56,556 matches
-
de viață. Dezvoltarea economică și globalizarea au avut ca ecouri nu doar creșterea incontestabilă, în timp, a nivelului general de trai, ci și extinderea și adâncirea inegalităților, influențând modul în care acestea se propagă. Inegalitățile clasice se moșteneau, perpetuând apartenența indivizilor la clasa socială în care s-au născut. În era postindustrială capitalul și-a păstrat proprietatea de a se autoproduce, astfel încât cei care îl dețin se mențin la distanță și chiar se depărtează, în termeni de venituri, de cei ce
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
adaugă educația ca principal instrument de evitare a perpetuării inegalităților. Prin urmare, cheltuielile sociale destinate educației și formării profesionale sunt printre cele larg acceptate ca fiind eficiente. Caracterul lor de investiție și mecanism de incluziune socială este validat prin inserția indivizilor pe piața muncii și transformarea acestora din cost în resursă a economiei. Deși considerate instrumente de stimulare a indivizilor pentru depășirea stării de dependență economică și socială, focalizarea excesivă a intervenției sociale în sisteme protective bazate pe testarea mijloacelor poate
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
sunt printre cele larg acceptate ca fiind eficiente. Caracterul lor de investiție și mecanism de incluziune socială este validat prin inserția indivizilor pe piața muncii și transformarea acestora din cost în resursă a economiei. Deși considerate instrumente de stimulare a indivizilor pentru depășirea stării de dependență economică și socială, focalizarea excesivă a intervenției sociale în sisteme protective bazate pe testarea mijloacelor poate produce efectul invers celui așteptat dacă este aplicată în contexte nepotrivite. La aceasta se adaugă perpetuarea inegalităților și subminarea
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de migranți români, este probabil ca, odată cu trecerea de la statutul de clandestin la migrant legal, tipul acesta de deplasări să fi (re)căpătat consistență în migrația românească. Lipsa „șanselor” de migrație este posibil să fi creat o „masă critică” de indivizi cu o capacitate ridicată de asumare a riscului, capabili să joace rolul de „pionieri” în inițierea unei migrații. Migrație de oportunitate s-ar putea numi perioada de început a ceea ce mai târziu va deveni o veritabilă migrație pentru muncă. De ce
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
afla în Germania. Migrația etnică permisese sau permitea încă plecări legale, cu facilități speciale de încadrare în societatea germană. Cetățeanul român își putea pune în aplicare planul de migrație recurgând la ajutorul etnicului german, migrant legal în Germania. Fiecare nou individ plecat utilizând o anumită strategie adaugă un „nod de expansiune” în rețeaua astfel creată (el este prietenul, fostul coleg de școală, cunoscutul altcuiva) și aducea propriile-i resurse de inventivitate. Cererea pentru un loc de muncă în Germania (pentru migrație
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
oferit de intermediar poate fi, la rândul său, legal sau clandestin, după cum însuși intermediarul poate acționa ca agent legal ori clandestin. Această situație de inovație și difuziune nu poate fi înțeleasă în afara precizării că migrantul nu este, de regulă, un individ care are rădăcini în țara de destinație. Situația lui nouă îi permite reorientarea după oportunități. Prin urmare, devine explicabil de ce în mometul în care a lucra clandestin în Germania implică riscuri mari (expulzarea pe baza tratatului de readmisie și interdicția
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
confirmate de succes. Migrația definitivă către state tradițional de emigrație apare în mod firesc în ansamblul deplasărilor de început și continuă pe parcursul celor 15 ani. Canada, Statele Unite ale Americii, Australia, Noua Zeelandă nu sunt destinații care atrag un număr ridicat de indivizii, însă sunt semnificative sub aspectul tipului de deplasare. Plecările de acest tip răspund unor criterii de selecție concepute în conformitate cu evaluarea necesităților țărilor-destinație. Sunt plecări legale, de regulă definitive ca intenție (și tocmai de aceea pot fi plecări ale tuturor membrilor
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
pe care îl are în viitoarea țară de destinație). Plecările de acest tip au două surse importante: sunt asociate cu migrațiile existente (indiferent dacă predominant legale sau clandestine) și se bazează, în multe dintre cazuri, pe utilizarea „capitalului de migrație” (indivizi care își asigură singuri un nou contract în virtutea unei experiențe anterioare de migrație și tocmai de aceea plecările au tendița de a se grupa în jurul unui flux existent); sunt asociate cu brain drain și se bazează pe resursele înalte de
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
