60,078 matches
-
din Israel (implicată și în modernizarea avioanelor MiG-21 „LanceR”). Un prototip, denumit MiG-29 „"Sniper"”, a fost realizat la standarde de interoperabilitate NATO. Planul nu a fost implementat, prototipul fiind în prezent expus la Muzeul Aviației din București. În serviciul Forțelor Aeriene Române, avionul MiG-29 a fost implicat în două accidente, Republica Moldova a preluat 33 de avioane MiG-29 de la Uniunea Sovietică (șapte "Fulcrum-A", 24 "Fulcrum-C" și două avioane cu dublă comandă MiG-29UB). Acestea aparțineau fostei Bazei Aeriene nr. 86 de la Mărculești (în
Mikoian-Gurevici MiG-29 () [Corola-website/Science/307946_a_309275]
-
din București. În serviciul Forțelor Aeriene Române, avionul MiG-29 a fost implicat în două accidente, Republica Moldova a preluat 33 de avioane MiG-29 de la Uniunea Sovietică (șapte "Fulcrum-A", 24 "Fulcrum-C" și două avioane cu dublă comandă MiG-29UB). Acestea aparțineau fostei Bazei Aeriene nr. 86 de la Mărculești (în prezent, Aeroportul Internațional Mărculești). Din cauza dificultăților financiare, Armata Republicii Moldova a vândut treptat avioanele. Patru (cinci, după alte surse, în funcție de veridicitatea doborârii unui avion de rebelii separatiști în timpul conflictului din Transnistria) au fost vândute în Yemen
Mikoian-Gurevici MiG-29 () [Corola-website/Science/307946_a_309275]
-
, în alfabetul chirilic Су-27, (denumire NATO: Flanker) este un avion de superioritate aeriană sovietic construit de Suhoi. A fost conceput să concureze direct cu avioanele americane F-14 Tomcat și F-15 Eagle. Este foarte manevrabil, are rază de acțiune lungă și dispune de radar și armament aer-aer performant. Proiectat la sfârșitul anilor '60 că
Suhoi Su-27 () [Corola-website/Science/307944_a_309273]
-
Agency - Agenția de Gestionare a Eurofighter și Tornado NATO), care acționează în calitate de prim client. Încă din 1979, au început studiile în ceea ce ar deveni . Producția de serie al Eurofighter Typhoon este în curs. Aeronava a intrat în serviciu cu Forțele Aeriene Regale-Marea Britanie (Royal Air Force), neamțeasca Luftwaffe (Jagdgeschwader 74), Forțele Aeriene Italiene și Spaniole. Austria a achiziționat 15 avioane Typhoon și Arabia Saudită a semnat un contract de 4,42 miliarde de lire sterline (aproximativ 6,38 miliarde de euro c. 2007
Eurofighter Typhoon () [Corola-website/Science/307945_a_309274]
-
acționează în calitate de prim client. Încă din 1979, au început studiile în ceea ce ar deveni . Producția de serie al Eurofighter Typhoon este în curs. Aeronava a intrat în serviciu cu Forțele Aeriene Regale-Marea Britanie (Royal Air Force), neamțeasca Luftwaffe (Jagdgeschwader 74), Forțele Aeriene Italiene și Spaniole. Austria a achiziționat 15 avioane Typhoon și Arabia Saudită a semnat un contract de 4,42 miliarde de lire sterline (aproximativ 6,38 miliarde de euro c. 2007) pentru 72 avioane. Eurofighter 2000, sau Eurofighter Typhoon după cum este
Eurofighter Typhoon () [Corola-website/Science/307945_a_309274]
-
este un efort multinațional de un număr de națiuni europene pentru a produce un avion de vânătoare pentru marginea secolului următor. Marea Britanie au identificat o cerință pentru un nou “luptător” înca din 1971. Un comunicat, AST 403, eliberat de Personalul Aerian in 1972, a avut ca rezultat un produs convențional de un design cunoscut ca P.96, care a fost prezentat la sfârșitul lui 1970. În timp ce design-ul ar fi îndeplinit cerințele Personalului Aerian, industria aeriană din Marea Britanie a avut rezerve
Eurofighter Typhoon () [Corola-website/Science/307945_a_309274]
