6,208 matches
-
nici nu era de așteptat să aibă vreodată. Cei trei polițiști dădură o raită cu mașina prin oraș ca să treacă timpul până la prânz. Nu aveau să mănânce împreună. Aveau să parcheze automobilul aproape de o zonă cu restaurante și să se împrăștie fiecare la restaurantul său, ca să se întâlnească din nou după exact nouăzeci de minute într-o piață puțin mai îndepărtată, unde comisarul, de data asta la volan, avea să-și culeagă subalternii. Evident, nimeni pe aici nu știe cine sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
vedere pare să nu se observe, sau maschează bine, ceea ce, bineînțeles, îl face de două ori periculos, nu încape îndoială, trebuie să am foarte mare grijă cu el, să-l tratez cu atenție, să împiedic ca treaba asta să se împrăștie, și alții s-au aflat în situații asemănătoare și cu rezultate catastrofice, nu știu cine a fost cel care a spus că ridicolul de o clipă poate ruina cariera de o viața. Autoflagelarea necruțătoare îi făcu bine comisarului. Văzându-l zdrobit, doborât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
jos, constituiau un fundal strălucitor pentru scena petrecerii. Ici-colo puteam ghici siluete de bărbați care țineau fete pe după talie, grupulețe cocoțate pe canapelele micuțe care fuseseră aduse pentru acea ocazie și perechi tolănite pe taburete imense din blană, care fuseseră Împrăștiate pe acolo. Pe sub perii Înfloriți, ale căror flori erau atât de atrăgător de pline de sevă, se schimbau deja sărutări. —Cine e aia? Lângă mine stătea proțăpită pe un scaun de bar o tipă cu trăsături foarte exotice, care săruta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Marci... Baba Începu să zbiere ca din gură de șarpe și să se agite Încoace și Încolo. Pe neașteptate, s-a Întors către Marci, moment În care ea s-a aplecat mai aproape de el. Copilul vomită pe loc. Voma se Împrăștie pe toată bluza de mătase a lui Marci. —Iiiii... Puah! făcu Marci, dându-se Înapoi. Ce are copilul ăsta? Rujul tău, spuse Valerie, Întorcându-i spatele brusc lui Marci. Bebelușii urăsc... machiajul. Are un impact negativ asupra dezvoltării creierului lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
destul de astronomice. În cele câteva săptămâni de dinainte de a pleca din New York, mai avuseserăm parte de ceva noroc: Alixe Carter apăruse, În sfârșit, la o probă și-și comandase o Întreagă garderobă de rochii special create pentru ea. Părea să Împrăștie vorba despre hainele lui Thack, căci din ce În ce mai multe femei sclipitoare, cunoscute, sunau la noi, cerând să fie Îmbrăcate pentru diferite evenimente - chiar și o tânără actriță trăsnet, Nina Chlore, al cărei agent de relații publice ne sunase să ne spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
am ce face, va trebui să pândesc o ocazie ceva mai târziu, pe parcursul zilei. Aerul dimineții e rece și cețos. Îmbrăcați cu pulovere, ieșim pe terasă și cercetăm pajiștea umedă, înecată de rouă. În cele din urmă, norii se vor împrăștia și vom avea parte de o nouă după-amiază strălucitoare, dar deocamdată tufele și copacii abia dacă se văd. Lucy a găsit în cameră o carte pe care o aduce cu ea pe verandă. E o cărțulie în format de buzunar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
să fie gata niciodată. Era atât de dură, atât de căpoasă, atât de impenetrabilă, încât eram convins că poate s-o țină așa la nesfârșit. Am început să lucrez pentru Tom pe data de paisprezece, la trei zile după ce am împrăștiat cenușa lui Harry în Prospect Park și după ce Rufus s-a întors la bunica lui din Jamaica. A doua zi s-a întors fiica mea din Anglia. Mă gândeam la data de cincisprezece încă de la dezastruoasa conversație cu cea al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
meu stomac se zvârcolea tot pe dinăuntru, dar știam ce fac și mă bucuram. Tocmai când era gata să ejaculeze, l-am scos din gură și l-am terminat cu mâna, în așa fel încât prețioasa spermă să mi se împrăștie peste tot pe bluză. Era dovada mea, unicul lucru de care aveam nevoie ca să-l zdrobesc pe ticălos. Îți aduci aminte de Monica și de Bill? Mai ții minte rochia? Eu aveam acum bluza, la fel de bună ca o armă, la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
