60,078 matches
-
și a țărilor riverane. Acțiunile navale au fost caracterizate de lupte sporadice ale Marinei Italiei Fasciste condusă de Benito Mussolini și Aviației militară și submarinelor Germaniei Naziste condusă de Adolf Hitler pe de-o parte și Marina Regală și Forțele Aeriene Regale ale Regatului Unit. În sudul Europei, campaniile dezastruoase duse de Italia Fascistă în Balcani au dus la intervenția Germaniei Naziste și la ocuparea țărilor din regiune. În Africa de nord, după o primă invazie italiană terminată cu un eșec
Teatrul de luptă din Mediterană (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308359_a_309688]
-
obstacol pentru buna desfășurare a aprovizionării englezilor prin Canalul Suez. Britanicii dețineau superioritatea tehnologică în ceea ce privește vasele de război din Mediterana, acestea fiind dotate cu radare. De asemenea, în Marea Mediterana patrulau două portavioane britanice: HMS " Illustrious " și "Formidable". Bătălia navală și aeriană din Marea Mediterană a fost tot timpul dependentă de rezultatele de pe fronturile din Africa de nord și din Orientul Mijlociu. Mai înainte de a asigura un sprijin direct pentru garnizoana de maximă importanță din Malta, amiralul Cunningham a decis să lanseze un atac
Teatrul de luptă din Mediterană (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308359_a_309688]
-
contrabalansată de sosirea avioanelor Luftwaffe pe aeroporturile grecești. După ce britanicii au eșuat în încercarea de a apăra această țară balcanică, aproximativ 43.000 de soldați aliați au fost evacuați în Creta. Pe 20 mai 1941, germanii au lansat în spațiul aerian al Cretei cea mai importantă operațiune a parașutiștilor. După o săptămână de lupte grele, parașutiștii germani au reușit să cucerească însula. Totuși, în timpul luptelor pentru cucerirea insulei, majoritatea soldaților aliați a fost evacuată cu ajutorul Royal Navy. Avioanele Luftwaffe cu bazele
Teatrul de luptă din Mediterană (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308359_a_309688]
-
și Royal Navy pe de-o parte și Luftwaffe și Regia Marina pe de altă parte, păreau că au intrat într-un punct mort, victoria britanică din bătălia de la El Alamein le-a asigurat acestora din urmă controlul asupra bazelor aeriene din nordul Africii. Beneficiind de aceste noi poziții avansate, britanicii au contracarat superioritatea în zonă a Luftwaffe, lucru care s-a putut observa în momentul în care trupele germane au fost împinse în Tunisia în martie 1943. Aviația germană a
Teatrul de luptă din Mediterană (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308359_a_309688]
-
și germanii s-au luptat pentru cucerirea controlului asupra Insulelor Dodecaneze. Insula Rodos a fost cucerită de germani, dar britanicii au preluat controlul asupra majorității insulelor din regiune până la mijlocul lunii septembrie 1943. Germanii se bucurau de o netă superioritate aeriană în regiune și, prin acțiuni combinate ale parașuțiștilor, aviației și comandourilor marinei au reușit să cucerească până în noiembrie insulele Kos și Leros. Restul garnizoanelor britanice au fost evacuate spre baze din Orientul Mijlociu. După invazia germană din Iugoslavia, nu au apărut
Teatrul de luptă din Mediterană (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308359_a_309688]
-
North American a fost un avion de vânătoare monoloc, cu rază lungă de acțiune, care a intrat în serviciul forțelor aeriene aliate în a doua jumătate a celui de-al Doilea Război Mondial. Avionul a fost recunoscut ca unul dintre cele mai performante avioane de vânătoare. Avionul P-51 Mustang zbura în misiunile de război ca escortă pentru bombardiere în raidurile
P-51 Mustang () [Corola-website/Science/308432_a_309761]
-
