7,098 matches
-
ani ai mei, această performanță esențială nu mi-a reușit încă. Ne-liniștea sărbătorilor În vremuri așezate, apropierea sărbătorilor aduce cu sine o rarefiere a timpului, o încetinire a trepi dației zilnice, mergând până la suspendare. Sărbătoarea e odihnă, anticipare a Împărăției Cerești, despre care Apostolul Pavel spunea că înseamnă, între altele, bucurie și pace. Perioada sărbătorilor e o multiplicare a Duminicii săptămânale, o ieșire din cadența muncii, destinderea bine meritată de după efort. Alergarea cotidiană ajunge la un liman recuperator, se deschide
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
În rândul conților și baronilor urmau a fi primiți cei "care vor dovedi că au luat vreo boierie din cele 12 boierii mai mari ale Moldovei și trag venit de 3.000 de lei din moșii, ce sunt sub stăpânirea împărăției Austriei", după plata unor taxe239. Decretul imperial stipula că boierii și mazilii pot să obțină la cerere titlul de cavaler și "au voie să scrie la condică (adică imatriculirung) aleselor neamuri", fără a trebui să ceară acest lucru în mod
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
buni lucrători, înțelepți și chevernisitori la casăle lor. Buni în însoțire, înțelepți părinți, pacinici și liniștiți megiași; îndestulați întrucât să află și oameni cinstiți și temători de Dumnezeu și iubitori de pace și credincioși și supuși, întru toate cinstitori monarhului împărăției și stăpânilor lor celor de loc și gata voitori spre împlinirea pravilelor și poruncilor împărătești"124. În realizarea practică a procesului instructiv-educativ, accentul era pus în principal pe învățământul elementar, specificându-se în mod clar, pentru a îndepărta unele stări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
comunelor rurale și urbane, ea atingând spre sfârșitul perioadei luate în studiu un cuantum de 144 florini anual 133. Prin noul regulament școlar se renunța în mod oficial la obligativitatea învățării în școlile elementare rurale a limbii germane, "limba stăpânirii împărăției", instituită prin reformele iosefiniste, lăsându-se locuitorilor din comunitățile rurale libertatea de opțiune în această privință: "prin sate fieștecui să lasă slobodă voe a învăța sau a nu învăța limba nemțească". Spre a nu se închide complet copiilor din mediul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
creștină și în ideea loialității față de instituția monarhică, ca expresie a tradiției însăși, instituită prin voința divină. De aceea, în multe din circularele Episcopiei Bucovinei din anii 1795-1796, referitoare la desfășurarea războiului, francezii erau prezentați drept "dușmani ai creștinătății", "vrăjmașii împărăției și ai legii" sau drept "stricători de lege"148, acuzând prin aceasta Revoluția franceză de faptul că atentează la elementele fundamentale pe care se baza Vechiul Regim, tradiția și autoritatea. În aceeași perioadă de sfârșit de secol XVIII, discursul oficial
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
provincii ale monarhiei. Circulara episcopului Daniil Vlahovici din 14 august 1797, pentru strângerea de ajutoare în favoarea locuitorilor din principatul Tirolului, consemna faptul că: "acei oameni, din ace țară, carele la întâmplările cumplitului război din trecut s-au arătat credincioși cătră împărăție și care cu vărsare sângelui și cu primejdie viețiilor lor s-au pus pentru apărarea patriei de călcarea vrăjmașilor... și cu mare vitejie și mult au sprijinit ei creștinătatea de vătămare ce despre vrăjmași și carele și spre binele nostru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
o circulară din 1799 a Administrației Bucovinei difuzată prin intermediul Consistoriului ortodox, reliefa faptul că: "vrăjmașii franțuji pe creștinătate împrăștiază, în multe părți fac prădăciuni și vărsări de sânge omenirii, de iznov au început a face vrăjmășit război asupra pre milostivirii împărăției noastre. Și așa silită s-au văzut împărățeasca noastră mărire a apuca și a întrebuința armele spre apărare țărilor împărăției sale și pe toată creștinătate de vrăjmaș de stricăciune ce de istov"150. În plan intern, Vasile Balș a urmărit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
multe părți fac prădăciuni și vărsări de sânge omenirii, de iznov au început a face vrăjmășit război asupra pre milostivirii împărăției noastre. Și așa silită s-au văzut împărățeasca noastră mărire a apuca și a întrebuința armele spre apărare țărilor împărăției sale și pe toată creștinătate de vrăjmaș de stricăciune ce de istov"150. În plan intern, Vasile Balș a urmărit, în calitate de căpitan al Bucovinei, să implice la nivel provincial biserica ortodoxă în acțiunile de asistență socială, ce vizau pe locuitorii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
