KorAP: Find »[drukola/base=înăuntru & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...224 225 226 ...289 >

7,219 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762

timpul nu mă afecta. Îmbătrâneam într-un ritm pe care-l stabileam eu... două secunde o dată la o mie de ani! Și dacă acest rezervor va seca vreodată, nu aveam decât să îl deschid în spate și "apa" va năvăli înăuntru redându-mi timp. Îmi puteam elibera timpul propriu și puteam să-mi însușesc altul la nevoie. Eram... nemuritor! Și nu numai atât! Aveam de partea mea acea imensă putere a vremii, acea forță care macină munții și sculptează văi în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
stare existențială. Urmează-mă, te rog, Vladimir! Părăsisem holurile ostile și reci ale colegiului pentru a le schimba cu încăperile cândva pline de căldură și circulate ale bibliotecii. Deschise ușa grea de mahon cu o ușurință îngrijorătoare. Făcu câțiva pași înăuntru și se întoarse spre mine, așteptând să vin. Am trecut de rama ușii și greutatea pașilor mei a făcut parchetul vechi și neîngrijit să scârțâie. Sunetul strident umplu încăperea pustie, făcând-o să-și revină într-o anumită măsură la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
să mergem! Se întoarse de la fereastră și o lăsă în urmă, îndreptându-se hotărât spre coridor. Pe hol, o luă la dreapta și ajunse în dreptul ușii care dădea afară exact în momentul în care aceasta se deschise pe neașteptate și înăuntru se prăbuși un Sergiu Sergheiov care respira cu greu. În urma sa se mai trântiseră doi pe podea, iar ușa se izbi prevestind nimic bun. Cei care mai erau pe holuri au venit îngrijorați la cei trei care stăteau în patru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
vreo cinci metri. Podeaua era făcută din grinzi putrezite de stejar, iar acoperișul abia se mai ținea în îmbinările sale. Peretele exterior era găurit din loc în loc de ferestre mari, fără geam. Era o clădire veche. Gerul de afară intra și înăuntru și le pătrundea în oase, făcându-i în puțin timp să tremure. Corvium se apropie de una din ferestre și se uită în afară. Vedea un câmp imens de zăpadă, apoi luminile orașului peste tot în jur, iar undeva, între

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
ei, zăceau pe jos, abia ninși, alți doi străjeri, uciși la fel ca și ceilalți doi. Într-adevăr! zise Corvium. Pe acolo a venit. I-a eliminat pe ăia întâi, apoi ne-a orbit pe toți cumva, s-a aruncat înăuntru și i-a spintecat pe ăștia trei. A luat pușca cuiva de aici și i-a ucis și pe ăilalți doi. Uau! făcu Mihail. E tare tipul! Da, dar se evaporă cam repede... observă Gavriil. Or fi păzind asta, zise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
de câteva ori și luă în cătare câte ceva ce i se părea a fi vreun paznic, dar de fiecare dată era dezamăgit. Ninsoarea îi juca feste. Ajunseseră la peretele exterior și se lipiră de el. Căutau o cale de acces înăuntru. Găsiră, în schimb, o placă aurie pe care era gravat: "Cercetări Guvernamentale Teoretice postul Polul Nord 7". Era ceea ce căutau! Mai dădură un colț al clădirii și putură dibui o intrare pentru vehicule. Velail făcu ce știa el mai bine și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
clădire. Știau că nu-i nici o grabă și că aveau tot timpul din lume să se ocupe de ceea ce trebuiau să facă, pentru că în preajmă nu erau garnizoane sau posturi locale de Gardieni care să vină în ajutor. Intrară cu toții înăuntru și se organizară fără nici un cuvânt. Vagabonzii o luară înainte și în urma lor veneau ceilalți opt. Începură cu parterul. Uciseră pe toți cei de acolo, în marea lor parte oameni de știință în halate albe, și scotociră peste tot. Dădură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
până la cea din urmă literă. Solicitaseră sprijin și îl primiseră, iar după un an, Ministrul trebuise să se mulțumească doar cu Nordul înghețat. Așa se face că nu dură mult până când ușile albe ale Sălilor din Oman fură deschise, iar înăuntru păși nimeni altul decât Gregory Allston însoțit de doi paznici imperiali. Avea părul încărunțit, care începea să se și rărească. Ochii îi erau adânciți de oboseală și avea cearcăne negre în jurul lor. Fruntea îi era încrețită și își încorda din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-mă! Nu! Soția mea va da pedeapsa! Cu aceste cuvinte, plecă din Sală și ieși pe vârful muntelui, căci Palatul are temelia sprijinită pe vârfurile a patru masive. Anturajul său și ceilalți prezenți în cameră părăsiră și ei încăperea, lăsând înăuntru doar un tată, o fiică renegată și doi paznici. Cinci minute mai târziu, Ana ieși din Sală și se opri lângă Corvium. La ce l-ai osândit? I-am zis că o pedeapsă potrivită pentru el ar fi să reflecteze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402

