56,556 matches
-
pentru o investire cât mai adecvată în recuperarea capitalului uman al respectivei comunități. Modelul lui Lalonde (Mincă, Marcu, 2004) demonstrează că factorii care influențează sănătatea au diverse ponderi în această corelație. Astfel, dezvoltarea economică a societății (standardul de viață al individului) are cea mai mare influență, de peste 50%, asupra sănătății acestuia, urmează materialul genetic moștenit, stilul de viață adoptat și factorii de mediu (obiceiuri de alimentație, exerciții fizice, stres, condiții de muncă, comportament de prevenire și tratare a problemelor de sănătate
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
materialul genetic moștenit, stilul de viață adoptat și factorii de mediu (obiceiuri de alimentație, exerciții fizice, stres, condiții de muncă, comportament de prevenire și tratare a problemelor de sănătate, consum de tutun, alcool, droguri etc.), precum și nivelul de educație al individului și, în cele din urmă, serviciile medicale intervin doar cu o pondere de 15-20%. O analiză pertinentă de către factorii de decizie a dimensiunilor sociale care corelează în acest model este necesară pentru a se putea face previziuni pe termen lung
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de dinainte de 1989 a unor elemente care au influențat negativ starea de sănătate a acestora: o alimentație insuficientă sau dezechilibrată, condiții mizere de locuit, lipsa unor condiții de igienă (apă, toaletă în locuință). În același timp, stresul, starea psihică a individului sărac, de multe ori cu un nivel de educație scăzut, sau dezorganizarea familială a generat situații de abandonare a îngrijirii stării de sănătate ori stiluri de viață nesănătoase (incluzând alcoolismul), ajungându-se treptat la o acumulare de boli insuficient tratate
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
și coeziunea socială. În ceea ce privește educația ca bază pentru dezvoltarea socială, în cadrul politicilor educaționale europene standardele vizează accesul la abilități practice care să faciliteze dezvoltarea în contextul unei societăți axate pe cunoaștere, precum și la abilități care să permită integrarea socială a indivizilor. Principiile europene în acest domeniu stabilesc faptul că abilitățile de bază trebuiesc adaptate permanent standardului de dezvoltare economică și socială, precum și cerințelor societății tehnologice a mileniului III. În România, din cauza problemelor specifice sistemului de învățământ, rămân încă de rezolvat problemele
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
s19001.htm" http://europa.eu.int/scadplus/leg/en/s19001.htm (site-ul SCADplus, sumar al legislației europene în domeniul educației). Distribuția veniturilor în perspectiva dezvoltării sociale Simona Ilie Prezentul studiu are în vedere problematica inegalităților de natură economică dintre indivizi, respectiv țări, ca și importanța perspectivei sociale a dezvoltării pentru evitarea perpetuării și accentuării celor dintâi. Prima parte abordează sumar balansul dintre economic și social, ca și contextul în care aspectele sociale s-au impus ca repere ale dezvoltării. O
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
și sănătatea, considerând că acestea pot îmbunătății distribuția veniturilor (Williamson, 2000). Formarea unei piețe internaționale puternic interconectate prin comerț și investiții deschidea calea spre o distribuție mai egalitaristă a avuției în lume (Wade, 2001), odată ce tot mai mulți - țări și indivizi - aveau să aibă acces la „cunoaștere” prin impactul cu tehnologia avansată și informații. Discursul anilor ’70 cu referire la țările în curs de dezvoltare urmărea „ajungerea din urmă”. După 1980 a fost gândit un set de politici, sub forma programelor
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
lucru este rar întâlnit în realitate, o astfel de abordare ar adânci și ar perpetua inegalitățile. Problema inegalităților s-a impus explicit pe agendele de lucru odată ce preocupările privind nivelul de trai au scos în evidență existența unui segment de indivizi constat rămași în afara sistemului economic, care, prin forțe proprii, în lipsa intervenției sociale, nu ar fi putut depăși statutul de excluși. Deși dezvoltarea economică este, fără îndoială, un deziderat continuu: se pune totuși întrebarea ce fel de dezvoltare și cât de
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
societatea civilă (UN, 2001; UNICEF, 2001; Townsend, 2002; HDR, 2005). Inegalități și nivel de trai în lume Abordarea socială a dezvoltării s-a impus așadar odată ce comunitatea științifică și diferite organizații internaționale au atras atenția asupra faptului că segmente de indivizi, respectiv diferite țări nu sunt atrase în spirala dezvoltării, fiind doar spectatorii unor împliniri economice, sociale și culturale naționale, respectiv internaționale. În timp, distanța dintre spectatorii și beneficiarii dezvoltării a crescut până la a deveni de nedepășit prin forțe proprii într-
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
