6,475 matches
-
încercând să închidă geamurile glisante pentru a nu lăsa norul de praf să pătrundă în cabină și să alunge în același timp pasărea rătăcită care-l încurca la condus, a pierdut controlul volanului și s-au trezit amândoi într-un șanț de la marginea drumului cu roțile în sus, cu sacii împrăștiați pe o distanță apreciabilă și cu camionul boțit rău de tot. Cei doi ocupanți ai cabinei, după ce cu chiu cu vai au reușit să iasă la lumină, au constatat că
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
laterali atârnau rămășițele unor tablouri vechi, decolorate. Cu toate acestea, în alte compartimente se mai păstrau sub sticlă unele fotografii alb-negru în rame de lemn, cândva lăcuite, cu imagini surprinse de pe unele șantiere de interes național. Ușa rabatabilă, sărită din șanțul ei, trebuia luată cu amândouă mâinile pe sus și pusă la loc, dacă ai fi vrut să o închizi sau să o deschizi, dar acum nu era cazul; din motive de căldură trebuia ținută permanent deschisă. Din fericire, canapelele din
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
câmp,toaca de vecernie... A doua zi era duminică. Desculțe, femeile se preling pe uliți intrând în ogrăzi grăbite, cu mlădieri de feline dezmierdate. Drumul este strâmt, cu greu trec două care unul pe lângă altul, făra a intra și prin șanț. Urmele lăsate de roți se încâlcesc între ele, însemnând parcă, cronici ale pământului. Boii trag în jug fără a se opinti, iar țăranii merg încet pe lângă ei fără să-i silească. În satul de la marginea pădurii, casele mici și albe
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
trăiești, fata moșului... da‟ ci faci pe‟ici, Anuca?!.. Dintr-un lan de păpușoi, o păsărică cu pași mărunți se repezi în drum și se opri dând glas: „Pitpalac ..pitpalac!“, și dispăru, îndată, într-un tufar de cătină de pe marginea șanțului repetând: „Pitpalac... pitpalac!“ - Când ai s-o vez‟ mamî... să știi că‟i „găinușa Domnului“..! i-a spus mătușa Domnica, într-un rând. Urcând coasta, trecu pe lângă o stână, adăpostită într-o văiugă. Ciobanul, un băietan voinic și frumos îi
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
începea să-l înțepe ochii. Și-i închidea. Și se ștergea des la ei, cu dosul palmei. De regulă, în acele momente se așeza pe ceva, se așeza pe câte un scaun, pe câte o buturugă sau pe câte un șanț, cum se nimerea, de la marginea drumului. Se răsturna mai bine-zis, mașinal și, încet, încet părea că-și revenea. 11. Epa regreta de multe ori că nu reușise în ultimul timp, oricât s-ar fi străduit, să mai recitească Odiseea lui
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
că fostul coleg de armată nu le a tricotat el însuși, pe toate de-acolo, de sus folosindu-se inclusiv și de tine? Când ai auzit că un alt coleg de armată lar fi auzit pe Vlad vorbind la Radio Șanț ai înghețat, nu? Te așteptai la orice, dar la asta nu. De la altul te așteptai, dar de la Vlad nu, cel care-ți făcuse o promisiune ca și prietenul lui Ghica arbănașul, chiupruloiul din O samă de cuvinte a lui Ion
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Ochiul vulturului n-a zărit-o, 8. cele mai trufașe dobitoace n-au călcat pe ea și leul n-a trecut niciodată pe ea. 9. Omul își pune mîna pe stînca de cremene și răstoarnă munții din rădăcină. 10. Sapă șanțuri în stînci, și ochiul lui privește tot ce este de preț în ele. 11. Oprește curgerea apelor, și scoate la lumină ce este ascuns. 12. Dar înțelepciunea unde se găsește? Unde este locuința priceperii? 13. Omul nu-i cunoaște prețul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
la volan și plecă în localitatea învecinată cu frontiera, la finul său. Ăsta, semițăran, semitârgovăț, lucra ceva prin curte. Hai în casă, îl invită părintele. Hai. Vezi ce am aici ? O pungă răpănoasă. De pe unde ai culeso? De printr-un șanț. Ce ai în ea? O căciulă de bani?! Nu rămâne așa de surprins. Când am văzut că vin elicopterele la noi, am presupus că sunt de la DNA și că vin pentru percheziții și arestări. În drum către mașina de servici
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