întâmplat așa. — Înțeleg. Ați fost fotografiați împreună de camerele de securitate ale hotelului, în lobby și în lift. Camerele de pe hol de la etajul patru v-au înregistrat, pe tine și pe domnișoara Chin, când intrați în camera 413. Ați stat înăuntru o oră și șapte minute. După care, ea a plecat singură. — Mda, sigur, dar ... — Plângea în lift. — Cum? — A mers cu mașina la Westview Comunity Hospital și a raportat că a fost atacată și violată. A fost examinată pe loc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
Din difuzoare se auzea Mozart. — Îi place Mozart, spuse Rovak, ridicând din umeri. Intrară într-o cameră mai mică, din lateral. Un fascicul de lumină intra prin tavan. În centru era o cușcă de 1,5 pe 1,5 metri. Înăuntru stătea un cimpanzeu tânăr, cam de mărimea unui copil de patru ani. Fața cimpanzeului era mai plată decât era normal, iar pielea lui era palidă. Însă se vedea clar că era un cimpanzeu. — Bună, Dave, zise Rovak. — Bună, spuse cimpanzeul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
privire spre fotografiile cu fiii săi, de pe birou. Erau amândoi la colegiu, acum. Tad era în ultimul an la Stanford, Bill era la Columbia. Iar Bill participa la studiile premedicale. Un ciocănit la ușă și asistenta lui, Beverly, băgă capul înăuntru. — Îmi pare rău, dr. Bennett, dar nu ați răspuns la interfon. Și cred că este important. — Știu. Încercam doar ... să găsesc un mod în care să-i comunic. Se ridică în picioare, în spatele biroului. — O s-o primesc pe Andrea acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
intelectuali cărora le plăcea să tragă în tot felul de chestii. Un intelectual viril. Nu se știa ce se putea întâmpla. Se întoarse spre pachetul pe care-l adusese acasă de la laborator. Pe el scria TrackTech Industries, Chiba City, Japonia. Înăuntru erau niște tuburi argintii lucioase de 13 centimetri lungime, puțin mai subțiri decât niște paie de suc. Le scoase afară și se uită la ele. Acele minuni ale miniaturizării aveau încastrate în ele tehnologie GPS, precum și senzori pentru temperatură, puls

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
și se uită la ceas. — Oricum, nu putem intra acolo. Vânătorii de recompense aveau voie să intre în casele fugarilor, chiar și fără un mandat de arestare, dar nu puteau intra în casele altor oameni, chiar dacă știau că fugarii erau înăuntru. — Mai devreme sau mai târziu trebuie să iasă, zise el. Iar atunci când o vor face, noi vom fi aici. Capitolul 84 Gerard era obosit. Zburase o oră de la ultima oprire, care fusese un dezastru. La scurt timp după răsărit, aterizase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
din mașina albă mare, iar apoi ea sărise afară și îl înșfăcase. Dave nu avea înclinația să atace femei, așa că privi cum femeia îl lua pe sus pe Jamie, îl duse în spatele mașinii albe și deschise ușile acesteia. Dave văzu înăuntru un bărbat în halat alb și văzu o mulțime de echipamente strălucitoare care îl înspăimântară. Probabil că Jamie se speriase și el, pentru că, dintr-o dată, începu să țipe. Femeia închise ușile mașinii. Înainte ca mașina să înceapă să se miște

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
înapoi, întinse mâna mai sus și se prinse de becurile de deasupra ușilor. Se trase pe acoperișul ambulanței. Vântul bătea tare. Suprafața era netedă. Se întinse, înaintând puțin câte puțin. Mașina începu să meargă drept și mai încet. Auzi țipete înăuntru. Se târî înainte. — Am scăpat de el! strigă Dolly, uitându-se afară, pe geamul din spate. — Ce era? — Semăna cu o maimuță! — Nu e maimuță, e prietenul meu! țipă Jamie, zbătându-se. Merge la școală cu mine. Copilului îi căzu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888

cunoscut de marele preot, și a intrat cu Isus în curtea marelui preot. 16. Petru, însă, a rămas afară la ușă. Celălalt ucenic, care era cunoscut marelui preot, a ieșit afară, a vorbit cu portărița, și a băgat pe Petru înăuntru. 17. Atunci slujnica, portărița, a zis lui Petru: Nu cumva și tu ești unul din ucenicii omului acestuia?" Nu sunt", a răspuns el. 18. Robii și aprozii care erau acolo, făcuseră un foc de cărbuni, căci era frig: și se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300

