56,327 matches
-
și Kretzulescu erau reticenți cu privire la propunerea de lege care urma să fie revizuită de către Cuza, știind-o era sortită respingerii de către domnitor. Discuțiile s-au îndreptat apoi către chestiunea confiscării pământurilor mănăstirilor ortodoxe grecești din România (proprietățile lor mari și scutirile de impozite de care se bucurau atrăgeau controverse încă din perioada fanariota). Spre sfârșitul lui 1862, veniturile acestora au fost preluate de stat și, în vara anului următor, călugărilor greci li s-a oferit suma de 80 de milioane de
Mihail Kogălniceanu () [Corola-website/Science/297269_a_298598]
-
în Moravia au avut autonomie până la în timpul Războiului de 30 de ani, în secolul XVII. Din acest moment începe și un proces de fărâmițare a nobilimii maramureșene care ajunge să se integreze în sânul țărănimii, menținând doar privilegile legate de scutirea de dări. Aceasta a avut drept cauza tradiția română a împărțirii moștenirii, alături de împrejurarea că geografia și economia zonei nu favoriza marea proprietate. În secolul al XVIII-lea, austriecii consemnau că în Maramureș se aflau 15.000 de nobili români
Maramureș () [Corola-website/Science/297292_a_298621]
-
în timpul domniei lui Mircea). În vremea lui Mircea, ohaba a fost rară în rândul boierilor, însă în timp, fiind de cele mai multe ori un drept ereditar și fiind acordată din ce în ce mai mult ca răsplată, aproape toate familiile boierești au ajuns să aibă scutiri, ceea ce a slăbit puterea armată ca și mijloacele de răsplată de care dispunea domnul. Șerbii erau agricultorii datori să muncească pe moșia pe care se aflau, pentru boier. Aceștia aveau dreptul să-și schimbe stăpânul, nefiind legați de glie. Ultima
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
grâu, mei, ovăz, orz) și legume, care erau pentru consumul intern sau mergeau la export peste Dunăre, Țara Românească importa din Ardeal importante cantități din aceste produse. De cele mai multe ori erau încheiate înțelegeri ori tratate comerciale potrivit cărora se obțineau scutiri de vamă. Se obișnuia ca rezervele de cereale și legume boabe să fie depozitate în grânare subpământene, construite astfel încât apa de ploaie să nu pătrundă la ele. Morile, în majoritate de apă, erau răspândite în toată țara și reprezentau un
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
să-și desfacă produsele în partea răsăriteană a țării, sibienilor le revenea apusul. În contextul acestor schimburi se remarcă existența privilegiilor comerciale amănunțite. Acestea stabileau vămile și cuantumul lor pentru diverse categorii de produse, drepturile și îndatoririle negustorilor, precum și eventualele scutiri de plată. Cele mai importante privilegii comerciale privind Ardealul sunt: Mircea inițiază în vremea sa legăturile comerciale cu Polonia și Liovul. Pentru a-i atrage pe negustorii polonezi, domnitorul muntean le acordă la început scutire de vamă (cu excepția celei din
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
și îndatoririle negustorilor, precum și eventualele scutiri de plată. Cele mai importante privilegii comerciale privind Ardealul sunt: Mircea inițiază în vremea sa legăturile comerciale cu Polonia și Liovul. Pentru a-i atrage pe negustorii polonezi, domnitorul muntean le acordă la început scutire de vamă (cu excepția celei din Târgoviște), urmând ca sumele cuvenite să fie plătite din visteria sa. Totodată, negustorii lioveni sunt lăsați liberi să-și desfacă orice marfă oriunde în țară. Singura condiție impusă era ca domnul să aibă dreptul de
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
domnitorului. "Comisul" are în administrație grajdurile domnești. Alte dregătorii menționate în hrisoavele lui Mircea sunt cele de "pivnicer", "pitar" și "namestnic". Administrația locală era asigurată de dregători mai mici, boieri localnici sau trimiși ai domniei. În cazul ohabelor (satelor cu scutire), cârmuirea aparținea proprietarului acelui sat (boier sau mănăstire); în restul localităților administrația era asigurată de către dregători locali și trimiși domnești. Țara era împărțită pe județe, conduse de către căpitani numiți în vremea lui Mircea județi. În hrisoave sunt pomenite Motru, Jaleș
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
Astfel, pentru a împroprietări mănăstiri, Mircea e nevoit să cumpere terenuri de la boieri. "Vămile" erau percepute în târguri ("de târg" sau "de trecere"), la vadurile Dunării, la munte (numite și "de plai"), și la graniță. Domnul avea dreptul să acorde scutiri sau să le concesioneze. Vama era plătită în bani sau în natură, iar boierii garantau cu averea lor că acest lucru se întâmpla cu strictețe. "Birul" era principalul impozit perceput de domnie, chiar și în satele cu ohabă. Acesta era
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
