6,950 matches
-
deschid fereastra și Încerc să-i gonesc. Dar dragostea se dovedește a fi nu numai oarbă, ci și surdă. Am atâtea de făcut Încât mă mir că nu-mi atârnă capul Într-o parte din cauza activității intense care se desfășoară Înăuntru. Peste două zile voi participa la o prezentare finală În Statele Unite pentru un fond de pensii etic În valoare de 300 000 000 $ și voi face această prezentare Împreună cu o stagiară de douăzeci și-un pic de ani care are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
În regulă. Crede că el este obosit? 10.07: Sunt Într-o ședință cu Rod, Momo și Guy. Facem repeteții pentru a treia oară În vederea prezentării finale, Rod și Guy jucând rolurile clienților, când Lorraine, secretara lui Rod, dă buzna Înăuntru. —Scuză-mă că te Întrerup, Kate, dar te caută cineva la telefon. A spus că e urgent. Dar cine e? Lorraine se reține să spună. Stă acolo În ușă, cu un aer jenat, și-ntr-un final Îmi șoptește ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
gândul mizeriei pe care a presupus-o fabricarea felicitării. Cea de la Emily conține un desen cu mine În prim-plan. Port o coroană și țin o pisică verde În brațe și sunt atât de Înaltă Încât castelul meu pare minuscul. Înăuntru, mi-a scris: „O iubesc pe mami. Dragostea e specală Îmi face inima să lucască și comoara sapară“. Nu-mi vine să cred. Am uitat de Ziua Mamei. Mama n-o să mă ierte niciodată. Sun la recepție. Puteți să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Mamă, am o idee. — Ia spune-mi, draga mea. Ce-ar fi dacă weekendurile ar fi săptămâni și săptămânile ar fi weekenduri? În timp ce aștept să se facă verde, am senzația că ceva Îmi râcâie pieptul, ca și cum aș avea o pasăre Înăuntru care Încearcă să scape. Atuncea toate mămicile și tăticii ar fi cu copiii lor mai mult. —Emily, te rog să vorbești corect. Nu mai ești un bebeluș. Îi surprind privirea În oglinda retrovizoare și mă uit În altă parte. —Mami
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
eșuezi și În Încercarea asta. Oare o resimți ca pe o renaștere sau ca pe o moarte În viață? În spatele meu, din birou, ajunge la mine vocea lui Candy, la fel de sarcastică, dar cu o urmă de Îngrijorare. —Kate, vino imediat Înăuntru. Nu pot. — Draga mea, gesturile de genul ăsta sunt de multe ori un strigăt de ajutor. Te iubim cu toții. —Nu strig după ajutor, Încerc să ascund porumbița. —Kate? Trebuie s-o ajut. —De ce? Pentru că e un uliu pe drum. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
chinezească electrică Un roman de Dick Francis cartonat Suport pentru tort Beatrix Potter comemorativ Și mai era ceva, sigur mai era ceva. Spăl bine suprafața de gătit din bucătărie, apoi verific dacă ghiozdanul lui Emily e pregătit pentru mâine dimineață. Înăuntru, vârât Între paginile cărții Lily, câinele pierdut, găsesc un mesaj de la școală. Ar putea să contribuie părinții cu un exmplu de mâncare tipică pentru cultura din care provine copilul lor și să-l aducă la școală pentru Ziua Internațională a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
care i-am oferit-o eu. Alice locuiește Într-o casă burgheză, lângă Queen’s Park: a cumpărat-o Înainte ca un apartament cu patru dormitoare și terasă din zonă să coste mai mult decât statul Colorado. După ce se vede Înăuntru, Emily o ia voioasă la picior să se joace cu Nat și Jake, dar Ben aruncă o privire setului Brio necunoscut și se lipește de piciorul meu ca un marinar care se leagă de catarg În mijlocul unei furtuni de gradul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
de hârtie cu conținutul ei odios, plimbările pe marginea drumului, ștersul mâinilor de iarba uscată, maronie. Am intrat de-a binelea În centrul financiar, cucerind canioane de sticlă deasupra cărora căldura atârnă ca o ceață liliachie. Deschid cutia de bomboane. Înăuntru sunt șase joint-uri rulate cu grijă. Îmi dreg vocea și adopt tonul unei prezentatoare de la Radio 4: —Politica firmei spune foarte clar că este strict interzis consumul de droguri ilegale În incinta clădirii Edwin Morgan Forster. Și... aproape am ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