de-al Doilea Război Mondial. Avionul a fost recunoscut ca unul dintre cele mai performante avioane de vânătoare. Avionul P-51 Mustang zbura în misiunile de război ca escortă pentru bombardiere în raidurile asupra Germaniei naziste, ajutând la asigurarea superiorității aeriene aliate. De asemenea, a participat la luptele împotriva Japoniei în Războiul din Pacific. A intrat în acțiune și în Războiul din Coreea ca principal avion de vânătoare al Națiunilor Unite, dar a fost ulterior înlocuit de avioanele cu reacție, fiind
P-51 Mustang () [Corola-website/Science/308432_a_309761]
-
Războiul din Coreea ca principal avion de vânătoare al Națiunilor Unite, dar a fost ulterior înlocuit de avioanele cu reacție, fiind folosit doar în rolul de avion de atac la sol. Cu toate acestea, a rămas în serviciul câtorva forțe aeriene pînă în anii 1980. La puțin timp după începerea celui de-al Doilea Război Mondial, oficialii de la Royal Air Force au prospectat industria aeronautică a Statelor Unite pentru a remedia lipsa acută de avioane de vânătoare cu care se confruntau în timpul Bătăliei
P-51 Mustang () [Corola-website/Science/308432_a_309761]
-
concepție fiind deja finalizată în martie 1940. Contractul dintre RAF și North American Aviation a fost semnat la 23 mai 1940, pentru 320 aparate (denumite NA-73X), cu condiția reușitei zborurilor de încercare. P-51 Mustang a intrat în dotarea Forțelor Aeriene ale SUA mult mai târziu. După intrarea Statelor Unite în război (7 decembrie 1941), USAAF și-a deplasat primele unități în Regatul Unit și au executat mai multe raiduri de bombardamente strategice, începând de la jumătatea anului 1942. Operațiunile aeriene erau gândite
P-51 Mustang () [Corola-website/Science/308432_a_309761]
-
dotarea Forțelor Aeriene ale SUA mult mai târziu. După intrarea Statelor Unite în război (7 decembrie 1941), USAAF și-a deplasat primele unități în Regatul Unit și au executat mai multe raiduri de bombardamente strategice, începând de la jumătatea anului 1942. Operațiunile aeriene erau gândite să elimine obiective economice importante germane. Misiunile aeriene împotriva orașelor Schweinfurt și Regensburg s-au dovedit însă catastrofale pentru "Armata a 8-a a aerului a USAAF". Total lipsite de avioane de escortă, bombardierele americane B-17 au fost
P-51 Mustang () [Corola-website/Science/308432_a_309761]
-
Statelor Unite în război (7 decembrie 1941), USAAF și-a deplasat primele unități în Regatul Unit și au executat mai multe raiduri de bombardamente strategice, începând de la jumătatea anului 1942. Operațiunile aeriene erau gândite să elimine obiective economice importante germane. Misiunile aeriene împotriva orașelor Schweinfurt și Regensburg s-au dovedit însă catastrofale pentru "Armata a 8-a a aerului a USAAF". Total lipsite de avioane de escortă, bombardierele americane B-17 au fost atacate de avioanele de vânătoare germane, care le-a provocat
P-51 Mustang () [Corola-website/Science/308432_a_309761]
-
însă catastrofale pentru "Armata a 8-a a aerului a USAAF". Total lipsite de avioane de escortă, bombardierele americane B-17 au fost atacate de avioanele de vânătoare germane, care le-a provocat atacatorilor pierderi uriașe. Americanii și-au oprit operațiunile aeriene până când a fost găsit un avion de vânătoare cu rază lungă de acțiune. Acesta s-a dovedit a fi „P-51 Mustang”, care era capabil să zboare din Anglia până deasupra Berlinului și înapoi. Cu un motor puternic, dar sigur
P-51 Mustang () [Corola-website/Science/308432_a_309761]
-
îngustă. Avionul P-51 a fost produs în diferite variante: Varianta britanică a lui P-51, Mustang Mk.X (cunoscut și sub numele „Rolls-Royce Mustang”) a fost produsă în următoarele variante: După intrarea avionului P-51 Mustang în dotarea Forțelor Aeriene ale SUA, principalul rol pe care l-au avut aceste aparate a fost acela de a escorta formațiile de bombardiere strategice B-17, utilizate de către armatele a 8-a și a 9-a aeriene ale USAF. Începând din iarna 1943-44, aceste