sau străină etc. Destinațiile sunt, probabil, numeroase (deși există state care au dezvoltat programe care garantează facilități speciale pentru această categorie: rezolvarea mult mai rapidă a procedurilor de procesare a actelor, spre exemplu, tocmai în ideea de a atrage acești indivizi). Migrația pentru studii este un tip de deplasare care se instalează în spațiul românesc, în mod firesc am spune, imediat după 1989. Este o migrație legală, care vizează indivizii implicați în niveluri superioare de educație și se bazează deopotrivă pe
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
a actelor, spre exemplu, tocmai în ideea de a atrage acești indivizi). Migrația pentru studii este un tip de deplasare care se instalează în spațiul românesc, în mod firesc am spune, imediat după 1989. Este o migrație legală, care vizează indivizii implicați în niveluri superioare de educație și se bazează deopotrivă pe stimulente ale țării de origine și ale țării de destinație. Destinațiile sunt diverse, dar se concentrează aproape exclusiv spre statele dezvoltate ale Europei sau Americii de Nord. Tipuri de migrație - tipuri
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de referință (în cazul de față, România). Dacă ne raportăm la forța de muncă, există o primă distincție pe care ar trebui să o luăm în calcul. Pe de o parte, sunt „dispariții” care afectează imediat forța de muncă pentru că indivizii ce pleacă sunt o parte a forței de muncă, pe de altă parte, sunt „dispariții” al căror efect se va manifesta în viitor, atunci când indivizii ce pleacă ar fi devenit parte a forței de muncă. Punctul de plecare al discuției
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
în calcul. Pe de o parte, sunt „dispariții” care afectează imediat forța de muncă pentru că indivizii ce pleacă sunt o parte a forței de muncă, pe de altă parte, sunt „dispariții” al căror efect se va manifesta în viitor, atunci când indivizii ce pleacă ar fi devenit parte a forței de muncă. Punctul de plecare al discuției îl constituie plecările cu efect imediat, ale acelor persoane de vârstă activă ce fie au un loc de muncă (la care renunță pentru realizarea proiectului
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
șanse să fie „convins” să rămână stabil dacă primește o ofertă convenabilă). Totuși, probabilitatea de a se implica într-o nouă deplasare în străinătate crește odată cu numărul secvențelor petrecute în străinătate (Massey et al., 1987). Capitalul de migrație pe care individul îl acumulează nu se degradează decât în condițiile unor schimbări semnificative în tipul de migrație pe care l-a practicat. Cel puțin câtă vreme destinațiile rămân aceleași, experiența circulatorie poate fi oricând repetată. Dacă este așa, atunci înseamnă că un
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
brain drain. „Migrația creierelor” este mai degrabă o migrație difuză, cu un număr mare de destinații, bazată pe necesitățile crescute și capacitatea de a atrage specialiști a economiilor dezvoltate. Resursele individuale (capitalul uman) ale migranților joacă un rol fundamental, iar indivizii beneficiază de regulă, de sprijin în inserția lor în societatea de primire. Din punctul de vedere al țărilor de origine, plecările de acest tip sunt, fără discuție, o pierdere. Integrarea pe o piață de muncă străină face ca de investiția
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
lor în societatea de primire. Din punctul de vedere al țărilor de origine, plecările de acest tip sunt, fără discuție, o pierdere. Integrarea pe o piață de muncă străină face ca de investiția în educația de lungă durată a acestor indivizi să nu beneficieze statul de origine (cel care plătește o parte sau întreaga școlarizare), ci statul de destinație. Discuția devine mai nuanțată dacă lucrurile sunt privite în perspectivă, pentru că, pe termen lung, plecările de acest tip afectează tocmai capacitatea de
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
sau întreaga școlarizare), ci statul de destinație. Discuția devine mai nuanțată dacă lucrurile sunt privite în perspectivă, pentru că, pe termen lung, plecările de acest tip afectează tocmai capacitatea de dezvoltare a societății de origine, lipsind-o de o parte din indivizii săi cei mai capabili. Efecte ale banilor trimiși din străinătate de migranți Banii trimiși din străinătate reprezintă unul dintre cele mai discutate și mai mediatizate efecte ale migrației din România. Motivele sunt evidente, dacă luăm în considerare cifrele care se
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
și o serie de circumstanțe specifice, care țin de tipurile de migrație ce contribuie preponderent la sumele trimise în țară. Migrația pentru muncă în segmentul secundar (fie că este bazată pe plecare cu contract, fie că e clandestină) nu implică indivizi cu niveluri ridicate de școlarizare (chiar dacă ei au tendința de a fi mai educați, în medie, decât cei care rămân) și nu are cum să fie asociată cu acumularea unor sume foarte mari de bani (migranții lucrează în slujbe prost
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