-
Un comunicat, AST 403, eliberat de Personalul Aerian in 1972, a avut ca rezultat un produs convențional de un design cunoscut ca P.96, care a fost prezentat la sfârșitul lui 1970. În timp ce design-ul ar fi îndeplinit cerințele Personalului Aerian, industria aeriană din Marea Britanie a avut rezerve, deoarece părea să fie foarte asemănător cu Boeing F-18 Hornet / Super Hornet, care a fost apoi și avansat în dezvoltarea acestuia. Design-ul a avut puțin potențial de creștere economică și, atunci când aceasta
Eurofighter Typhoon () [Corola-website/Science/307945_a_309274]
-
AST 403, eliberat de Personalul Aerian in 1972, a avut ca rezultat un produs convențional de un design cunoscut ca P.96, care a fost prezentat la sfârșitul lui 1970. În timp ce design-ul ar fi îndeplinit cerințele Personalului Aerian, industria aeriană din Marea Britanie a avut rezerve, deoarece părea să fie foarte asemănător cu Boeing F-18 Hornet / Super Hornet, care a fost apoi și avansat în dezvoltarea acestuia. Design-ul a avut puțin potențial de creștere economică și, atunci când aceasta ar fi
Eurofighter Typhoon () [Corola-website/Science/307945_a_309274]
-
achiziții: British Aerospace (37%), DASA (29%), Aeritalia (19,5%) și CASA (14%). La 2 septembrie 1998, o ceremonie de denumire a avut loc la Farnborough, Anglia. Aceasta a adoptat Typhoon ca nume formal, cu toate acestea inițial doar pentru export aerian. Aceasta a fost împiedicată de către Germania; Hawker Typhoon a fost o aeronavă luptător-bombardier care a servit împreună cu RAF în timpul celui de-al doilea război mondial împotriva țintelor Germaniei. În septembrie 1998 s-au semnat contracte pentru o producție de 148
Eurofighter Typhoon () [Corola-website/Science/307945_a_309274]
-
încă nefiind finanțate, și dorindu-le într-un orar care cerea aeronave din Tranșa 1. Prin adresarea capabilităților aer-sol ale avionului, Eurofighter GmbH încearcă să crească atracțiile Typhoon-ului către alți potențiali clienți și să facă aeronava mai practică pentru forțele aeriene partenere. În 1999, guvernul grec a fost de acord să achiziționeze 60 de avioane Typhoon în scopul de a înlocui aeronavele sale de combatere de a doua generație. Cu toate acestea, achiziționările au fost puse pe "hold" din cauza constrângerilor bugetare
Eurofighter Typhoon () [Corola-website/Science/307945_a_309274]
-
următoarei generații de avioane-luptător în următorii 10 ani. În prezent Typhoon este de luat în considerare pentru a umple această cerință. La 2 iulie 2002, guvernul austriac a anunțat decizia de a cumpăra Typhoon-ul ca noua sa aeronavă de apărare aeriană. Cumpărarea a 18 avioane Typhoon a fost finalizată la 1 iulie 2003, și a inclus aeronave de instruire pentru piloți și echipajul de teren, logistica, mentenanța, și un simulator. Viitorul acestei comenzi a fost recent pus in discuție în parlamentul
Eurofighter Typhoon () [Corola-website/Science/307945_a_309274]
-
parlamentul austriac. La 26 iunie 2007, Ministrul Apărării austriac, Norbert Darabos, a anunțat o reducere la 15 aeronave. La 12 iulie 2007, primul din cele 15 avioane Eurofighters a fost emis în Austria, formal, și a intrat în serviciul forțelor aeriene austriece. După nereușitele campanii în Coreea de Sud și Singapore, la 18 august 2006 a fost anunțat că Arabia Saudită a convenit să achiziționeze 72 Typhoon. În noiembrie și decembrie s-a semnalat faptul că Arabia Saudită a amenințat că va cumpăra Rafalele franceze
Eurofighter Typhoon () [Corola-website/Science/307945_a_309274]
-
