65,481 matches
-
de aproape. La toacă a fost mai ușor. Parcă bătea toba. Pe o scândură, cu două bețe, lovea respectând ritmul. Am încercat și noi, dar n-am deprins tainele de prima dată. Pălimarul Luchian Vasile ne-a zis să repetăm acasă, cât de mult. Ne-a promis că sâmbăta viitoare, la ora patru (la toacă) ne lasă pe noi s-o batem. Gândul mă îndemna să încerc acasă cât mai mult, ca să nu mă fac de râs față de băieți. Cum mama
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
deprins tainele de prima dată. Pălimarul Luchian Vasile ne-a zis să repetăm acasă, cât de mult. Ne-a promis că sâmbăta viitoare, la ora patru (la toacă) ne lasă pe noi s-o batem. Gândul mă îndemna să încerc acasă cât mai mult, ca să nu mă fac de râs față de băieți. Cum mama avea în casă stativele (războiul de țesut), m-am apucat să bat toaca cu două țevi goale (de la sucală), pe scândura de șezut. Când mama a venit
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
minute ne uitam dacă au intrat peștii în ele. Ne duceam, îi prindeam cu mâinile și-i puneam într-o pungă. Mi-amintesc că și eu am avut noroc și m-am ales cu vreo 7-8 peștișori. Ne-am întors acasă, ce-i drept, cam flămânzi de atâta preocupare, dar cu mâțișori și cu câțiva pești. Seara, nu mai conteneam cu povestitul. Tata spunea că ne-am demonstrat prietenia și acesta e mare lucru. Fiecare în viață trebuie să fie om
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
alte gospodine pregăteau de cu seară coșarca cu ce produse îi prisoseau și dis-de-dimineață, se pornea la târg. După ce trecea Suceava pe punte, numaidecât un costișan sau frătăucean, oprea caii și-o invita în căruță. Așa era și la întoarcerea acasă. (noi nu țineam cai, tata având serviciu la primărie). Când eu și Oltea eram la liceu, mama, săptămânal ne aducea "la cufăr" mâncare. (O pâine mare, de secară, crescută în coșărcuțe, slănină, cârnați, tobă, unt, caș). Ne spunea să avem
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
slănină, cârnați, tobă, unt, caș). Ne spunea să avem câte o gustare, în fiecare zi, căci masa la internat era... cum era. Mai ales că a fost și un an de secetă cumplită. Tradiția însă era alta. Cine primea "de acasă" se servea totul în colectiv, până la ultima firimitură. Așa, că fiind numai vreo treisprezece fete în dormitor, nu ne ajungea decât pentru vreo oră de servire. E drept că, seara nu mai coboram în sala de mese. Eram oarecum sătule
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
fătau bouți, îi vindea după câteva săptămâni. Dacă fătau vițele, le ținea numaidecât. Într-o vineri, fiind sărbătoare, târgul era și mai în toi. Sătenii profitau că nu pierd o zi e lucru. Mama, ca de obicei, a plecat de acasă, mai cu seamă că trebuia să ne aducă și nouă de mâncare. Tata n-a spus nimic despre planurile sale pentru acea zi. A convenit din timp cu niște fini, să le dea ograda noastră (că-i largă) pentru horă
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
aș putea uita sacrificiile făcute de atâția ani cât am locuit la internatul liceului! Chiar și adultă fiind, pentru ea am rămas tot un copil. De câte ori nu mă dojenea că merg prea dezbrăcată la serviciu, sau că vin prea târziu acasă de la orele de ședințe, că-mi neglijez obligațiile în gospodărie? Astea toate, din sufletul ei prea încercat de mamă. Am regretat mereu că nu mi-am cunoscut bunicii, dar, pot afirma fără să greșesc că, părinții au compensat prin atitudinea
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Agăș. După un timp a venit și tata din armată și fiind o familie mare, ne am mutat la o casă cu chirie. În vara anului 1941, după eliberarea nordului Bucovinei de către armata română, ne-am întors cu toată familia acasă la Hadilău, unde tata și-a reluat serviciul la școala din sat. Bucuria de a fi împreună la casa noastră n-a durat mult timp. Tata a fost din nou concentrat, așa că luna ianuarie 1944 o găsește pe mama tot
AM TRECUT PRIN DOUA REFUGII. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Alexandrina Comandaşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1678]
-
Nu ne-a fost ușor! Fratele a întrerupt liceul, eu eram elevă la școala din sat. Părinții se zbăteau să ne asigure, în special nouă, copiilor, un trai liniștit și cât de cât confort. Mama muncea mult la școală și acasă. În ochii ei citeam mereu durerea, epuizarea. Tata reprezenta echilibrul! Simpla lui prezență aducea calmul, liniștea, încrederea în inimile noastre. Înțelept, bun, protector, l-am iubit mult și îl păstrez cu duioșie și dragoste în inima mea. Am îndurat mizerie
