65,481 matches
-
25profit de faptul că am rămas singură. Dimi a plecat la masă cu unchii și mama lui. Am închis tv-ul, îmi revizuiesc notițele, dar și pozele făcute ieri, apoi fac o poză la plicul în care are Dimi temele pentru acasă. Îmi fac toaleta de seară și mă culc. Asakusa Luni, 25. 08. 2008 Este deja ora 21:02 Am avut o zi plină. Am făcut cumpărături, am vizitat două prietene, mi-am notat câteva rețete de mâncăruri japoneze, am cumpărat
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
în hotel. Eu sunt sensibilă la schimbările bruște de temperatură, mai ales când ies înfierbântată din onsene și trec în camera cu aer condiționat, unde mă îmbrac repede, iar de aici, pe holuri, până în camera unde locuim. Mă simt ca acasă, de aceea mă exprim astfel. Este cald peste tot, inclusiv pe holuri și la restaurant. În camera în care suntem cazate este un puzzle pus la dispoziția noastră. Doar uitându-mă la bucățile din lemn, mă apucă amețeala. De câte ori m-
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
despice-n patru. La fel și gândurile! Vin, dar trec repede, nu mai poposesc precum altădată, ca niște vrăbii gureșe pe sârmele de telegraf ale creierului. Neuronii se odihnesc, circuitele se refac funcționând normal. Mai sunt două zile până la reîntoarcerea acasă. Deocamdată, sunt tot pe frecvența Japoniei. Toamna, pe meleagurile japoneze, pictează pădurile în culori de basm. Coroanele unor copaci par în vâlvătaie, așa de roșu devine frunzișul lor. Încerc să surprind, cu ochiul magic al camerei foto, lucruri inedite, copaci
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
exprima în cuvinte splendoarea minunilor create de natură. Inima mea a absorbit frumusețile asupra cărora ochii și-au plecat privirea. Încet, încet, toate acestea vor prinde viață în povestirile mele. Deocamdată, sunt înghesuite în toate cămările inimii. Când voi ajunge acasă, le voi ordona, apoi le voi ajuta să iasă la suprafață prin scris. M am bucurat de această vacanță, fiind într-o companie grozavă: cei trei fii, fiica, nepoțelul și ginerele, șapte „magnifici” sau șapte „samurai”! Fiecare dintre noi, a
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
Fiecare dintre noi, a trăit sentimentul de „deja vu”. Cel mai mult însă, l-a avut Cristi , care, după câteva halbe de bere, începea să vorbească în japoneza veche, după spusele ginerelui meu. Este ora 15:00! Dimi a revenit acasă și ne pregătim să mergem la Disneyland-Tokyo care se află la a 25-a aniversare. Disneyland-ul este un roman s. f. , dar și o carte de povești minunate, cu personaje vii care îi încântă atât pe copii, cât și pe
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
devreme la aeroport. Pe tot parcursul drumului , am meditat la ceea ce mi se recomandase în bilețelul înmânat la templul Buddhist din China Town, cel referitor la atitudinea mea. Îmi tot frământam mintea cu ce am de făcut, ca să consider revenirea acasă ca pe un nou început. Voiam ca acest „nou început” să aibă punctul de plecare în Japonia. Shinya ne-a propus să mergem la masă, având destul timp la dispoziție. Ne era foame! Am ales un bar care avea meniul
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
pe a mea... Privind îndeaproape minunile despre care scriu, îmi simt sufletul împletindu-se cu spiritul locului, înălțându-se într-un zbor plin de bucurie și liniște. Mă simt legată spiritual de această țară a „Soarelui Răsare” unde mă simt „acasă”... Căile vieții noastre se întretaie cu ale altora adunându-se într-un mănunchi de scânteieri divine. Chiar și timpul își adună trecutul, prezentul și viitorul, pentru a viețui în același spațiu, ale cărui dimensiuni nu le cunoaștem, în care spiritele
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
reprezintă „Vidul” sau „Golul de iluminare”. Afară sunt 40 de grade Celsius, ne simțim ca într o saună, și de atâta căldură, Alexiei i se topesc sandalele în picioare. Pentru a ne ușura vizita, Shinya a închiriat un microbuz. De acasă plecasem cu o gentuță frigorifică pe care, azi, am umplut-o cu tot felul de sticluțe cu vitamine, apă tonică și ceai verde. Aprovizionarea am făcut-o de la automatele de pe stradă. Numai așa am putut ajunge și la templul Tofuku-ji
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