până în prezent în trei versiuni majore; șapte aeronave de Dezvoltare (DA), cinci aeronave de producție instrumentate (AFI) standard pentru continuarea și dezvoltarea sistemului de productie și Seria Producției Aeronavelor. Aceste Serii de Producție pentru Aeronave sunt acum operaționale cu forțele aeriene partenere. Tranșa 1 de aeronave s-a produs din 2000 și se produc în continuare. Capabilitățile aeronavelor sunt în curs de dezvoltare, fiecare cu software-ul de upgrade care rezultă dintr-un alt standard, cunoscute sub denumirea de blocuri. Odată cu
Eurofighter Typhoon () [Corola-website/Science/307945_a_309274]
-
luat livrarea primelor două Typhoon multirol. RAF speră să aibă primul Typhoon multirol operațional până în 2008. Pe 17 august 2007, două avioane Typhoon din Escadronul XI au fost trimise să intercepteze un Tupolev Tu-95 rusesc ce se apropia de spațiul aerian britanic. La 25 aprilie 2008 sau în jurul acestei dăți, echipamentul de aterizare al unui Typhoon din Escadronul 17 de la RAF Coningsby, funcționând la centrul de testare Stația Armelor pentru Nave Aeriene China Lake din Statele Unite, California, nu s-a desfășurat
Eurofighter Typhoon () [Corola-website/Science/307945_a_309274]
-
un Tupolev Tu-95 rusesc ce se apropia de spațiul aerian britanic. La 25 aprilie 2008 sau în jurul acestei dăți, echipamentul de aterizare al unui Typhoon din Escadronul 17 de la RAF Coningsby, funcționând la centrul de testare Stația Armelor pentru Nave Aeriene China Lake din Statele Unite, California, nu s-a desfășurat, aparent în urma unei erori a pilotului, cauzând pagube de mari proporții.
Eurofighter Typhoon () [Corola-website/Science/307945_a_309274]
-
îndeplinește și funcțiile de adjunct (ianuarie 1951 - septembrie 1952) și prim-locțiitor al ministrului afacerilor interne (septembrie 1952 - septembrie 1953). Generalul Burcă va deține apoi funcțiile de locțiitor al comandantului Regiunii 2 Militare (septembrie - decembrie 1953), comandant al Comandamentului Forțelor Aeriene Militare (decembrie 1953 - noiembrie 1956), șef al Direcției Superioare Politice a Armatei (noiembrie 1956 - aprilie 1964), adjunct al ministrului forțelor armate (noiembrie 1956 - februarie 1972) și comandant al Comandamentului Serviciilor Armatei (februarie 1972 - ianuarie 1973). În mai 1965, a fost
Mihai Burcă () [Corola-website/Science/308329_a_309658]
-
transporta între 181 și 245 de pasageri pe distanțe cuprinse între 9.400 și 12.200 km. În plus, sunt oferite și un număr de variante militare. Avionul a intrat în producție pentru a acoperi segmentul de mijloc în transportul aerian trans- și intercontinental, oferind capacitate de transport și consum de combustibil mai mici pe rute intercontinentale și transcontinentale față de Boeing 747. În plus, a fost gândit ca înlocuitor pentru deja vechile și neîncăpătoarele Boeing 707. Printre inovațiile aduse de avion
Boeing 767 () [Corola-website/Science/308399_a_309728]
-
în ultimii ani, din cauza apariției unui model care urmează să înlocuiască acest avion (Boeing 787) dar și din cauza concurenței Airbus, există o cerere mare din partea operatorilor de marfă și din partea armatelor, care folosesc modelul pe post de cisternă pentru realimentare aeriană. Până în iunie 2007 , au fost comandate 249 de avioane din seria 200 și 200ER, din care 2 rămân de livrat</ref> 724 de avioane din seria 300 (incluzând ER și F) au fost comandate, din care 55 urmează a fi
Boeing 767 () [Corola-website/Science/308399_a_309728]
-