lucrări teologice, din care, lucru foarte important, aflăm cum foarte mulți dintre deținuți, oameni fără pregătire teologică, au reușit să parcurgă drumul spre sfințenie, să urce „Scara” de care vorbește Sf. Ioan Scărarul, sau altfel spus să meargă pe Cărarea Împărăției, având acces direct în Rai, alături de sfinții lui Dumnezeu. Mulți dintre ei au ajuns la acest nivel urmând exemplul celor care s-au făcut prin viața lor demni urmași ai Mântuitorului, așa cum au fost Valeriu Gafencu, Virgil Maxim, Gheorghe Jimboiu
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
sufletească și de o trăire duhovnicească mult inferioară celei din temniță, pe care ar fi avut-o în așa-zisa libertate. Temnița, cu vicisitudinile ei, l-a așezat într-o căutare duhovnicească, care l-a făcut să rămână pe Cărarea Împărăției și după eliberare. Remarcabilă este convertirea ateilor la credință, în mod evident, iconomia divină lucrând implacabil și în cazul lor, găsind pentru fiecare oamenii sau situația potrivită care să-i ducă mai aproape de Dumnezeu. Și ceea ce este cel mai frumos
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
în urma unei astfel de mărturii nu ar trebui ca și noi să căutăm în fiecare clipă a vieții noastre să încercăm să umplem de lumină întunecimile sufletului nostru și viața noastră, lumină care să ne poată călăuzi pașii spre Cărarea Împărăției? 1.4. Figuri de martiri Dacă tot evocăm prezența Mântuitorului în temnițele comuniste, mi s-ar părea firesc să amintim măcar câțiva dintre eroii care L-au adus, prin viața, trăirile și exemplul lor, pe Mântuitorul alături de cei întemnițați. Traian
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
picioarele Îngerului durerii.” Ne dăm seama din aceste rânduri de ce doamna Aspazia Oțel Petrescu a fost una dintre studentele preferate ale lui Lucian Blaga și de ce Părintele Arsenie Boca i-a încredințat la sfârșitul anilor ‘40 lectura manuscrisului cărții „Cărarea Împărăției”. „Condeiul cu care au fost scrise versurile a fost gândul și foaia pe care acestea s-au transcris a fost memoria. O idee, un sentiment, o emoție, o amintire, o trăire profundă se înveșmântau în cuvinte, în gând. Se organizau
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
jupânese, Toți câți dorm cu trupul în acest pământ, În hotarul Țării noastre prea alese, Pe părinții noștri și pe frații dragi Ce s-au dus la ceruri sus de mai-nainte, Pomenește-i Doamne, Tu, când vei veni În Împărăția Slavei Tale Sfinte. CONCLUZII Tema „Poezia închisorilor” este una extrem de generoasă și de complexă, iar pentru a fi tratată cum se cuvine ar necesita probabil ani buni. În această lucrare m-am limitat doar la patru autori: cele mai cunoscute
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
cetățile cele mari, Hotinul înspre Lehia (Polonia), ridicată în calea năvălitorilor, care asemenea maghiarilor au râvnit mereu la pământurile Țării Moldovei, Soroca, Orheiul, Tighina și Cetatea Albă, ce apărau Țara Moldovei împotriva tătarilor. În partea de miazăzi, la hotarul cu Împărăția Otomană, străjuiau cetățile Chilia și Cetatea Albă, care erau și porturi maritime ale Țării. Prin iscusința lor și prin jertfirea miilor de oșteni moldoveni care și-au apărat Țara împotriva tuturor năvălitorilor, Țara Moldovei a trecut prin veacuri liberă și
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
unei bucăți de pământ din trupul Țării Moldovei a avut loc în anul 1538, când Soliman Magnificul cu oștire otomană și tătară năvălește în Țara Moldovei pentru a-l prinde pe Voievodul Petru Rareș care se ridicase la luptă împotriva Împărăției Otomane, pentru libertatea și neatârnarea Țării Moldovei. Petru Rareș se ridicase la luptă conștient fiind că-și apăra Țara și ființa neamului său, însă amenințat de poloni dinspre miazănoapte și trădat de boierii cei mari care voiau să-l dea
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
înfățișase la Istambul și obținuse iertarea Sultanului, schimbă cu totul starea de lucruri în Domnia Țării Moldovei. Fire cutezătoare, Petru Rareș s-a înfățișat la Sultan și i-a cerut iertarea, zicându-i că el nu a ridicat sabia împotriva Împărăției Otomane, ci pentru a-și apăra Țara de cei care năvăleau peste fruntariile sale. Văzându-l atât îndrăzneț și știindu-l bun gospodar de Țară, Sultanul se învoi asupra cererilor formulate de Petru Voievod și-i dădu firman pentru o
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
pentru o nouă Domnie. Ceremonia s-a desfășurat în Palatul Imperial, unde în fața tuturor ambasadorilor acreditați la Înalta Poartă, Voievodul Țării Moldovei a primit Caftanul și Cuca Domnească, însemne de înaltă prețuire, despre care hatișeriful împărătesc făcea cunoscut tuturor supușilor Împărăției și tuturor trimișilor celorlalte state la Înalta Poartă că numai Voievodul Țării Moldovei avea dreptul să le poarte, arătând tuturor că Domnul Moldovei era cel dintâi prieten și aliat al Împărăției Otomane. Sultanul îi dăduse steagul de investitură, o gardă