irlandez și perciuni roșcați stufoși, mă Întâmpină pe casa scărilor. Îi spun că am nevoie de patruzeci și cinci de minute și de o sală unde să pun diapozitive. Îmi pare rău, doamnă, aveți doar cinci minute. E mare nebunie Înăuntru. Împinge o ușă masivă de lemn, lăsând să iasă gălăgia unei zile obișnuite la Colosseum, plus telefoane care sună. Bărbați urlând În receptoare, luptându-se să se facă auziți sau strigând instrucțiuni din celălalt capăt al Încăperii. Exact când mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
fost. M-am Întors acum câteva zile. Când o pup, obrazul Îi e rece ca un măr. —Lauren, spune mama adresându-se copilului care scâncește, ea e fetița mea. Spune-i bună! Clopoțelul anunță sfârșitul schimbului mamei și ne ducem Înăuntru să-i luăm geanta din cancelarie. Pe coridor, mă prezintă lui Val, directoarea. —O, da, Katharine, am auzit atâtea despre tine. Jean mi-a arătat tăietura din ziar. Te-ai descurcat atât de bine, nu-i așa? Sunt nerăbdătoare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
deschisă În stradă, văd brusc că Momo e plânsă. Mă șochează să văd fețișoara aceea perfectă umflată de plâns. — Îmi pare rău, spune ea și-atât, căci faptul că a vorbit a declanșat o nouă repriză de plâns. O bag Înăuntru și o duc În bucătărie până-l duc pe Ben sus, În pătuț. O alergie virală, a spus doctorul. Fără nici o legătură cu căzătura și În mod sigur nu e meningită. Trebuie doar să avem grijă să-l hidratăm din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
impresia că trec printr-un stol de păsări tropicale. Mi-am fluturat vechea carte de credit Platinum Amex pe sub nasul tipului care stătea la intrarea din spate, spunându-i că am venit de la Londra și că vreau să cumpăr lucruri. Înăuntru, căsuțele pentru păpuși rămăseseră pe jumătate decorate: canapele minuscule, scaune pentru picioare, cornize de catifea, mese de toaletă din porțelan În așteptarea scaunelor de lemn, piane cu coadă de mărimea unei pudriere. Ce e de făcut, Kate? m-a Întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
montura de granate, avea cercei noi în formă de inel în urechi, iar pe braț, o brățară de platină cu smaralde. —Cadouri! ne anunță ea și se prăbuși pe banchetă, lepădându-și prada. Ne-a înmânat fiecăreia câte o punguță. Înăuntru era o inimioară cu montură de diamante, identică cu aceea de la gâtul ei. —Julie, nu se poate! am murmurat. Am spus-o din toată inima, dar în același timp mă rugam ca Julie să-mi ignore protestele. Ador diamantele, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
să fii sfătuit să te schimbi. Gândul nu era tocmai atrăgător. Dar dacă voi pleca arătând ca fetele alea sexy din camera de așteptare, o voi face bucuroasă. Ușa s-a deschis. Dr. Fensler - ferchezuit și bronzat - aruncă o privire înăuntru. —Heeei! Bună!!! Ce bine-mi pare să te văd! îmi spuse și mi s-a părut că sună mult prea entuziast. E clar, n-a observat că mă îmbrăcasem pentru consultație ca pentru o petrecere. Arăți fantastic! Dumnezeule, ce ten
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
-mi enunț doleanțele. Nici nu-mi imaginam cum de-am putut fi logodită cu cineva ca Zach, când erau disponibili oameni ca Eduardo. Am intrat într-una din cabine. Ușa de la toaletă s-a deschis și cineva s-a năpustit înăuntru cu răsuflarea tăiată. Auzisem că suedezele alea prizau cocaină aici. Am încremenit. —Hei, am auzit o voce. Trebuie să mă asculți. Era Todd. —Todd, lasă-mă-n pace. Nu mă interesează ce vrei să-mi spui, i-am zis —M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
duble care, sinceră să fiu, sunt mai bune la Holiday Inn. —Și ia zi, ai scris deja articolul despre mine? mă întrebă Jazz. — Da, am mințit eu, știind că revista îl vrea urgent, dar nu suportam ideea de a sta înăuntru să muncesc când aici puteam să mă bronzez de nota zece. Ce faci aici? am întrebat-o pe Jazz. —Să fac? Nu fac nimic. Am venit cu un prieten care prezintă cinci sau șase filme. —Ai văzut ceva ieșit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