P-51 Mustang () [Corola-website/Science/308432_a_309761]
-
avionului P-51 Mustang în dotarea Forțelor Aeriene ale SUA, principalul rol pe care l-au avut aceste aparate a fost acela de a escorta formațiile de bombardiere strategice B-17, utilizate de către armatele a 8-a și a 9-a aeriene ale USAF. Începând din iarna 1943-44, aceste formații au fost escortate pe întregul traseu (din Anglia până deasupra Berlinului și înapoi) de către avioanele de vânătoare P-51 Mustang, pierderile mari de până atunci scăzând în mod spectaculos. Pentru a contracara
P-51 Mustang () [Corola-website/Science/308432_a_309761]
-
oriunde s-ar fi găsit. Începând cu sfârșitul lunii februarie 1944, U. S. Air Force a început atacuri sistematice de distrugere a aerodromurilor germane, cu o frecvență și intensitate în creștere de-a lungul întregii primăveri, cu obiectivul de a obține supremația aeriană pe viitorul câmp de luptă din Normandia (unde a avut loc debarcarea aliaților în iunie 1944). În general, aceste atacuri erau efectuate de către unitățile care se întorceau din misiunile de escortă a bombardierelor, dar începând din luna martie, mai multor
P-51 Mustang () [Corola-website/Science/308432_a_309761]
-
Mustangurile zburând peste Berlin, am știut că totul este pierdut."” La 15 aprilie 1944, aviația americană a început operațiunea „Jackpot” de atacare intensivă a aerodromurilor Luftwaffe. Ca urmare a eficacității misiunilor din cadrul acestei operațiuni, numărul avionaelor de luptă de la bazele aeriene germane a scăzut pînă la punctul în care acestea nu mai erau ținte utile, astfel că la 21 mai, obiectivele au fost extinse, incluzând căi ferate, locomotive și material rulant utilizat de germani pentru a transporta materiale și trupe; această
P-51 Mustang () [Corola-website/Science/308432_a_309761]
-
950 avioane inamice doborâte în luptă (aproape jumătate din totalul victoriilor USAF) și alte 4.131 avioane distruse la sol. Pierderile s-au situat la circa 2.520 aeronave. În perioada imediat următoare celui de-al doilea război mondial, Forțele Aeriene ale SUA (USAF) au selectat P-51 Mustang ca „avion de luptă standard” la clasa aparatelor cu motoare cu piston, în timp ce alte tipuri, cum ar fi P-38 și P-47, au fost retrase sau li s-au dat roluri
P-51 Mustang () [Corola-website/Science/308432_a_309761]
-
de North American. A folosit cu efect devastator împotriva țintelor germane și japoneze în fiecare teatru de operațiuni al celui de-al Doilea Război Mondial. Avionul a fost numit „Mitchell” în onoarea generalului Billy Mitchell, un prim pionier al puterii aeriene și un susținător al unei forțe aeriene independente a Statelor Unite. este singurul avion militar american numit după o persoană anumită. B-25 Mitchell a devenit faimos ca fiind bombardierul folosit în Raidul Doolittle de pe 18 aprilie 1942, în care 16 bombardiere
B-25 Mitchell () [Corola-website/Science/308459_a_309788]
-
devastator împotriva țintelor germane și japoneze în fiecare teatru de operațiuni al celui de-al Doilea Război Mondial. Avionul a fost numit „Mitchell” în onoarea generalului Billy Mitchell, un prim pionier al puterii aeriene și un susținător al unei forțe aeriene independente a Statelor Unite. este singurul avion militar american numit după o persoană anumită. B-25 Mitchell a devenit faimos ca fiind bombardierul folosit în Raidul Doolittle de pe 18 aprilie 1942, în care 16 bombardiere B-25B, comandate de faimosul lt. col. Jimmy Doolittle
B-25 Mitchell () [Corola-website/Science/308459_a_309788]
-