descurca foarte greu cu trei copii. Tatăl meu murise pe front, în atacul de la Pearl Harbour. Pe la 10 ani eram destul de înaltă și frumoasă după cum se exprimau cei din jurul meu. Viața mea era atât de aspră, încât am fugit de acasă. M am aciuat pe lângă un templu unde m-a găsit un domn ce mi-a oferit ajutor. Domnul m-a prezentat unei Gheișe renumite care mi-a testat aptitudinile, apoi m-a admis ca ucenică. Mai târziu, acel domn avea
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
nașterea lor, tatăl i-a părăsit, astfel am fost nevoită să vindem casa de la ocean, pentru a o ajuta pe fiica noastră să-și crească pruncii. Ne am mutat lângă ea ca s-o susținem la nevoie. Când pleacă de acasă, rămânem cu copiii. Într-una din zile, a venit la copii, bunicul pentru că tatăl lor dispăruse fără urmă. Când l-am văzut, era să leșin. Din ce motiv? Ce s-a întâmplat? Era fostul meu profesor de „shamisen”, actualul iubit
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
bunicul pentru că tatăl lor dispăruse fără urmă. Când l-am văzut, era să leșin. Din ce motiv? Ce s-a întâmplat? Era fostul meu profesor de „shamisen”, actualul iubit. Ce vrei să spui? Soțul tău unde este? Soțul meu este acasă într-un cărucior. Acum zece ani a suferit un accident și, de atunci, este țintuit în cărucior... Ziua am grijă de el, iar noaptea îmi trăiesc viața. Din ce în ce mai uimită, o întreb dacă iubitul ei are familie. Da, are! Este foarte
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
am preferat un ceai fierbinte cu mult lapte... Yokohama 25. 08. 2009 Încă de ieri ne-am făcut planul pentru vizita la Yokohama. Trebuie s-o văd pe Emiko de care mi-era tare dor. La ea, mă simt ca acasă. Așezat la sud de Tokyo, Yokohama este un oraș frumos și un mare port al Japoniei. Dacă în sec. al XVIII-lea nu era decât un sat de pescari, azi, Yokohama se înscrie în rândul celor mai mari porturi internaționale
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
o țară din Europa, de care japonezii sunt fascinați deși, pentru un japonez, este de neînțeles poziția noastră vis-a-vis de viață. E seară, adie vântul care aduce miros de toamnă. Devenim melancolici. Trebuie să ne facem bagajele, mâine vom pleca acasă. Constanța Luni-01.09.2009 Ne-am reîntors cu bine din Japonia. Am plecat din aeroportul Narita la ora 11 : 20 , am făcut escală la Viena, și am ajuns acasă la ora 23, 30, luni 01. 09. 09. E ca și cum am
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
toamnă. Devenim melancolici. Trebuie să ne facem bagajele, mâine vom pleca acasă. Constanța Luni-01.09.2009 Ne-am reîntors cu bine din Japonia. Am plecat din aeroportul Narita la ora 11 : 20 , am făcut escală la Viena, și am ajuns acasă la ora 23, 30, luni 01. 09. 09. E ca și cum am venit din viitor, trecând peste barierele timpului și spațiului. De fiecare dată, la reîntoarcerea din Japonia, am nevoie de câteva zile pentru a mă reacorda la lungimea de undă
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
ca și cum am venit din viitor, trecând peste barierele timpului și spațiului. De fiecare dată, la reîntoarcerea din Japonia, am nevoie de câteva zile pentru a mă reacorda la lungimea de undă a României, la vibrațiile ei. Pentru mine este dureros acasă: zgomot, praf, fețe triste...Mă simt frustrată și am inima împărțită între Japonia și România. Iubesc acel „ceva” al Japoniei și tânjesc după acel „ceva” al României pe care l-am pierdut, cu precădere, după `90. Am găsit în Țara
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
rătăcește... și pentru fra tele lui, da, da, se va găsi ceva și pentru el. Răbdare, zic! Răb dare și tăcere. știm care ne e țelul și lucrăm pentru el. Ce să-ți mai spun? și acum du-te liniștit acasă, ca un om nevi novat ce ești. Nu trebuie să ne vadă nimeni Împreună. Altfel le-ar veni unora niște gânduri... și așa ceva nu vrem, Doam ne ferește! Prudența este mama Înțe lep ciunii. Eu am să părăsesc castelul ceva
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Bodo se Întoarse zâmbind către Conrad, privindu-l cu o prietenie plină respect: — Răposatul doge Silvio a fost un bărbat inteligent. De când a dat el legea ca fiecare cetățean al Veneției să aducă ceva de preț orașului când se Întoarce acasă, s-au adunat co mori nemaiauzite În palatul signoriei. Chiar dacă eu nu mă supun acestei legi, fac același lucru ca și venețienii, pe de o parte pentru că servește intereselor mele de afaceri, ceea ce recunosc fără nici o sfială, pe de alta