POVESTEA REFUGIULUI MEU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Elena Codreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1674]
-
construim o casă mare să avem o gospodărie frumoasă. Eu și frații mei mai mari am plecat în orașul Bălți pentru studii liceale, însă legătura cu familia a fost permanentă. În ziua de 27 iunie 1940, tata a venit agitat acasă și ne-a spus să ne luăm în grabă câteva lucruri strict necesare și să mergem cu el la primărie unde staționa o coloană militară română care mergea la Botoșani. Mama a hotărât să rămână cu cele două surori mici
UN REFUGIU “CIUDAT“. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Corneliu Emil Dănilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1679]
-
convingere a durat doar doi ani și jumătate. Și de această dată avertizarea a venit târziu. Primul semnal a fost dat atunci când pe data de 15 martie 1944 liceele din Bălți au încetat activitatea. Am aflat adevărul și ajuns urgent acasă avertizând părinții. A doua zi am încărcat căruța și am plecat cu toții, abandonând a doua oară tot ce aveam. De data asta am părăsit localitatea fără incidente, mulți nu știau adevărata stare de lucruri. Am trecut Prutul și ne-am
UN REFUGIU “CIUDAT“. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Corneliu Emil Dănilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1679]
-
și eram foarte legați de credință. În anul 1940, în primăvară, în curtea noastră a apărut un șarpe mare, cred că a fost semn de plecare din Basarabia. În ajunul Sfinților Petru și Pavel, tata a venit într-un suflet acasă și i-a spus mamei să pregătească totul pentru a pleca în refugiu, iar în noaptea de 28 spre 29 iunie, împreună cu alte familii, am părăsit satul și casa lăsând munca și agoniseala anilor de trudă pradă străinilor. Drumul a
MEMORIU DESPRE REFUGIUL MEU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ortansa I. Bălan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1673]
-
pentru a-și elibera teritoriul răpit, reușind repede acest lucru. În aceste condiții, familia noastră, ca și majoritatea celorlalți refugiați din anul anterior, s-a întors la vechea sa vatră, tata fiind reîncadrat la fostul său loc de muncă. Reîntoarcerea acasă, unde erau toate rudele noastre, toate proprietățile și o mare parte din bunurile pe care le aveam înaintea evacuării, a mai atenuat din amintirile numeroaselor suferințe îndurate până atunci, dar liniștea care începuse să se aștearnă peste toți, nu a
UN REFUGIU TRIST. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Nona Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1671]
-
prin care era anunțat că este transferat cu serviciul la Ocolul Silvic din Râmnicu Sărat. Dintre toți, cel mai greu de lămurit să-și părăsească locurile natale a fost bunicul Leon Cobușceanu, boier de Cobusca, deși știa că dacă rămâne acasă va fi deportat de ruși în Siberia. Ni s-a repartizat un vagon de marfă pe care, familia noastră împreună cu bunicii din partea mamei, bunica din partea tatei și familia fratelui tatei, l-a umplut cu lucrurile cele mai valoroase și utile
UN REFUGIU TRIST. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Nona Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1671]
-
mamei, bunica din partea tatei și familia fratelui tatei, l-a umplut cu lucrurile cele mai valoroase și utile, care puteau fi transportate. Tuturor bunicilor li s-a promis că dacă situația se va îmbunătăți, vor fi lăsați să se întoarcă acasă, ceea ce nu s-a mai întâmplat cu bunicul Leon, om voinic și sănătos care s-a stins de dor, după 2 ani. În orașul Rm. Sărat, într-o locuință închiriată, am simțit din plin trecerea de la un trai fără griji
UN REFUGIU TRIST. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Nona Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1671]
-
în alt timp. Privirea îți este impresionată de lucruri inedite, de la haine, prăjiturele din orez, clopoței japonezi, săbii de samurai, ceai verde răcoros... până la sutele de turiști de pe toate meridianele globului. De aici am cumpărat câteva suveniruri pentru cei de acasă, prieteni și membrii de familie. Aleea are o istorie de câteva sute de ani. În incinta curții templului „Senso-Ji” se află o pagodă cu 5 etaje, deosebit de frumoasă și de impunătoare, înconjurată de cireși japonezi. După ea vine templul propriu-zis
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
venirea Primăverii. Această sărbătoare este dedicată curățeniei generale și purificării caselor în vederea alungării spiritelor negative și a atragerii norocului. Pentru alungarea demonilor (care sunt un fel de căpcăuni) se folosesc boabele de fasole („mame”) aruncate la templu asupra mulțimii și acasă, asupra membrilor familiei. În loc de fasole, se mai folosește și soia prăjită care se și consumă de fiecare membru al familiei; fiecare persoană consumă atâtea boabe de soia câți ani are, și încă un bob în plus, care să-i aducă