au fost comandate, din care 55 urmează a fi livrate. 11 avioane din acest model au fost distruse până acum în diverse accidente și incidente. Din acestea 6 au fost accidente, 2 au fost distruse pe sol, în cadrul unor bombardamente aeriene, în timpul primului război din Irak, iar 4 au fost distruse în atentate teroriste. În total, inclusiv victime pe sol, au murit în incidente 2.993 de persoane (851 fără victimele de pe sol) . Ambele avioane care au fost implicate în Atentatele
Boeing 767 () [Corola-website/Science/308399_a_309728]
-
sub aripi și o coadă dreaptă, în mod similar cu Boeing 737. Au fost alese turboventilatoare fabricate de Rolls Royce (RW2000) și Pratt and Whitney (PW2000). Deși a fost produs ca înlocuitor pentru modelul 727, nu este folosit de liniile aeriene ca atare - fiind mai degrabă utilizat pentru servicii de mare capacitate în Statele Unite ale Americii și pe câteva rute în Europa, operații charter, și, mai nou, zboruri transatlantice între aeroporturi mai mici, care nu ar necesita utilizarea avioanelor cu capacitate
Boeing 757 () [Corola-website/Science/308387_a_309716]
-
care nu ar necesita utilizarea avioanelor cu capacitate mai mare. Motivul pentru acest fapt a fost că avionul nu a fost un înlocuitor perfect - oferă atât o autononomie cât și o capacitate mai mare decât Boeing 727. Astfel, multe linii aeriene au preferat să înlocuiască 727-urile cu Boeing 737 sau Airbus A320. Ca și 727, avionul este capabil de operațiuni pe aeroporturi aflate în zone calde, la înălțimi mari. Avionul a fost gândit să împartă un număr de subsisteme cu
Boeing 757 () [Corola-website/Science/308387_a_309716]
-
pentru a înlocui modelul DC-8 pe distanțe lungi și foarte lungi. Au fost produse 386 de modele civile și 60 de modele militare între 1968 și 1988. Modelul militar este numit KC-10 și este folosit ca avion cisternă pentru realimentări aeriene de către armata americană. A fost primul avion produs de McDonnell Douglas, după fuziunea Douglas cu McDonnell Aircraft Corporation. Modelul a fost gândit în 1967, ca urmare a revoluției transportului aerian din anii 1960. Astfel, modelele de capacitate medie (precum Douglas
McDonnell Douglas DC-10 () [Corola-website/Science/308421_a_309750]
-
numit KC-10 și este folosit ca avion cisternă pentru realimentări aeriene de către armata americană. A fost primul avion produs de McDonnell Douglas, după fuziunea Douglas cu McDonnell Aircraft Corporation. Modelul a fost gândit în 1967, ca urmare a revoluției transportului aerian din anii 1960. Astfel, modelele de capacitate medie (precum Douglas DC-8 și Boeing 707 nu mai făceau față, fiind necesare modele cu capacitate aproape dublă. Aceiași necesitate a dus la dezvoltarea modelului Boeing 747 de către Boeing, respectiv Lockheed L-1011
McDonnell Douglas DC-10 () [Corola-website/Science/308421_a_309750]
-
Airbus. Primul zbor a avut loc pe 14 iunie 2013, iar introducerea în serviciul comercial în ianuarie 2015. Avionul a pornit ca o reacție la Boeing 787. Inițial, Airbus nu a văzut avionul ca un competitor, apoi, la presiunile liniilor aeriene, au adoptat un model mai ușor al Airbus A330, numit A330Lite, care însă nu a satisfăcut. Apoi, Airbus s-a decis să investească într-un avion nou, derivat din A330, folosind motoare, aripi și un stabilizator vertical nou. Deși pus
Airbus A350 () [Corola-website/Science/308422_a_309751]
-
pentru prima dată, roada nouă de mere și de struguri, nuci și alune. Sf. Ilie este considerat și patronul apicultorilor: în această zi, la sate, apicultorii recoltau mierea de albine, activitate cunoscută sub denumirea de "retezatul stupilor". este ocrotitorul Forțelor Aeriene Române.
Sfântul Ilie () [Corola-website/Science/308426_a_309755]