acel moment, generalul Douglas MacArthur, care fusese numit Comandant suprem aliat al Pacificului de sud-vest, își mutase deja cartierul general în Australia. Marina americană, sub comanda amiralului Chester Nimitz, era responsabilă pentru restul Oceanului Pacific. Între timp, aviația japoneză cucerise superioritatea aeriană în Asia de sud-est și a declanșat atacuri asupra Australiei de nord. Primul astfel de raid aerian a fost atacul disproporționat de mare, devastator, care urmărea în primul rând un efect psihologic, de la Darwin, din 19 februarie, în urma căruia au fost uciși
Războiul din Pacific (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308431_a_309760]
-
își mutase deja cartierul general în Australia. Marina americană, sub comanda amiralului Chester Nimitz, era responsabilă pentru restul Oceanului Pacific. Între timp, aviația japoneză cucerise superioritatea aeriană în Asia de sud-est și a declanșat atacuri asupra Australiei de nord. Primul astfel de raid aerian a fost atacul disproporționat de mare, devastator, care urmărea în primul rând un efect psihologic, de la Darwin, din 19 februarie, în urma căruia au fost uciși 243 de oameni. Un alt raid al avioanelor de pe portavioanele Marinei Imperiale Japoneze în Oceanul Indian
Războiul din Pacific (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308431_a_309760]
-
nesemnificative, fiind vorba doar de un atacul unui hidroavion transportat de un submarin efectuat cu bombe incendiare asupra unei păduri din Oregon (9 septembrie 1942) și câteva atacuri cu baloane incendiare lansate de pe teritoriul japonez, purtate spre SUA de curenții aerieni. La începutul anului 1942, guvernele țărilor mai mici au început să facă eforturi pentru crearea unui Consiliu de război interguvernamental Asia-Pacific cu sediul la Washington D.C.. A fost înființat un astfel de consiliu cu sediul la Londra, cu o secțiune
Războiul din Pacific (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308431_a_309760]
-
Japoniei și patria, dar nu au fost capabili să intercepteze, doboare sau distrugă nici măcar un singur bombardier . Până la mijlocul anului 1942, Flota combinată japoneză a ajuns să controleze o zonă uriașa, chiar dacă era lipsită de aportul portavioanelor, avioanelor și echipajelor aeriene, dar și a de apărare a flotei, dar și cargoboturilor, tancurilor petroliere și distrugătoarelor necesare pentru susținerea ei. Mai mult, doctrina Flotei era nepotrivită să execute propusa ‚barieră” defensivă În loc de aceasta, japonezii au decis să execute două atacuri adiționale, atât
Războiul din Pacific (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308431_a_309760]
-
implicate nu s-au văzut, iar avioanele îmbarcate au fost singurele folosite pentru atacarea forțelor beligerante. Deși "Lexington" a fost scufundat iar "Yorktown" a fost serios deteriorat, japonezii au pierdut portavionul "Shōhō", portavionul "Shōkaku" a fost grav avariat, iar echipajele aeriene ale portavionului "Zuikaku" au fost distruse. Ambele portavioane au lipsit de altfel în operațiunile de la Midway din luna următoare. Forța de invazie de la Port Moreby a trebuit să se întoarcă. Deși pierderile din lupta din Marea de Coral au fost
Războiul din Pacific (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308431_a_309760]
-
mai mare a fost trimisă spre nord spre Insulele Aleutine de lângă Alaska, pe care trebuia să le cucerească. Următoarea etapă a planului lui Yamamoto era cucerirea Atolului Midway, pe care l-ar fi transformat mai apoi într-o uriașă bază aeriană niponă. Dacă ar fi reușit în planul lui, Yamamoto ar fi cucerit controlul asupra Pacificului central și ar fi avut o șansă în plus să distrugă flota de portavioane americane care mai era încă operațională. În mai însă, decriptorii americanii
Războiul din Pacific (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308431_a_309760]