7,005 matches
-
Iliescu, dar nu a mai fost primit și a fost condamnat. A stat patru luni în celulă și cu Nicu. Cu el am un episod din '89, legat de numirea soției mele într-o funcție, dar îl voi povesti mai încolo. S. B.: După Conferință s-a desfășurat apoi plenara în cadrul căreia a fost ales noul birou al CJ al UTC, în care s-a ales noua conducere 13. Dumneavoastră ați figurat pe lista participanților ca asistent universitar la IPI. După
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
a spus. Când am fost la Moscova mi-a spus că s-a enervat, că nu înțelegea de ce nu am fost primit. I-am spus de dosarul lui taică-meu. "A fost legionar?" Nu, a fost cu țărăniștii." "Dă-i încolo de țărăniști!" Deci trei plenare până când am fost confirmat, cu toate că trecusem prin toate filtrele partidului: OK-ul lui Ion Iliescu, a secretariatului CJ al PCR, OK-ul de la UASCR... S. B.: Și cu toate astea, dosar blocat. D.T.: Da, era
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
unii erau valutari. S. B.: Ajungem și la valutari, nu "valutiști", ci valutari. Și nu acceptau ideea autogospodăririi. Voiau și ei condiții. D. T.: Iliescu s-a dat la ei, dar după asta a renunțat. S. B.: Iliescu spune mai încolo: "Cui nu-i convine nu-l primim în cămin și cu asta basta". D. T.: La bursierii statului român mai trecea,dar la valutari, nu. Ei nu semnau contract să își facă singuri curățenie în cameră. Era obligația furnizorului. S.
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
activități cultural-artistice etc. Această cuvântare a lui Ceaușescu invocată în document e cea care venea după vizita din Polonia? D.T.: Exact. S.B.: Iată că o mică influență a acelei vizite s-a simțit în discursul lui Ceaușescu. Vom discuta mai încolo pe larg despre acea vizită. D.T.: După care, la Izvorul Mureșului, în 1982, Nicu a venit cu două teme: ASC-ul să intre în proporție de 15% în consiliile profesorale și timpul liber. S.B.: Se crea, în fond, un debușeu
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
la activiștii mei, știți că sunt și profesorii mei tineri, dar Doru n-are probleme." "Bă, problema asta am bifat-o acuma, da?" Și a pus telefonul jos. Când m-am întors la Iași, Nagâț zice: "Băi, Doru, dă-o încolo, te-ai dus să mă reclami la Nicu?". S. B.: Și așa ați rezolvat două mari probleme, pe finalul domniei lui Nicu. D. T.: Nu chiar. Vin la Iași, vine Revoluția. În ianuarie se adună sindicatul la Politehnică și se
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
încât gândirea a fost luată ea însăși ca o practică ce trebuie acreditată; ceea ce a atras după sine invenția unor modalități de "gândire asupra gândirii" luate ca valabile în mod necondiționat, adică socotite a priori și necesare. Iar de acum încolo, tocmai aceste modalități devin, pentru cunoașterea și recunoașterea unităților de viață umane, elemente propriu-zis a priori, adică anterioare tuturor celorlalte, fiindu-le, cumva, constitutive. Faptul acesta reprezintă un veritabil "eveniment istoric", fiindcă însăși unitatea de viață omenească a intrat într-
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Altul său printr-o recunoaștere continuă a necunoașterii sale". E drept, ceea ce spun acum despre aceste două concepte se află în limitele constrângătoare ale gândirii autorizate, formale, autonome. Aceste două "reguli de definire" ale gândirii vor funcționa, totuși, de aici încolo, cel puțin în pregătirea "descriptivă" a operării primei reducții, cea judicativă a dictaturii judicativului, precum și în operarea ca atare a acesteia. Îndreptățirea lor va fi căpătată ca pentru tot ce servește drept element prim al unei rostiri, potrivit regulilor judicative
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
anume pentru cele propriu-zis științifice. Scenariul alcătuit din cele patru operații (percepția, amintirea, experiența și principiul) doar pune la dispoziția gândirii discursive (dianoia) principiile (premisele) de la care aceasta poate porni pentru a ajunge la noi adevăruri (cunoștințe veritabile). De aici încolo, principala problemă este aceea a corectitudinii gândirii. Dar nu în sensul unei verificări post factum a cunoștințelor, deși o asemenea sarcină trebuie asumată dinspre acest principiu (al corectitudinii), ci în sensul constituirii ca atare a cunoștinței veritabile. 3.1.2
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de vedere formal, pentru judecată și a fost consemnat în demersul anterior este valabil și pentru raționament. Următoarea etapă operațională, în căutarea mediului, de fapt, în construcția silogismului, se va referi tot la judecata finală a acestuia. Dar de acum încolo, trebuie stabilită poziția mediului în premise, după tipul de judecată de predicație al concluziei (al judecății finale). c) Stabilirea tipului de relație dintre S și P (termeni ai judecății finale). Această relație poate fi, de exemplu, universală sau poate fi