și, pe una din fețe, se vedeau urme de zimți. Cineva îmi spărsese locuința. Neliniștită, mi-am băgat capul pe ușă. Totul fusese răsturnat cu fundul în sus. M-am retras repede pe hol. Poate că cineva încă se ascundea înăuntru. Nu puteam risca să intru. Am închis ușa. Pe când coboram în fugă scările, am scormonit în gentuța argintie după mobil - trebuia să sun la poliție. Apoi, dacă puteam să dau de Jazz și de fete, poate aș fi înnoptat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Era ora două dimineața, probabil am deranjat un cuplu aflat în noaptea nunții sau un cuplu care avea o aventură și nu voi mai fi primită niciodată aici. Ușa s-a întredeschis. Lumina nu era aprinsă și nu puteam vedea înăuntru. De după ușă, o voce somnoroasă șopti: „Puteți face un pic de liniște? Vreau să dorm“. Îmi cer scuze, am murmurat. S-a-ntâmplat un mic accident. Plec chiar acum. Apoi s-a petrecut un fapt ciudat. Am auzit un chicotit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Julie o să mă stranguleze cu lanțul de la poșeta ei Chanel, iar atunci voi avea mai multe de regretat decât noaptea asta. Am aprins lumina. Pe marginea chiuvetei era o cutiuță albă pe care scria: TRUSĂ DE NOAPTE. Am deschis-o. Înăuntru era un pachet de bombonele mentolate și o cutie de prezervative LifeStyle ultrasenzitive. Am închis-o repede. Dumnezeule, nu-i de mirare că toată lumea are privirea aceea în ochi. Am găsit săpunul și mi-am spălat fața cu apă rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
M-am strecurat pe sub el și am urcat în viteză treptele. Poate la capătul lor o fi un birou cu telefon. Când am ajuns sus, m-am trezit în fața unui coridor lung, cu multe uși. Am deschis-o pe prima. Înăuntru era un pat cu baldachin din mătase chinezească franjurată. M-am furișat în el. Ascunsă în spatele stofei scumpe, era o mică pictură înfățișând o fată acoperită cu flori. Arăta exact ca tablourile lui Fragonard de la Muzeul Frick. Probabil e autentic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Muzeul Frick. Probabil e autentic, mi-am zis. Somnul vegheat de Maestru era exact genul de chestie pe care ar fi încurajat-o un lord englez. Ultima cameră ce se deschidea de pe coridor era o bibliotecă vastă. M-am furișat înăuntru. Nu se putea să nu fie un telefon aici, m-am gândit eu. Acum voiam să ajung acasă. Peretele din spate era plin de rafturi cu cărți îmbrăcate în piele, iar, într-o parte, deasupra unui șemineu imens din marmură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
mi-a spus. Știi cum sunt americanii când vine vorba de afaceri. Foarte insistenți, nu-i așa? spuse Caroline cu subînțeles. Charlie nu venea? Nu-mi mai puteam cere scuze. Dintr-odată m-am simțit agitată și iritată. —Julie, mergem înăuntru să bem niște Bucks Fizz? i-am spus făcându-i semn s-o ștergem. — Ce s-a-ntâmplat? mă întrebă Julie. Ne întoarcem imediat, mamă, am spus, luând-o pe Julie de mână și trăgând-o afară din cort. Ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Fizz? i-am spus făcându-i semn s-o ștergem. — Ce s-a-ntâmplat? mă întrebă Julie. Ne întoarcem imediat, mamă, am spus, luând-o pe Julie de mână și trăgând-o afară din cort. Ne-am furișat în bucătărie. Înăuntru era extrem de cald, deoarece mama insistase să-și ia un Aga, aragazul bogătanilor englezi. Absolut toți trebuie să aibă unul, așa cum toată elita americană trebuie să aibă un frigider Sub-Zero dacă vrea să-și țină rangul. Dezavantajul aragazului Aga este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
plină casa de picturi și objects d’art, ca să nu mai zic de bijuteriile lui Alice. În anii anteriori s-au petrecut furtișaguri și s-au pîrlit covoarele cu țigări. — Chiar și așa. Și-n definitiv, ce făcea familia Hollinger Înăuntru? De ce nu erau aici, afară, printre invitații lor? — Nu era stilul lor să se amestece cu lumea, spuse Hennessy, răbdător. Salutau ei cîțiva prieteni vechi, dar nu cred că li s-au alăturat vreodată celorlalți musafiri. Totul era mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
masive protejau camerele cu tavanul jos, depunînd, precum straturile geologice, Înveliș peste Înveliș de izolare și taină, etaj după etaj pînă la cer. O dubă a unui atelier de decorațiuni interioare era parcată În fața intrării și cîțiva lucrători Își cărau Înăuntru postamentele și vopselurile. O camionetă trecu pe lîngă mine și trase În spatele dubei; doi bărbați coborîră din cabină și descărcară o pompă și un motor de jacuzzi. Am ieșit din mașină și am traversat, ajungînd În dreptul intrării pe cînd oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]