bordurilor. Acum, cînd intrăm pe strada noastră, bordurile sînt scoase și așteaptă să fie înlocuite. Au trecut doar două săptămîni. - Multă, foarte multă mizerie. Cînd oprim în fața casei, ne întîmpină niște saci negri de plastic din care cîinele unor vecini împrăștie gunoiul pe tot trotuarul. „Cine dracu’ o fi făcut treaba asta ?”, mă enervez eu, încă neadaptat la cotidianul bucureștean. „Zingarii !”, îmi răspunde, ironic, un trecător. Iată că am găsit și explicația. Doar că în cartier nu mai sînt țigani... - Mulți
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
mă cuprinde asprimea clipelor de dor În noaptea lungă și geroasă Stau singur și uitat într-un ungher de casă. În noaptea lungă mă gândesc la cei plecați: Părinți, prieteni, rude și la frați. În șoaptă parcă le răsuna cântul Împrăștiat apoi în zare, când pornește vântul. Acum sunt trist și-adorm cu tine-n gând Și te zăresc mergând pe o alee suspinând. Se-aude iar în noapte cântul tău de dor Ce se oprește înspre ziuă în pridvor În
Lunga noapte by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83186_a_84511]
-
gospodar care este, vrea să-și cantoneze în timp propria-și operă. Să și-o pună deoparte. Chiar ca administrare. El ne mai lăsând moștenitorilor - eventual memorialiștilor, criticii literare ori familiei, grija adunării, eventuale, a documentelor de acolo de unde sunt împrăștiate - în volume, jurnale personale, articole în reviste și ziare etc. - Ce mai face prozatorul Hușanu? îl întrebam într-un dialog virtual către sfârșitul primului deceniu de după anul 2000 (p.97-100) și-mi răspundea, asigurându-mă cu caracteristica-i modestie, că
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93023]
-
urmă” și ea își dovedește perenitatea și la tânărul profesor ieșean, care își revizuiește spiritul critic pe măsură ce înaintează în vârstă, tot așa cum „mintea românului cea de pe urmă” l-a sfătuit și pe Constantin Hușanu să nu-și lase mioarele creației împrăștiate pe toate ogoarele scrisului contemporan, ci să le așeze în volumul de față, constituinduse astfel și într-o fereastră deschisă spre colegii lui de breaslă cu care a traversat ultimii 50 de ani.
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93023]
-
de praf să pătrundă în cabină și să alunge în același timp pasărea rătăcită care-l încurca la condus, a pierdut controlul volanului și s-au trezit amândoi într-un șanț de la marginea drumului cu roțile în sus, cu sacii împrăștiați pe o distanță apreciabilă și cu camionul boțit rău de tot. Cei doi ocupanți ai cabinei, după ce cu chiu cu vai au reușit să iasă la lumină, au constatat că șoferul-militar nu a pățit nimic, deoarece căzuse peste Bidaru, iar
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
particularități, specific feminine, puteau fi sesizate numai de cei din imediata sa apropiere; pentru curioșii ocazionali, ele erau pitite în labirintul secret al ființei sale. De statură mijlocie, cu pantaloni pescărești albaștri, ce pe combină deveneau imediat albi din cauza prafului împrăștiat de numeroșii saci de grâu, se confunda perfect cu orice fată din sat. Cu ea alături și timpul căpăta alte dimensiuni, trecea mult prea repede. Din contra, orice zi departe de ea parcă nu se mai sfârșea, părea infinită. Le
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
mai măreț în universul uman decât asemenea sentimente de supremă satisfacție. La capătul traseului avea în fața lui un fel de buturugi dintr-un material cenușiu, spălate de ploi, tocite de timp și uscate de soare, acoperite cu sedimente reflectorizante ce împrăștiau razele de lumină descompunându-le în mii de nuanțe, cu contururi nedefinite și cu forme bizare, caraghios sculptate de cei mai minunați și mai iscusiți sculptori din Univers însă, din păcate, necunoscuți. Pe o întinsă și minunată plajă, buturugile, una
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
fi strivit odată cu roca deasupra căreia levita. Acesta îi era sfârșitul. Până aici i-a fost scris! Încă cinci secunde, cel mult zece până la contact și totul se va termina. Nu va rămâne din el, decât câteva fire de praf împrăștiate în infinit, definitiv și pentru totdeauna. Păcat că niciodată și nimeni nu va afla cum a fost spulberat. Pentru a muri ca un creștin, voia să-și facă semnul crucii, dar cu ce? Mâinile nu voiau să apară, în timp ce obiectul
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
se simte bine? se întrebă ea. N-o lăsa inima să-l scoale, deoarece dormea profund și, probabil, visa ceva frumos. Contrar obișnuinței ce se formase în ultima vreme, adică după ce au rămas singuri, după ce copiii, nepoții și ceilalți se împrăștiaseră care-încotro pe la casele lor, el era cel care nu mai avea somn, el se scula cu noaptea-n cap și, fără să vrea, își trezea nu numai consoarta, ci și câinele care în cotlonul lui încă sforăia tolănit nepăsător. De