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
proiectului critic. Până atunci, însă, trebuie să observăm, încă o dată, că principalele sensuri judicativ-constitutive se află în funcțiune la Kant, cel puțin în orizontul constituirii cunoștinței veritabile, prefigurat până aici, dar a cărui dezvăluire (reconstrucție) reprezintă sarcina demersului de aici încolo. Sensurile în discuție pot fi cel mai clar sesizate, cumpănite, evaluate etc. în însăși structura logicii transcendentale, mai cu seamă în sensul de analitică transcendentală și în cel de dialectică transcendentală, precizate, amândouă, mai sus, dar redeschise, în vederea unei noi
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
o cale de operare a reducției la timp. Sesizăm că prioritatea fenomenologică a lui Heidegger este "analiza pregătitoare" a Dasein-ului, că prin aceasta este scoasă la iveală (constituită) însăși ființa acestuia ca timp. Știm, de asemenea, că abia de aici încolo ar fi posibilă o ontologie ca atare, care să se ocupe cu "adevărul ființei". Dar nu este posibilă nici măcar prima operație, aceea a scoaterii la iveală a ființei Dasein-ului ca timp (sarcina analizei pregătitoare), fără reducția la verb. De aceea
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
poate) fi P", "S este (în mod necesar/contingent) P" etc. Aceste două elemente noi verbul a fi și timpul definesc aspectul alethic al judecății. Ele dau conținut adevărului formal, care va fi reprezentativ pentru toate ipostazele discursului, de aici încolo; regula proprie acestuia este aceea a corespondenței. Adevărul sau falsitatea unei judecăți (enunțare, logos apophantikos) vor fi determinate de timp: el constituie valoarea de adevăr; mai mult, acesta devine esențial pentru orice formă, ipostază etc. a discursului (temei pentru orice
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a logos-ului. Pe de o parte, așadar, prin structura originară S P avem de gândit două funcțiuni "logice", subiectul și predicatul, iar pe de alta, prin elementul alethic, avem de gândit verbul a fi (luăm forma "este", de acum încolo, care corespunde tematizărilor pe linia tradiției a acestei probleme) și timpul. Judecata desigur, și dictatura judicativului -, ca unitate originară a logicului și ca act constitutiv, are în structura sa "noematică": subiectul și predicatul, verbul și timpul. Acești termeni "operează" judicativ
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fie ceva mai bine determinat decât fusese anterior; devine substrat pentru ceea ce va indica predicatul judecății. Intensificarea determinațiilor subiectului în sens exclusiv ontologic reprezintă "fenomenul" survenit în urmarea atemporalizării subiectului judecății (subiectului logic). Acesta, așadar, va fi gândit de aici încolo ca reprezentând un substrat pentru fel de fel de însușiri (determinații) indicate prin predicat; desigur, toate acestea sunt cu putință numai înlăuntrul structurii formale a judecății. Atemporalizarea, paradoxal, intensifică determinația pe care subiectul o căpătase tocmai prin intervenția timpului. Dar
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
câteva observații mai generale. Și prima dintre ele se referă la faptul că, odată petrecută reformalizarea logos-ului, devine firească reatribuirea aspectului formal nu doar judecății, ci judicativului însuși; desigur, și până acum am procedat la fel, însă de acum încolo "judecata" ca formă logică pierde din semnificație, "propoziția" (mai bine zis, enunțarea) fiind cu mult mai semnificativă; însă este vorba despre propoziția (enunțarea) ca element al judicativului, încărcată cu sensurile cunoscute ale dictaturii judicativului și cu sensurile noi provenite din
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
prezentului verbului), ființa ființării (prezentuirea ca chemare a trecutului verbului) și ființa (prezentuirea ca survenire a viitorului verbului), adică "variabilele" timporizate ale verbului, prin care este pus în lumină fenomenul în-ființării. Operarea reducției judicative trebuie să țină seama, de aici încolo, de fenomenul reformalizării logos-ului, îndeosebi de operația de transfer, așa cum a fost înțeleasă mai sus. 4.9. Fenomenul în-ființării Problema reflexivității temporale a ființării deschise către Celălalt era desfășurată prin patru întrebări: 1) De ce timpul este ființare? 2) Care
