vest și Depresiunea Greci aflată la sud-est , fiind localizată geografic între "Dealul Orliga" (116 m, aflat spre vest) și
Pasul Sărărica () [Corola-website/Science/333423_a_334752]
-
este o trecătoare situată pe DN22 la 80 m altitudine, în nord-vestul Dobrogei, în spațiul aflat între Dunăre și Munții Măcinului Trecătoarea limitează la nord-vest culmea secundară a Munților Măcinului (anticlinalul "Culmii Pricopanului") și, face legătura între depresiunile Jijilei aflată la nord-vest și Depresiunea Greci aflată la sud-est , fiind localizată geografic între "Dealul Orliga" (116 m, aflat spre vest) și "Vârful Sărărica" (152 m, aflat spre est) din "Culmea
Pasul Sărărica () [Corola-website/Science/333423_a_334752]
-
983 hectare și include rezervațiile naturale Avenul Câmpeneasa cu Izbucul Boiu și Izvorul intermitent de la Călugări. Platoul Vâșcau reprezintă o arie naturală (păduri de foioase, pajiști naturale, pășuni, terenuri arabile) încadrată în bioregiunea continentală a prelungirii centrale a Apusenilor, în Munții Codru-Moma. Rețeaua hidrografica principala a sitului aparține bazinului hidrografic al râului Crișul Negru. Situl conserva trei habitate naturale de interes comunitar ("Păduri dacice de fag", "Păduri medio-europene de fag din Cephalanthero-Fagion" și "Peșteri în care accesul publicului este interzis") și
Platoul Vașcău () [Corola-website/Science/334552_a_335881]
-
european prin "Directivă CE 147/CE" din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor : bufnita ("Bubo bubo"), porumbel gulerat ("Columba palumbus"), cuc ("Cuculus canorus"), ciocănitoare neagră ("Dryocopus martius"), ciocănitoare de stejar ("Dendrocopos medius"), ciocănitoare cu spate alb ("Dendrocopos leucotos"), ciocănitoare de munte ("Picoides tridactylus"), ciocănitoarea verzuie ("Picuș canus"), ciuvică ("Glaucidium passerinum"), sfrancioc roșiatic ("Lanius collurio"), ciocârlie-de-pădure ("Lullula arborea"), codobatura albă ("Motacilla albă"), codobatura de munte ("Motacilla cinerea"), viespar ("Pernis apivorus"), huhurez mare ("Strix uralensis"), mărăcinar ("Saxicola rubetra"), mărăcinar negru ("Saxicola torquata"), silvie-mică
Platoul Vașcău () [Corola-website/Science/334552_a_335881]