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
un joc al politicii pe care Împăratul Alexis Comnenul Îl juca cu mai marii cruciaților, pentru a-și asigura supremația În Țara Sfântă. Încet, Încet, Înflăcărarea cin stitului soldat se stinsese, așa că părăsi tabăra cruciaților și hotărî să se Întoarcă acasă. Dar n-avea bani, n-avea cal, n-avea nimic și nu știa Încotro s-o apuce. Așa Îl Întâlni Simeon pe străzile Bizanțului, căscând gura la minunile unei lumi pe care n-o crezuse aievea, ca un dulău ciobănesc
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
minunile unei lumi pe care n-o crezuse aievea, ca un dulău ciobănesc uriaș care s-a pierdut de turmă. Mânat de o simpatie inexplicabilă, poate fiindcă și el era un străin În această parte a lumii, Simeon Îl luase acasă, Îl hrănise și-i ceruse Îngăduință meșterului Tzamblakis să-l adăpostească acolo. „Pune-i ciocanul În mână, să cioplească și el cât de cât. Dacă vrea să stea aici, să-și câștige mâncarea“, spusese meșterul, privind cu atenție statura herculeană
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
merge. Aerul era aspru și brazii Înalți, fără sfârșit, ca și cum ar fi Împuns cerul undeva acolo sus. Frea mătul pădurii, neliniștea neîntreruptă a cetinei Întunecate, mirosul de rășină și de ace de brad putrezite Îi aminteau de munții lui de acasă. și mai cu seamă de durerea pe care anii de pribegie nu o puteau ostoi. De când plecase din Konstanz, Înnoptase prin case, prin stoguri de fân, sub cerul liber, cum se nimerise. Ultima noapte ajunsese la un preot, Într-un
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
la Împărtășanie, mai bine Îți spun adevărul. Cunoști tot ce trebuie ca să fii un cioplitor În piatră cum puțini sunt. Te-am Învățat tot ce știu, așa cum m-am Înțeles cu ocrotitorul tău. Bănuiesc că vrei să pleci la tine acasă. Acolo În nord, unde-o fi. Nu știu cât de ușor ai găsi acolo de lucru. Oricum, du-te cu Dumnezeu. Sau poate vrei să rămâi aici, ca ajutorul și urmașul meu, zâmbise meșterul cu toată fața lui grasă și cam vi
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
aici, ca ajutorul și urmașul meu, zâmbise meșterul cu toată fața lui grasă și cam vi cleană... — Poate vrei să rămâi aici. Te plătesc Împărătește. Bizanțul e raiul pietrarilor... Nu, meștere, se grăbise să spună Simeon. Îți mulțumesc, dar plec acasă la ai mei. De atâția ani n-am mai băut apă din fântâna noastră. Nicăieri pe lume nu e apă bună ca la noi. Meșterul ridicase din umeri, Îi pusese În mână o punguță nu prea mare cu bani de
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
vreme... Doamna Rishawa Își ascuți urechile și puse mâna pe un pocal de bronz pe care-l trânti cu zgomot la pământ, ju când scena cu o naturalețe care ar fi făcut cinste oricărui actor. — Bastardă, ai? Îmi aduc bastarda acasă s-o crești tu! Are dreptate părintele Anselm când spune că din coasta lui Adam numai coastă putea să iasă, nu judecată și minte! Îmi aduc bastarda tocmai când vine la noi stăpânul. Îi zic: „Mărite stăpâne, ai răbdare cu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
din coasta lui Adam numai coastă putea să iasă, nu judecată și minte! Îmi aduc bastarda tocmai când vine la noi stăpânul. Îi zic: „Mărite stăpâne, ai răbdare cu vânătoarea, până fac un ocol să-mi aduc bastarda la noi acasă, să i-o Încredințez nevesti-mii ca s-o crească.“ și domnul duce lasă vânătoarea baltă și face pe dădaca. Cum adică, femeie, crezi că ducele ar fi În găduit una ca asta? Nu-l cunoști prea bine? Copila e de
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
vestea cea nouă. Urmarea fu că În puține zile, exact la termenul stabilit de ducele Bertold, Adelheid porni spre reședința de pe Schlossberg, Întovărășită de sfaturile, lacrimile și de cele mai elegante bonete ale bătrânei sale protectoare. Dar stăpânul nu era acasă. Treburi urgente și prea puțin Îmbucurătoare Îl siliseră să plece pe neașteptate. Astfel că Hildebrand o dădu În grija părintelui Bernhard, duhovnicul și omul de Încredere al ducelui. Doamna ducesă va trimite poate mâine s-o cheme, spuse acesta. Astăzi
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]