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de tuia acoperite cu alb, parcă se rostogoleau peste noi; gemeau și se aplecau sub povara grea a zăpezii, în timp ce de sus fulgii mari și deși cădeau întruna fără a se opri. Nu puteai privi în direcția lor, deoarece aceștia împrăștiați de o boare slabă de vânt, după ce intrau în urechi, acopereau obrajii și se propteau pe sprincene, nimereau direct în ochi. Mirele cu mireasa la braț, în fruntea alaiului, despicau nămeții proaspăt așezați. Într-o clipă de neatenție, pantofii cu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de sânge în zăpadă. Apoi, fără să scoată o vorbă, slobozi câteva gloanțe în văzduh, înfiorând codrii și văile până în îndepărtatele zări. Și, cu un glas care, parcă, nu era al lui și o privire ciudată, murmură: - Asta... ca să-i împrăștii pe ceilalți, să nu fiu nevoit să-i împușc pe toți! ..și, întorcându-i spatele moșierului, ca să nu i se vada lacrimile, porni cu pușca pe umăr înainte. Luna se ascunse după o zdreanță de nor; poate pentru a le
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
tare, ca să nu pară că-i singur... Eh, într-o zi tot voi muri!.. se resemnă el dar, pe loc se răzvrăti... - Cum adică, într-o zi „lucrarea“ care sânt eu, mă va părăsi, aburul numit sufletul meu, se va împrăștia și, încet-încet, voi începe să mă surp...?! Eh!... E cum vre Domnu‟, nu-i cum vre omu‟! Mai firavi decât iarba sântem...! Acum, bătrânul înțelegea deplin; viața nu este nici ziua de azi, nici cea de mâine... nici anu‟ntreg
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
urlet de fiară... „Oare-i lup..?!“ îi șopti rar un gând, fetei. O creangă se frânse, sub copita murgului, cu zgomot surd... și din nou se așternu liniștea, o liniște dureroasă, apăsătoare.. Răsare luna... Se înalță repede sus pe cer, împrăștiind prin frunzarul copacilor petece mișcătoare de lumină. Câtva timp, merse cu lumina în față, la o cotitură totul se topi din nou în bezna pădurii. Noaptea începu s-o împresoare din toate părțile, mai deasă ca înainte. Deodată, în întuneric
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
un bărbat și vrea să îl ațâțe, speculând cu iscusință micile lui patimi și slăbiciuni, fără de care bărbatul n-ar mai fi nicidecum bărbat. Dar omul poate vedea limpede lucrurile din jurul său doar abia după ce fumul care-l înconjoară se împrăștie și ochii încetează să-l mai usture. Așa stând lucrurile, pe atunci nu puteam să-mi dau seama defel că toate 34 Rareș Tiron sunt numai prefăcătorii feminine, căci femeia, prin natura făpturii ei, este plină de prefăcătorie și, fiind
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Pe el nimic nu-l puse în încurcătură; totul decurse precum dorise el să decurgă, conform planului său dinainte stabilit. Acum, se isprăvise! Ca din senin, ura oarbă și incandescentă a bărbatului se spulberase, iar ceața patimii copleșitoare i se-mprăștiase, de nu mai rămăsese decât luciditatea înfricoșătoare și morbidă a realității. Judecata limpezindu-i-se, el își dădu pe loc seama înspăimântat că păcatul fetei, pus în cumpănă cu pedeapsa primită de ea, fusese prea mic! Iar gândul acesta îl
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
nașterea odorului lor iubit, un amestec omogen de speranțe, de așteptări și de viziuni pozitive asupra nou-născutului. Pe măsură ce se scurg anii, acest amestec din sufletul lor fie sporește în dimensiuni, alimentat fiind de succesele repetate ale odraslei, fie scade, se împrăștie treptat și dispare, căci toate iluziile părintelui sunt spulberate de însuși cel pentru care ele au existat. Lucrul acesta întristează nespus de mult. Pentru toată lumea, era mai mult decât evident că mama lui Osvald se găsea pe cea de a
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Și dacă ne prinde doamna? Prinde pe dracu’. Fii sigură că nu vine nimeni... Și clienții mei? N-ai scris pe ușă plecat marfă? Ba da. Corect. Eu am noroc că laptele se cam termină foarte repede și lumea se împrăștie. A! Era să uit. Mi-ai ținut și mie două chefire și un unt? Cum o să uit, scumpa mea? Caută un prosop sau ceva, ca să punem dedesubt. Oricum, ceva curat. Am la mine cinci batiste noi, Nory. Te-ai pregătit
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]