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de "calitate anume" a unei substanțe prime, sensul de fel-de-a-fi-"așa" al subiectului, el însuși fapt-de-a- fi-"acesta". Abia acum avem împlinită relația judicativă S P; abia acum, prin "donația" de sens ontologic celor două "poziții" originar "logice". De acum încolo, filosofia se va mișca în raza problemelor, chestiunilor, aporiilor, paradoxurilor, ideilor, teoriilor, viziunilor care pun în aceeași "poziție": a) pe de o parte, sensul de substrat și sensul de substanță primă, pe lângă funcțiunea propriu-zis logică, pentru subiect; b) pe de
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
metafizica post-ontologică trebuie ele însele prinse într-o reducție pentru a deveni cu putință o veritabilă de-constituire a dictaturii judicativului și, în continuare, o cale către concept, ale cărei coordonate nu pot fi acum nici măcar prejudecate. Lucrul, de aici încolo, adică dincolo de limitele reducției judicative a dictaturii judicativului, trebuie să se constituie după alte reguli decât cele puse în evidență până acum. Fi-ul trebuie lăsat să se spună (arate) pe sine așa cum se întâmplă cu fiecare "lucru" în sensul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
conducător al tezei sale de doctorat. Imediat după absolvirea studiilor universitare, în 1962, viitorul entomolog a fost încadrat preparator și în vara anului 1963 am condus împreună practica de vară a studenților din anul I, în Masivul Retezat. De aici încolo, până la această frumoasă vârstă de 75 de ani, aveam să-l cunosc și mai bine, să lucrăm împreună pe tărâm didactic și socialpolitic, să-i urmăresc îndeaproape evoluția profesională, urcând toate treptele ierarhiei universitare, până la cea de profesor titular, conducător
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
zicând: "Domnule Palmor, să știți că, deși ora este târzie, eu nu mă grăbesc și te-aș ruga mult să nu conduci așa de repede!". După o pauză de câteva minute, Chouraqui repetă aceeași rugăminte, dar de la un moment dat încolo, vocea lui trăda inflexiuni imploratoare, iar toate străduințele mele de a-l liniști s-au dovedit zadarnice... Până am ajuns, după vreo treizeci și ceva de minute, la hotelul din Bruxelles unde stătea. Numai acolo s-a liniștit și ne-
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
urmărindu-mă, apoi a spus: "Dar de ce crezi că te-am invitat la dineu? Ca să mănânci? Nu, domnule! Te-am invitat ca să vorbești! Am crezut că știai motivul și deci știai de ce am făcut-o". Nu știusem, dar de atunci încolo am învățat că, atunci când o organizație evreiască mă invită la o masă, la o cină sau un dineu, o face pentru că vrea să-i plătesc masa cu un discurs. * * * Ultimele două episoade evocă preocupări culinare ivite în cele două perioade
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
de pe la Crasnaleuca. În vremea foametei... Fratelui meu, Mihai Tataie, mi-e foame... N-are tata nimic. Acuși ajungem acasă... Drumul de la Botoșani spre satul Ghireni șerpuia prin stepa moldavă trist, singur și dezolant. Cît ochiul cuprindea, pînă dincolo de pîcla lăsată încolo, hăt departe, peste văi și dealuri molcome, nu era nimic aflat în mișcare, nu depistai nimic ce ar putea respira, nu îndrăznea nici vîntul să facă un efort inutil care să dea impresia de "eppur si muove". Două puncte, greu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de plăcere copila și Dorel savura munca asta de dimineață prin toți porii. Natașa se muia ca o plastilină și strîngea moale băiatul și nu de puține ori se alegea cu un supliment de iubire. Dar ce supliment! De aici încolo, drumurile celor doi porumbei se despărțeau. Dorel pleca la coasă și Natașa la un pui de somn de aur. Mă băiete, n-a rămas...? întreba curios taică-su. Nu, tată. Nu știu de ce, dar nu. Păi, cum vine treaba? Tu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cînd este naturală. Dar așa, cu martori oculari, sfîrșitul provocat datorită disperării este de-a dreptul înspăimîntător. Ajuns la Bazar nu văd nici o mișcare. Nu văd nimic, spun moale, cu o vagă speranță. Nu-i aici la Bazar, este mai încolo, în piațeta dintre blocuri. Acolo, în piațetă, un cerc imens de gură-cască înconjura un om turbat. Este scăldat în benzină și agitînd o brichetă spre mulțime, acesta strigă cît îl țin bojogii. Să vină asasinul! Să asiste la moartea mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
peniță. L-ar fi înșurubat din nou și ar fi dorit să vadă cît de funcțional este. Cu siguranță ar fi remarcat că n-are agățătoare. Pînă la această fază, absolut toți oamenii ar fi procedat la fel. De aici încolo, felul de a se comporta diferă de la om la om. Unii oameni cad sub influența preceptelor creștine și anunță găsirea obiectului care, cu siguranță, a creat multă amărăciune proprietarului. Ei trăiesc un sentiment unic de mulțumire sufletească cînd îl redau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]