în formațiune de luptă, strecurându-se printre arbuști și porumbiște, sărind de pe o piatră pe alta, căutând adăpost în primele case. Mergea în frunte, ca de obicei, și când se termină terenul semănat care îl apăra, o porni înspre un șanț lat care se deschidea la vreo patruzeci de metri distanță. Alergă ca un nebun urmat de sergent și de un soldat, gata să sară și să cadă rostogolindu-se în șanțul de apărare, dar, în ultima clipă, un al șaselea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
terenul semănat care îl apăra, o porni înspre un șanț lat care se deschidea la vreo patruzeci de metri distanță. Alergă ca un nebun urmat de sergent și de un soldat, gata să sară și să cadă rostogolindu-se în șanțul de apărare, dar, în ultima clipă, un al șaselea simț păru să-i fi dat de știre și se opri cu un picior în aer. Privi în jos și vomită tot ce mâncase în ajun. Soldatul, la stânga lui, izbucni în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Ce are azi? întreabă și Neculai. Este ciudos că a mers pe jos, ca prostul. Prost ești tu, cu tot neamul tău, se oțărăște Gheorghe. Cei prezenți îl ignoră și continuă să chefuiască. O să-l las să doarmă într-un șanț, zîmbește răutăcios Gheorghe. De fapt, o să-l las în mijlocul drumului. Vino să te pup, propune vesel Ilie. Dacă pici jos, eu nu te car, să știi. Cînd Soarele a asfințit, cei doi moșnegi pornesc înapoi spre casă. Pe la Cîrnitură apar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
să scuipe scîrbiți. Tocmai potoliseră rachiul cu apă rece. Șmecherul Vasilică Dascălu era șmecher. Avea o gospodărie frumoasă, cu acareturi, cu animale și cu apă curentă. Canalizare n-avea și, din acest motiv, a scos o țeavă de scurgere în șanțul care însoțea DJ 248. Dacă scurgerea apei era mulțumitoare pînă la șanț, de acolo înainte era bai mare. Pe scurt, apa n-o lua nici la stînga, dar nici la dreapta și se încăpățîna să băltească și, mai ales, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
era șmecher. Avea o gospodărie frumoasă, cu acareturi, cu animale și cu apă curentă. Canalizare n-avea și, din acest motiv, a scos o țeavă de scurgere în șanțul care însoțea DJ 248. Dacă scurgerea apei era mulțumitoare pînă la șanț, de acolo înainte era bai mare. Pe scurt, apa n-o lua nici la stînga, dar nici la dreapta și se încăpățîna să băltească și, mai ales, să duhnească îngrozitor. Nenorocitul spre care se abătuse acest inconvenient era Gheorghe Zamfir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
o mască vie de a Îngropa Într-un nisip auriu acest excrement uman care a fost cîndva o fetiță după felul cum strînge la piept ursul ăla de pîslă cu un picior lipsă „și toți bătrînii ăștia pe bănci prin șanțuri adormiți În rigole au fost cîndva băieței și au avut părinți și unchi și bunici...“ Conversația n-am mai fost la cinema de ani de zile fiorul acela cînd se stinge lumina și te izolează brusc fără praguri moi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
-mi dezgroape de undeva din străfunduri niște gînduri aberante, să mă purifice și să mă redea primei copilării, cînd credeam că aripioara unei muște pe care o lași să trăiască te poate salva. Uite-l cum urcă repede, repede, pe șanțul dintre doi pereți pînă sus, aproape de colțul tavanului și mă privește de acolo cu un soi de provocare, să vadă ce mai inventez. Aș vrea să-i mulțumesc că a fost inteligent și că a reușit să mă dezarmeze. Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
să-i recit tot timpul din Lorca mă dor picioarele iar s-au astupat venele astea blestemate și el Îmi spune să merg kilometri fără oprire kilometri pe loc ca acul unei mașini de cusut blocate cum o să mai trec șanțul și dacă rămîn Înțepenit și cu sîngele ăsta) — ...nu știu ce să mă fac, au trecut două săptămîni și nu-mi vine deloc, am turnat În mine trei oale de ceai de pătrunjel pînă am vărsat, am sărit și de pe dulap, nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
când am simțit gura ta, Încă nu-ți văzusem fața. Fără nici un element de seducție, era ceva foarte pur. — Totul depinde de corpusculii Krause... Christiane surâse. — Scuză-mă, sunt profesoară de științe naturale. Bău o Înghițitură de Bushmills... Corpul clitorisului, șanțul și coroana glandului sunt acoperite cu corpusculi Krause, foarte bogați În terminații nervoase. Dacă le mângâi, creierul declanșează o puternică emisie de endorfine. Toți bărbații și toate femeile au glandul și clitorisul acoperite cu corpusculii Krause - În număr aproape identic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