noi ce scrie acolo, Domnul Nopții, Muntele-Împărat, Marele Preot Dac de acolo, din adâncuri, pedepsește rău de tot, ne păzeam strașnic de el, noi, ucenicii, așa ne spuneau bătrânii din sat, cică e în vârful muntelui o peșteră care are înăuntru o comoară, brățări de aur, de peste un kilogram jumate una, kosoni, astea sunt monedele dacice, statuete de aur sau bronz, pietre, aur peste aur. Muntele îți dă înapoi tinerețea dacă meriți și n-ai trădat, n-ai mințit groaznic, că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
ai venit la mine să desfac jucăria, să vezi tu florile dinăuntru, nu se poate să nu fie, mamă, scoate-le de acolo!, până la urmă te-ai băgat sub pat și-ai desfăcut tot instrumentul ăla, ca să vezi ce este înăuntru. Vroiai să știi tot, așa erai: să știi și să simți. Că erai deosebit, știam, dar te mai lovi și focul într-o seară, ai intrat fericit în casă, veneai din grădină. Prinsei o stea de foc cu mâna, mamă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
trădat foarte mult, am trădat tot ce-am visat, am și scris despre asta: am trădat ca valul, întorcând capul, niciodată nu-mi amintesc perfect versurile alea ale mele: Sunt un poem cu o mie de degete,/ transcris și ajuns înăuntru, /doar eu știu din seva cărui Orfeu am supt. /nu se mai poate face nimic./ o întreagă poveste se naște din mine... Parcă așa sunau, era despre trădare... — Ce-ai visat și-ai trădat?, tu, iubirea mea, nu trădezi, tu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
de primăvară, dar bărbatul știa că Tina e friguroasă și făcuse focul pentru eas dimineață, după ce Loredana îl sunase pe mobil și îi spusese că o aduce la ei, vine Alex, dar vine și Tina, una tu, unul eu. Acum, înăuntru era cald și bine, unde-i cald și bine, ehe! Cum eram eu odată!, oftează bărbatul din el, nasul lui mare e mai adâncit în pământ, ca și cum ar fi pierdut din putere, cum erai?, îl întreabă ea parșivă, e printre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
niciodată. Bărbatul, în salturi înalte, fără să se mai gândească la femeia aia în tunică romană, se uita numai la munte, poate comori nenumărate mă așteaptă acolo, sus, poate aur și pietre, poate alte hârtii cu harta Europei mă așteaptă înăuntru... Din când în când, trăgea spre Împăratul Kogaion, spre vârf, cu arcul făcut din corn de cerb și curbat cu vână de cal, lua câte o săgeată înmuiată în venin de viperă și trăgea în sus, vroia să-l enerveze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
și cum respiră, cearcăne și burtă, miroase urât, a bătrân, urât îmi e mirosul ăsta, dar!!! Frumoasa Neli le pregătise masa, îi servise repede, apoi plecase acasă la ea, Tara lătra pe afară, nefericită, Loredana ar vrea s-o aducă înăuntru, dar Maestrul fusese categoric: miroase a câine prea tare în casa asta, să mai stea și afară! Acuma, bărbatul e rezemat cu fruntea de ușa de la intrarea în casă, ușă decupată pe toată înălțimea, pusă sticlă la mijloc, așa încât, în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
Păi, vino, că nu te văzui de mult! Și femeia tăiase repede o găină grasă, pusese la cuptor doar copanele și pieptul zburătoarei, din rest făcuse repede o ciorbă acră-acră, c-așa îi plăcea băiatului. A lăsat cuptorul aprins, friptura înăuntru, să se facă bine, și-a ieșit la poartă, se uită în lungul drumului, se uită, se uită... Și timpul, și timpul, și timpul. Băiatul meu, vine băiatul... Atât. Și mașina se apropie de sat și de casă, înăuntru, spațiul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
friptura înăuntru, să se facă bine, și-a ieșit la poartă, se uită în lungul drumului, se uită, se uită... Și timpul, și timpul, și timpul. Băiatul meu, vine băiatul... Atât. Și mașina se apropie de sat și de casă, înăuntru, spațiul e mic, nu prea are aer, deschide fereastra din stânga, culorile toamnei se amestecă însă cu doina aia tulburătoare: Ană, zorile se varsă,/ lasă-mă să merg acasă!, vocea Maestrului e caldă, masculină, te unge pe ovare. Ană, mândra mea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]