o oaste de țară (națională și a domnului) și era formată din întreaga populație în stare să poarte arme. Aceasta purta numele de "Oastea cea mare". Datorită faptului că domnitorul avea nevoie de mulți ostași, el nu dă niciodată ohabe (scutiri) întregi, ci întotdeauna cu precizarea "„numai singură oastea s-o facă domniei mele”". Astfel, pe lângă boieri, țăranii liberi sau șerbi, obligația oștii revenea și târgoveților și satelor mănăstirești. "„Este clar deci că dacă oastea cea mare era o exceptare de la
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
întotdeauna cu precizarea "„numai singură oastea s-o facă domniei mele”". Astfel, pe lângă boieri, țăranii liberi sau șerbi, obligația oștii revenea și târgoveților și satelor mănăstirești. "„Este clar deci că dacă oastea cea mare era o exceptare de la drepturile de scutire, însemna că ea rămâne la dispoziția și în slujba domnului, fără amestecul proprietarului. Noi nu avem deci o oaste feudală”" (P. P. Panaitescu). "Oastea cea mică" este așa numita curte, constituită în principal din boieri și săteni privilegiați, datori să
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
practicarea cultului. Ei asigurau legea și ordinea și răspundeau de lucrările publice, comunicații, comerț și industrie. Principalul impozit era "la taille", impozit pe pământ plătit de cei care nu erau nobili, a cărui povară cădea în întregime asupra țăranilor, datorită scutirilor acordate orașelor și nobililor, plus "la capitation" (impozit pe cap de locuitor) și "la vingtieme" (5% din toate veniturile). Nu există uniformitate în incidența acestor taxe pentru că biserica nu le plătea deloc, iar nobilii nu plăteau "la taille". Impozitele indirecte
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
fiind scutiți de serviciul militar, de "gabelle et corvee" (muncă obligatorie pentru întreținerea drumurilor), fiind beneficiarii obligațiilor datorate de țăranii seniorului, având drepturi exclusive la vânătoare și pescuit, și dreptul de "banalites" (monopol) asupra morilor, brutăriilor și teascurilor, beneficind de scutiri de impozite sau plăteau mai puțin decât trebuia, fiind scutiți de plata "la taille". Erau legați de aceste privilegii, pierderea drepturilor feudale putând duce la scăderea veniturilor lor cu până la 60%, deși în unele zone, ca Bretania, scăderea putea fi
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
care acordau împrumuturi. O parte din banii percepuți ca impozite nu ajungeau la rege. Astfel, fără o restabilire a controlului asupra finanțelor, nici o reforma fundamentală nu putea fi realizată. Chiar și dacă clerul și nobilimea ce beneficiau de privilegii și scutiri ar fi plătit impozite, deficitul nu putea fi redus. Jacques Necker, un bancher protestant din Geneva, a fost numit director general al finanțelor, pentru cunoștințele sale în domeniul financiar și pentru abilitatea să de a obține împrumuturi că să acopere
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
capitalei Berlin-Brandenburg are o populație de 6 milioane. Migrația națională și internațională în oraș are o istorie lungă. În 1685, în urma revocării Edictului de la Nantes în Franța, orașul a răspuns cu Edictul de la Potsdam, care a garantat libertatea religioasă și scutirea de impozite a hughenoților francezi pentru zece ani. Prin din 1920, au fost încorporate multe suburbii și orașe din jurul Berlinului. Astfel s-a format teritoriul ce cuprinde Berlinul modern. Actul a crescut populația orașului de la 1.9 milioane la 4
Berlin () [Corola-website/Science/296630_a_297959]
-
următoare. Orașul va ajunge în secolul XVII la o stare prosperă, locuitorii săi fiind scutiți de dări față de stat. Au beneficiat de privilegii încă din vremea regelui Matia Corvinul, care în 1480 îi scutește pe hunedoreni de plata oricăror dări, scutiri care se păstrează și în secolele urmatoare. Ca urmare crește numărul locuitorilor care variază între 784 în 1512 și 896 în secolul al XVII. După moartea lui Matia Corvin, Hunedoara intră în stăpânirea fiului acestuia, Ioan Corvin, care se stinge
Hunedoara () [Corola-website/Science/296882_a_298211]
-
treia extindere (1986) Este vorba despre valul alcătuit din cele două țări iberice: Spania și Portugalia. Ambele ceruseră asociere încă din 1962. Abia din 1970, respectiv 1973, cele două țări obțin statutul de comerț preferențial cu Consiliul Europei, constând în scutirea de taxe și tarife la exportul din aceste țări către țările comunitare. După înlăturarea regimurilor dictatoriale a fost luată în considerare aplicația celor două state iberice. Ambele erau relativ sărace, deși în trecutul lor fuseseră puteri coloniale. În Portugalia, unul
Extinderea Uniunii Europene () [Corola-website/Science/296895_a_298224]
-
în care susținătorii guvernului de uniune națională (mai ales conservatorii) au repurtat o victorie netă, MacDonald l-a desemnat în funcția de ministru de finanțe, care a propus o taxă vamală de 10% pe produsele de import, cu reduceri sau scutiri pentru produsele din colonii sau din dominioane. Joseph Chamberlain susținuse și el o politică similară, „Imperial Preference” („Preferința imperială”). La 4 februarie 1932, Neville și-a susținut proiectul legislativ în fața Camerei Comunelor. Și-a încheiat discursul de prezentare arătând că