s-o mângâie În timp ce ea Îl masturba pe Bruno. Lângă el, pe pat, bruneta gemea din ce În ce mai tare; Bruno Îi luă sânii În mâini. Tot sângele Îi năvălise În sex. Christiane Își apropie gura, Începu să-și plimbe vârful limbii pe șanțul și pe frâul glandului. Un alt cuplu se apropie, se opri lângă ei; femeia, o roșcată mărunțică de vreo douăzeci de ani, purta o minijupă neagră din piele artificială. O privi pe Christiane care continua să-l lingă pe Bruno
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
interesat să treacă neobservat respectivul vopsea automobilul, Îi schimba seria de șasiu și numărul de Înmatriculare, făcea schimburile de ulei, filtre și curele În ateliere ferite de ochiul vigilent al poliției, pentru a fi apoi găsit fără suflare Într-un șanț, șirul de crime inexplicabile nefiind elucidat vreodată. Organizația revoluționară din jurul lui El Té, denumită Linia Continuă, a crescut În timp. Conspiratorilor li s-au alăturat bătrânul conte Benz, asul deghizărilor pe șosea Gregor Škoda, anarhistul decapotabil Leon Datsun, autor al
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Un om ne-a dumerit că acolo se întrunise dăscălimea. Deodată, izbucni afară o namilă cu fața roșie și cozi înnodate pe creștet. În taior verde, părea, la fiecare pas, că se prăvale dintr-un pod. Șovăind către mocirla din șanț, femeia se prăbuși brusc. S-au repezit s-o ridice cîțiva țărani. Au proptit-o în picioare apoi, scîrbiți, au lepădat-o pe-o șiră de paie. Pe obrazul ei negru cu găvane albe se scurgea, ca o smîntînă, mocirla
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
fiert în ceaun. A fost o întîmplare care a stîrnit în mine ecouri nostalgice, ca o pietricică azvîrlită în lac: cînd apa își reface oglinda, la mal încă se mai sparg valurile. Chiar din prima zi porni o ploaie cleioasă. Șanțurile se umpleau cu noroi. Ca să intre înăuntru mireasma ploii, am deschis larg ușa, geamurile fiind înțepenite în vopsea. Pe zbiceala de sub gard se apropiau doi inși. În smîntîna de pe șosea, clefăia cu cizme de cauciuc altul. În ploaie oamenii grăiau
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
justețe, forfetarul o trimitea pe fie-sa cea mică să descuie școala ca să măture dimineața în cancelarie. După un sfert de ceas, atât cît îi trebuia ca să-și bea țigara, dînsul făcea inspecție. Rezemat de parmalîcul podețului, emitea apoi, pe șanțul din fața școlii, judecăți de valoare. La primul meu contact cu școala, afară de cîrdul de gîște din curte, singura vietate a fost acolo Jugan. L-am întrebat cu cine aș putea vorbi. - Îndefinitiv șefu-i șef, mi-a răspuns el convins
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
auzi bătăile inimii, măsurate de acul țâșnind dintre dinții șerpilor, ca un metronom în derivă. Veninul unduind, alergând, un senzor în alertă. Singura mișcare pe care ar mai vedea-o. Șerpi gălbui lunecând, vălurindu-se, în cercuri tot mai mari, spre șanțul cald și îngust dintre sâni. Săgeata lor neagră arzând, în răstimpuri, aerul. S-ar auzi, cândva, în spate, slab, o voce : Botticelli, Cosimo... N-ar mișca nimeni. N-ar avea curajul ; nu auziseră nimic, fusese doar spaima. Dar șoapta va
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
colțuroși, tâmplele tăioase, linia prea fermă a nasului.Nici o înșelătoare umbră de nostalgie ; doar acceptare liniștită, încrâncenarea de-a exista ; un acord adânc cu întâmplările și vârstele, primite cu lăcomie, în arcul lor scrâșnit. Otrava a săpat și a coclit șanțurile obrazului și gâlgâie în vene, mici clocote rebele. Jumătățile ferestrei balansează, se apropie și iar se depărtează, suprapun și din nou despart chipul proaspăt de demult care rulează pe retina rănită a femeii și copiile bizare ale chipului de-acum
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
profundă despre asta, și totuși e de necrezut cîtă curiozitate a stîrnit statura sa, la cîte discuții a dat naștere, cîte Întrebări a iscat. Formula seacă a fost atît de Îndelung repetată, Încît În cele din urmă i-a săpat șanțuri pe creier, iar el răspunde fără să se gîndească, fără să asculte, dînd automat răspunsurile pe care ceilalți doresc să le audă, formula cunoscută, sigură, care și-a atins scopul de mii de ori, știind dinainte tot ce vor spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]