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
prețuire, despre care hatișeriful împărătesc făcea cunoscut tuturor supușilor Împărăției și tuturor trimișilor celorlalte state la Înalta Poartă că numai Voievodul Țării Moldovei avea dreptul să le poarte, arătând tuturor că Domnul Moldovei era cel dintâi prieten și aliat al Împărăției Otomane. Sultanul îi dăduse steagul de investitură, o gardă de cinci sute de ieniceri care aveau să rămână în preajma Voievodului la Suceava și o oștire formată din trei mii de ieniceri, toate pe cheltuiala Porții Otomane. Sultanul scutise Moldova de
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
la Istambul, garanție a respectării înțelegerilor încheiate, din doi în doi ani Voievodul să vină la Istambul pentru întărirea înțelegerilor, Moldova să nu-și mai ridice oștirea decât numai împotriva neprietenilor Înaltei Porți, pentru păstrarea liniștii și păcii la hotarul Împărăției cu Țara Moldovei. Întors în Domnia Moldovei, Petru Rareș a dat Țării o perioadă de pace și liniște în care Voievodul a înfrumusețat Țara cu biserici și mănăstiri, precum făcuse și părintele său, Ștefan Voievod cel Mare și Sfânt și
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
de la Istambul, zicându-i Sultanului că nu cădea bine în fața poporului ca Domnul lor să fie străjuit de străini și nu de propriii săi oșteni. Țara Moldovei, precum și celelalte țări românești, Țara Românească și Țara Ardealului, nu făceau parte din Împărăția Otomană, ci se aflau sub suzeranitatea acesteia, care, în schimbul unei plăți anuale, numite haraci sau tribut, pe care aceste țări îl plăteau către Poarta Otomană, avea obligația să le apere împotriva altor năvălitori. Voievozii români nu se supuneau legilor otomane
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
otomane, turcii nu puteau să se așeze pe pământurile românești fără îngăduința Voievodului, Moldova, ca și celelalte țări neatârnate avea ambasador la Istambul, care purta numele la vremea aceea de capuchehaie și era considerată ca orice țară liberă. Atunci când sultanii Împărăției încălcau aceste înțelegeri încheiate de Țările Române cu Împărăția Otomană, înțelegeri cunoscute în istoria noastră sub numele de Capitulații, Voievozii români se ridicau la luptă împotriva dușmanilor lor, pe care, de cele mai multe ori i-au biruit și i-au azvârlit
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
românești fără îngăduința Voievodului, Moldova, ca și celelalte țări neatârnate avea ambasador la Istambul, care purta numele la vremea aceea de capuchehaie și era considerată ca orice țară liberă. Atunci când sultanii Împărăției încălcau aceste înțelegeri încheiate de Țările Române cu Împărăția Otomană, înțelegeri cunoscute în istoria noastră sub numele de Capitulații, Voievozii români se ridicau la luptă împotriva dușmanilor lor, pe care, de cele mai multe ori i-au biruit și i-au azvârlit peste fruntarii, umilindu-i în fața Europei. De aceea sultanii
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
ridicau la luptă împotriva dușmanilor lor, pe care, de cele mai multe ori i-au biruit și i-au azvârlit peste fruntarii, umilindu-i în fața Europei. De aceea sultanii otomani s-au mulțumit întotdeauna cu plata haraciului și cu liniștea de la hotarul Împărăției lor. Vreme de 274 de ani nici una dintre Marile Puteri ale Europei nu s-a mai atins de pământul Țării Moldovei pe care să-l cuprindă în hotarele sale. Imperiul Țarist, prin anexarea de noi teritorii ajunsese la Gurile Dunării
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
nucleul forte al întregului edificiu al politicii orientale a Rusiei. La vremea aceea, punctul de plecare către împlinirea acestui deziderat îl constituiau Gurile Dunării, care se aflau pe teritoriul Țării Moldovei și pe cel al Dobrogei, teritoriu înglobat în hotarele Împărăției Otomane, punct care nu fusese atins încă în planul expansionist al Rusiei Țariste, de aceea el trebuia să rămână o problemă deschisă pentru viitoarele raporturi ruso-turce. Din punct de vedere rusesc, această zonă de mare interes pentru țarii ruși trebuia
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
curând posibil cu anexarea cel puțin a „Basarabiei” și dacă aceasta nu era posibilă pe căi pașnice, atunci mai rămânea calea armelor, căreia Rusia era dispusă să-i dea curs. Prilejul a fost oferit de izbucnirea războiului dintre Rusia și Împărăția Otomană, în anul 1787. Planul de campanie prezentat de feldmareșalul Piotr Aleksandrovici Rumianțev a fost aprobat de Țarina Ecaterina a II-a în iunie 1788, plan în care se afla, printre altele, „pătrunderea imediată în provinciile otomane din Basarabia (adică
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]