economice, sociale și culturale naționale, respectiv internaționale. În timp, distanța dintre spectatorii și beneficiarii dezvoltării a crescut până la a deveni de nedepășit prin forțe proprii într-un mediu concurențial. Dacă în spațiul național se vorbește despre excluziunea unor grupuri de indivizi din diferite domenii ale vieții sociale, dar mai ales de pe piața muncii, în context internațional există clasificări care grupează țările în funcție de diferiți indicatori ai bunăstării. În prezent, distanța dintre bogații și săracii lumii este atât de mare, încât necesită instrumente
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
minimal de nevoi” în diferite părți ale lumii și la momente diferite de timp. Pe de altă parte, funcționarea sistemelor de protecție socială în țările aflate pe un trend puternic asendent al dezvoltării economice a făcut ca tot mai mulți indivizii să-și poată asigura un set minimal de nevoi și să se găsească totuși într-o poziție net dezavantajoasă prin comparație cu majoritatea membrilor societății în care trăiau. Au apărut, astfel, metodele relative de măsurare a sărăciei, prin raportare la
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
la baza convingerii că printr-un mai larg acces la tehnologii și fonduri pentru investiții și prin diversificarea locurilor de muncă, se va reduce sărăcia, va crește gradul de ocupare și, în final, se vor reduce inegalitățile dintre țări și indivizi. Un document al UN (2002) arată însă că situația mai comună a fost aceea în care creșterea economică accentuată a fost însoțită de creșterea inegalității distribuției veniturilor și a avuției în lume. Autori precum Coatsworth (2004) și Williamson (2002) plasează
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
țările sărace, și capcana datoriilor, dat fiind faptul că o criză financiară internațională le adâncește și mai mult situația de dependență, asemenea unei forțe gravitaționale. Inegalitatea din perspectiva statului bunăstării După al doilea război mondial, complexitatea situațiilor sociale cu care indivizii se confruntau (generate de șomaj, starea de sănătate precară, lipsa locuințelor, educație, progresul tehnologic - amplificate, în bună măsură, de război) au forțat elita științifică și pe cea politică să le recunoască oficial și să le abordeze strategic. Teama că acești
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
educație, progresul tehnologic - amplificate, în bună măsură, de război) au forțat elita științifică și pe cea politică să le recunoască oficial și să le abordeze strategic. Teama că acești factori ar putea afecta ireversibil un segment tot mai larg de indivizi, împiedicând, astfel, participarea lor la procesul productiv, ceea ce, în timp, ar fi putut conduce la producerea unor conflicte sociale și nesusținere politică (în pofida extiderii libertăților în acest plan), a determinat guvernanții să includă aceste aspecte pe agendele de lucru și
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
forței de muncă periferice este unul dintre aspectele sociale noi cărora statul trebuia să le facă față. Alături de acesta, Pierson (1991) și Waddan (1999) notează între factorii care au reclamat reconsiderarea obiectivelor și a rolului statului bunăstării: atitudinea sceptică a indivizilor vizavi de capacitatea statului de a furniza serviciile sociale promise, ca și nemulțumirea față de calitatea celor furnizate; orientarea indivizilor spre realizarea interesului personal, datorită boom-ului economic continuu și măsurilor susținute de promovare a bunăstării; detașarea clasei de mijloc (principala
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Pierson (1991) și Waddan (1999) notează între factorii care au reclamat reconsiderarea obiectivelor și a rolului statului bunăstării: atitudinea sceptică a indivizilor vizavi de capacitatea statului de a furniza serviciile sociale promise, ca și nemulțumirea față de calitatea celor furnizate; orientarea indivizilor spre realizarea interesului personal, datorită boom-ului economic continuu și măsurilor susținute de promovare a bunăstării; detașarea clasei de mijloc (principala beneficiară a măsurilor de suport din partea statului, dintre care cele mai importante au fost accesul la educație, calificare profesională
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
suferit ajustări aproape continue, în sensul restricționării suportului social prin restrângerea condițiilor de eligibilitate la un tip de beneficiu sau altul, reducerea cuantumurilor în cazul celor de tip financiar, impulsionarea dezvoltării serviciilor sociale, activizarea sectorului nonprofit, dar mai ales responsabilizarea individului pentru propria bunăstare. În apropierea anului 2000 erau larg promovate ca modalități de dobândire a bunăstării pe calea intervenției sociale măsurile active de combatere a șomajului, programele de tip workfare, prin care indivizilor li se solicita participarea la procesul productiv
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
activizarea sectorului nonprofit, dar mai ales responsabilizarea individului pentru propria bunăstare. În apropierea anului 2000 erau larg promovate ca modalități de dobândire a bunăstării pe calea intervenției sociale măsurile active de combatere a șomajului, programele de tip workfare, prin care indivizilor li se solicita participarea la procesul productiv (în diferite forme) în schimbul sprijinului social și intervenția socială pe baza testării mijloacelor. Argumentul principal pentru suportul social bazat pe testarea mijloacelor este economia de resurse publice care rezultă din caracterul lor focalizat