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
în timpul migrației armenilor din 1319 sau chiar cea din 1239. În anul 1352 este menționată o puternică colonie armeana care este foarte posibil să fi existat în Siret deoarece aici era capitala principilor locali. În 1407 Alexandru cel Bun oferă scutire de impozite pentru negustorii armeni care doresc să se stabilească în Moldova, rezultatul fiind stabilirea a numeroase familii armene la Siret și Suceava. Orașul Siret era în acele timpuri un important centru comercial pe drumul ce lega Marea Neagră de Marea Baltica
Siret () [Corola-website/Science/297082_a_298411]
-
vor culmina în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea cu marea răscoala condusă de Horea, Cloșca și Crișan. Mai târziu, Horea a fost purtătorul de cuvânt al locuitorilor din "Domeniul de Sus", trimițând la Viena numeroase jalbe de scutire a sarcinilor insuportabile, care apăsau asupra lor, în preajma marii răscoale de la 1748. Incidentul din 24 mai 1782, la târgul de primăvară de la Câmpeni, a fost semnalul pentru izbucnirea marii răscoale de mai târziu. Astfel, moților le-a fost interzis și
Câmpeni () [Corola-website/Science/297093_a_298422]
-
să suporte alte biruri decât tradiționalul tribut al boului "(ököradó)". Secuii au văzut în acest gest un atentat împotriva libertății ancestrale, pentru că conform mentalității moștenite de la strămoșii lor, cea mai mare, și chiar exclusivă garanție a libertății lor naționale era scutirea de impozite. În mai multe rânduri s-au răsculat pentru apărarea vechii lor libertăți. Deja înaintea formării Transilvaniei independente, între 1519-1521 secuii au pus mâna pe arme, împotriva regelui Ioan I Zápolya. A urmat răscoala din 1562 având ca focar
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
Atilius Regulus. După eșecul expediției lui, insula a recăzut în mâinile Cartaginei, doar pentru a fi cucerită din nou în 218 î.e.n., după al Doilea Război Punic, de către consulul roman . De atunci, Malta a devenit "", titlu care venea împreună cu o scutire de la plata tributului și de impunerea legii romane, și a intrat sub jurisdicția provinciei Sicilia. Influența punică a rămas însă vibrantă în insule, celebrele , artefacte cu rol esențial în descifrarea , fiind realizate în secolul al II-lea î.e.n. Monedele bătute
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]
-
a Statelor Unite ale Americii. Un alt plus este și accesul direct prin intermediul oceanelor la Europa și Asia. Economia s-a dezvoltat în Costă Rîca și datorită programului de șapte ani susținut de guvern, de dezvoltare a industriei high tech. Statul oferă o scutire de impozit celor care șunt interesați să investească în Costă Rîca. Nivelul înalt de pregătire al rezidenților face ca tară să fie și mai atrăgătoare din perspectiva investițiilor. Mai multe corporații au început să dezvolte aici bunuri, printre ele putându
Costa Rica () [Corola-website/Science/298092_a_299421]
-
ianuarie 1960, Hrușciov a profitat de ameliorarea relațiilor cu SUA pentru a comanda reducerea cu o treime a dimensiunii forțelor armate sovietice, afirmând că armele mai avansate vor compensa pierderile de efective. Deși serviciul militar rămânea obligatoriu pentru tinerii sovietici, scutirile de serviciu militar au devenit din ce în ce mai frecvente, mai ales pentru studenți. Sovieticii aveau puține rachete balistice intercontinentale (RBIC); totuși, Hrușciov se lăuda în public cu programul de rachete sovietic, afirmând că armele sovieticilor sunt diverse și numeroase. Secretarul general spera
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
Documentul care atestă existența din acest loc a schitului este un uric din 15 iulie 1439 în care este menționată o biserică aflată aici încă de pe vremea lui Alexandru cel Bun (1400-1432). Domnitorii urmași la tron au acordat numeroase privilegii (scutiri de biruri și de slujbe) Mănăstirii Horodnic. Invazia tătarilor din ultimul sfert al secolului al XV-lea a dus la distrugerea bisericii. Ca urmare a acestui fapt, satul Horodnic și-a pierdut privilegiile, trecând în proprietatea mai multor boieri, cum
Biserica de lemn din Horodnic de Jos () [Corola-website/Science/317135_a_318464]
-
a adăugat în 1782 un pridvor. S-au găsit în arhive și alte documente prin care domnitorii Mihai Racoviță (1703-1705, 1707-1709, 1716-1726), Nicolae Mavrocordat (1709-1710, 1711-1716) și Dimitrie Cantemir (1693, 1710-1711) acordau clerului armean de la cele două biserici confirmări pentru scutirile de dări. Existența la Iași a două lăcașuri de cult armenești este atestată de mărturiile unor călători străini aflați în trecere prin Moldova. Misionarul catolic Vlas Koičević a efectuat o vizitație apostolică în Moldova în anul 1661, constatând că la
Biserica Armenească din Iași () [Corola-website/Science/317562_a_318891]