ale migrației sau mai degrabă tipuri de migrație cărora le sunt asociate tipuri de efecte rămâne, după părerea noastră, deschisă. Fudamental, migrația, indiferent de tip, se reduce la același fapt: dispariția pentru o perioadă (care poate deveni definitivă) a unui individ dintr-un spațiu. La acest nivel de generalitate, oricărui tip de migrație i se pot asocia aceleași tipuri de efecte. Fiecare tip de migrație are însă o cu totul altă capacitate de a influența un anumit tip de efect. Migrația
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
viață ale unor grupuri anterior excluse din procesul de distribuție a bunăstării. Politicile educaționale s-au dezvoltat în concepția unui așa-zis „posibilism” (Nash, 2003), a credinței că educația poate compensa inegalitățile sociale sau naturale care caracterizează diversele grupuri de indivizi în scopul egalizării șanselor de viață la nivel social. În același timp, s-a dezvoltat în cadrul sociologiei educației perspectiva sceptică, ce consideră că nu e posibil ca școala să conducă la diminuarea inegalităților dintre indivizi din punctul de vedere al
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
care caracterizează diversele grupuri de indivizi în scopul egalizării șanselor de viață la nivel social. În același timp, s-a dezvoltat în cadrul sociologiei educației perspectiva sceptică, ce consideră că nu e posibil ca școala să conducă la diminuarea inegalităților dintre indivizi din punctul de vedere al abilităților de care aceștia dispun sau, chiar în măsura în care acest lucru este posibil, nu va avea nici o influență asupra diminuării inegalităților sociale. În cele ce urmează, voi face o scurtă incursiune în polemica funcționalism-conflictualism, pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
demonstrat că, în cazul unor țări precum SUA, Marea Britanie sau Franța, ipoteza meritocratică este falsă, chiar în înțelegerea noțiunii de merit ca nivel de școlarizare dobândit. Astfel, studiile întreprinse de autorii citați au arătat că pozițiile sociale de destinație ale indivizilor la nivel agregat diferă într-o măsură semnificativă chiar în condițiile în care nivelul de școlaritate este menținut constant. Cu alte cuvinte, indivizi cu origini sociale diferite vor ajunge în poziții sociale diferite chiar dacă au același nivel de școlaritate. Astfel
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de școlarizare dobândit. Astfel, studiile întreprinse de autorii citați au arătat că pozițiile sociale de destinație ale indivizilor la nivel agregat diferă într-o măsură semnificativă chiar în condițiile în care nivelul de școlaritate este menținut constant. Cu alte cuvinte, indivizi cu origini sociale diferite vor ajunge în poziții sociale diferite chiar dacă au același nivel de școlaritate. Astfel, în lucrarea sa Les causes de l’inegalité de chances scolaires, principala concluzie pe care Boudon o trage în urma analizelor sale empirice este
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
explică ceea ce este probabil cea mai surprinzătoare concluzie a cercetărilor de mobilitate socială: aceea că societățile vestice, în ciuda diferențelor dintre ele, prezintă rate foarte similare ale mobilității sociale. (Boudon, 2001, p. 196) Deoarece efectul stratificării asupra poziției sociale pe care indivizii reușesc să o dobândească este, în termenii autorului, exponențial, în timp ce efectul școlarizării e modest, Boudon consideră că promovarea unei politici de egalitate socială se poate realiza cu succes doar în condițiile în care se acționează asupra stratificării sociale. Mai concret
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
internaționale, publice și nonguvernamentale cu preocupări în zona dezvoltării sociale, sistemele de măsurare au fost utilizate pe larg în activitatea întreprinderilor economice. Specificul indicatorilor sociali poate fi delimitat prin faptul că accentul este plasat pe măsurarea condițiilor de viață ale indivizilor, comunităților, colectivităților. Calitatea și evoluția condițiilor de viață sunt un scop sau un efect al interacțiunii dintre alte caracteristici, privite ca mijloace (profitul economic) sau cauze (starea sistemului natural); chiar atunci când se măsoară alte caracteristici decât cele sociale (produs intern
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
într-o operaționalizare a ceea ce înseamnă dezvoltarea socială în spațiul european: dezvoltarea susținută a economiei, eradicarea sărăciei, reducerea șomajului, asigurarea integrării sociale (World Summit for Social Development, 1995). Scopul dezvoltării este, în această accepțiune, cel de a le oferi tuturor indivizilor oportunități de a-și dezvolta potențialul. În cadrul Întrunirii de la Geneva privind Dezvoltarea Socială (2000), s-a atras atenția asupra persistenței unei încrederi ridicate în eficacitatea „mâinii invizibile” a pieței și a unei înțelegeri limitate referitoare la legătura necesară dintre politica
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]