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
participa niciodată la luarea vreunei decizii; sunt stigmatizante prin faptul că arată în permanență ce poți deveni dacă nu accezi la o calificare profesională adecvată; forțează crearea unei elite universitare overclass. Generatoare sau nu de inegalitate la nivelul societății, „fixarea” indivizilor pe segmentul locurilor de muncă periferice, ocazionale, temporare și slab remunerate prin natura lor face ca la momentul pensionării aceștia să nu poată beneficia, mai ales în sistemul asigurărilor ocupaționale, de un venit minimal pentru asigurarea unui nivel de trai
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
posibilitatea indexării la inflație. Căutând să identifice trăsături distinctive ale inegalităților contemporane la nivel individual, Treanor arăta ( HYPERLINK http://web.inter.nl.net/users/Paul.treanor http://web.inter.nl.net/users/Paul.Treanor) că, acum 1 500 de ani, indivizii aparținând elitei justificau situația lor favorabilă prin moștenirea primită din generație în generație. În schimb, privilegiatul zilelor noastre își explică situația favorabilă prin faptul că, în viitor, se va putea adapta la schimbări mai repede decât ceilalți. Prin urmare, inegalitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
În schimb, privilegiatul zilelor noastre își explică situația favorabilă prin faptul că, în viitor, se va putea adapta la schimbări mai repede decât ceilalți. Prin urmare, inegalitatea contemporană se raportează la viitor, și nu la trecut. Atributele care situează un individ pe o poziție privilegiată s-au schimbat, educația - ca nivel și, mai ales, specific al cunoștiințelor - devenind un element definitoriu în asigurarea bunăstării sale. Inegalitatea în țările în tranziție Cea mai recentă mișcare de anvergură în sensul liberalizării piețelor este
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
fosta URSS. Aceste țări au traversat o perioadă de destabilizare în timpul căreia era de așteptat să cunoască creșteri ale nivelurilor de inegalitate - din cauza oportunităților diferite de dezvoltare, a opțiunilor de politică economică făcute, dar și a abilităților de adaptare a indivizilor la noile condiții. În afara șocurilor produse de expunerea economiilor la mecanismele economiei de piață libere, guvernele acestor țări au trebuit să facă față unor presiuni sociale crescânde, unor probleme sociale noi, care nu-și găseau locul în vechea structură a
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de inegalitate atins în 2000-2001, comparabil cu al Lituaniei, era superioar doar celui din Republica Cehă și Ungaria (tabelele 2 și 5). De remarcat că raportul dintre veniturile și cheltuielile celor mai bogați, respectiv ale celor mai săraci 10% dintre indivizi (b10/s10), depășind cu puțin valoarea 5, asociază Republica Cehă și Ungaria grupei foarte mici de țări cu o distribuție relativ egalitară a veniturilor/cheltuielilor; România și Bulgaria se mențin în categoria țărilor cu creștere pozitivă, inferioară însă celei întregistrate
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
minim de salarizare. (tabelul 5). Distribuția principalelor venituri ale românilor În cele ce urmează, să observăm mai în detaliu evoluția distribuției principalelor venituri ale populației din România: salariile - ca principală sursă de venit (inclusiv în țările dezvoltate), menită să asigure individului și familiei sale resursa de bază pentru satisfacerea nevoilor cotidiene - respectiv pensiile - devenite un pilon al bugetelor gospodăriilor datorită certitudinii obținerii lor (în pofida devalorizării în timp) și faptului că segmentul pensionarilor a depășit, de-a lungul tranziției, dimensiunea celui salariat
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
orice context benefică celor defavorizați și, oricum, nu pe termen scurt. Opțiunea liberală asupra dezvoltării nu numai că nu este o condiție sine-qua-non pentru creșterea nivelului de trai, ci poate avea ca efect căderea în sărăcie a unui segment de indivizi/țări care, într-un mediu concurențial, nu-și pot depăși situația de dependență prin forțe proprii. Perpetuarea și adâncirea distanței dintre perdanți și nonperdanți până la a nu se mai recunoaște unii pe alții ca aparținând aceleiași comunități constituie următorul punct
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
următorul punct al unei astfel de traiectorii și, prin urmare, necesitatea unor acțiuni de susținere (sociale) adresate celor care rămân în afara spiralei dezvoltării este doar o chestiune de timp. O dezvoltare reală, durabilă trebuie să se facă resimțită de toți indivizii, prin creșterea standardului de viață. Dezvoltarea economică și globalizarea au avut ca ecouri nu doar creșterea incontestabilă, în timp, a nivelului general de trai, ci și extinderea și adâncirea inegalităților, influențând modul în care acestea se propagă. Inegalitățile clasice se
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]