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
reprezintă o renaștere și un nou început. Pentru că este sărbătorit cu mare fast, pregătirile debutează încă din decembrie. Fiind prezentă în Japonia, am participat cu însuflețire la toate activitățile ce demerg acestui eveniment. Pregătirile încep cu o curățenie generală efectuată acasă și la birou. Noi fetele, eu, Emiko(mama lui Shinya) și Cristina, am făcut curățenie în apartament, iar Shinya și angajații săi la birou. Pot spune că n-a rămas niciun colțișor neatins sau neaspirat. A fost obositor, dar util
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
cunoscută și înțeleasă, pe deplin, doar de ei. La niponi, totul este ridicat la rang de „ artă” fiind considerat o „Cale spirituală” . Spațiul nu mi permite să dezvolt subiectul, mă voi rezuma doar la câteva lucruri. Yokohama ianuarie 2006 Sunt acasă la Emiko, o femeie trecută prin viață, martoră a unui război mondial și a atâtor schimbări survenite în societatea japoneză. Emiko este o femeie curajoasă și frumoasă precum o orhidee, ținuta ei este dreaptă, nobilă, cu privirea vie și zâmbetul
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
văzut câteva persoane, femei și bărbați (cercetători), înarmate cu aparate sofisticate, stând nemișcate și filmând, ore în șir, maimuțele... Cu sufletele încărcate de frumusețe, învăluiți de aerul rece și pur al muntelui, încă sub vraja celor văzute, ne-am reîntors acasă. Asakusa 11 ianuarie 2006 Ninge în Asakusa, iar zăpada se așează peste arbuștii înfloriți și peste fructele de „yuzu” din grădina templului. Este dureros și sublim, în același timp... După-amiază, ne-am urcat în metrou și am ajuns în districtul
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
lucioase, florile albe și roșii, ce se ițesc de sub zăpadă, alcătuiesc un splendid tablou natural. Am rămas mută în fața acestei splendori neasemuite pe care am admirat-o, minute în șir. Deși iarnă, eu și Alex ne-am propus, încă de acasă, să vizităm orașul Kyoto, invitați fiind de prietena mea, Mary Shibata. Ea și soțul ei, Kenji, aveau să ne fie ghizi. Joi, 17 ianuarie, ne-am „îmbarcat” în trenul rapid spre direcția sus-amintită, iar după numai două ore... am ajuns
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
Kyoto. Ca să vizităm templul, ne-am descălțat la intrare, am pășit „pragul” spre interior și cu smerenie ne-am rugat în fața zeităților existente aici. La fel ca și la celelalte două temple, am cumpărat talismane(„omamori”) pentru cei dragi de acasă. La coborâre am folosit alte scări unde, nu departe de ele, se află un loc pentru purificare prin spălarea pe mâini. În grădina de lângă templu, există o terasă unde poți bea ceai fierbinte. Credeți că am rezistat acestei tentații?! Oh
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
Criss ne-au așteptat cu un Nissan cu 8 locuri. Drumul spre Asakusa a fost la fel de plăcut, ca și la celelalte vizite. E drept, n-a fost aglomerație pe autostradă, toți fiind fericiți că am ajuns cu bine. Odată sosiți acasă, am despachetat ultima geamantanul, ca să crească adrenalina „unchilor”, vis-à vis de darul făcut nepotului. Am procedat astfel, pentru că Dimi era în tabără cu cercetașii. Mariana i-a confecționat lui Dimi un costum tradițional de capră, pentru ca el să nu uite
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
salutat un elev, coleg de-al lui Dimi, zicându-i: „ kombawa!” ceea ce înseamnă: „ bună seara! “ Cercetașul îi răspunde: „ce faci ?” Dragoș a rămas surprins că un mic japonez știe a vorbi românește, la fel și noi toți. Când a ajuns acasă și a văzut darurile, Dimi a rămas încântat de tot ceea ce a primit de la fiecare în parte. Toți au fost darnici cu el. Costumul popular reprezentând „Capra” l-a surprins cel mai tare, spunând că-i place foarte mult. Seara
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
de la fiecare în parte. Toți au fost darnici cu el. Costumul popular reprezentând „Capra” l-a surprins cel mai tare, spunând că-i place foarte mult. Seara, Dimi a dormit cu mine. Înainte de a ajunge la hotel, după plecarea de acasă, am trecut pe la un magazin de unde mi-am cumpărat lapte și chifle cu stafide, iar lui i-am luat tot ce și-a dorit. În primul rând, vreo trei cărți, apoi jucării și alte bunătăți. Pe drum, Dimi m-a
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]