6,901 matches
-
preponderent agrară. Bulgaria trebuia să suporte uriașe reparații de război datorate Iugoslaviei și României și trebuia în plus să rezolve problema refugiaților din Macedonia. Stamboliiski a reușit să ducă la bun sfârșit un mare număr de reforme sociale, în ciuda opoziției țarului, marilor proprietari de pământuri și ofițerilor unei armate mult redusă numeric, dar încă foarte influente. Un inamic important al premierului era „Organizația Revoluționară Internă Macedoneană” (VMRO), care milita pentru recucerirea Macedoniei prin război. În fața atâtor inamici, Stamboliiski a căutat sprijjinul
Regatul Bulgariei () [Corola-website/Science/313296_a_314625]
-
a semant un acord cu Iugoslavia prin care recunoștea noua frontieră comună și se angaja să lupte împotriva VMRO. Naționaliștii au organizat o lovitură de stat pe 9 iunie 1923, în timpul căreia Stamboliykski a fost asasinat. Cu sprijinul direct al țarului și a VMRO, la Sofia a fost adus la putere Alexandăr Țankov și cabinetul său de dreapta, care a declanșat teroarea albă împotriva agrarienilor și comuniștilor. Liderul comuniștilor bulgari, Gheorghi Dimitrov, a fugit în URSS. După o tentativă eșuată de
Regatul Bulgariei () [Corola-website/Science/313296_a_314625]
-
VMRO, la Sofia a fost adus la putere Alexandăr Țankov și cabinetul său de dreapta, care a declanșat teroarea albă împotriva agrarienilor și comuniștilor. Liderul comuniștilor bulgari, Gheorghi Dimitrov, a fugit în URSS. După o tentativă eșuată de asasinare a țarului, a urmat un mare val de represiuni în 1925. În 1926, țarul l-a convins pe Țankov să demisioneze împreună cu guvernul său, pentru a permite instalarea unui cabinet moderat sub președinția lui Andrei Liapcev. A fost proclamată o amnistie, dar
Regatul Bulgariei () [Corola-website/Science/313296_a_314625]
-
său de dreapta, care a declanșat teroarea albă împotriva agrarienilor și comuniștilor. Liderul comuniștilor bulgari, Gheorghi Dimitrov, a fugit în URSS. După o tentativă eșuată de asasinare a țarului, a urmat un mare val de represiuni în 1925. În 1926, țarul l-a convins pe Țankov să demisioneze împreună cu guvernul său, pentru a permite instalarea unui cabinet moderat sub președinția lui Andrei Liapcev. A fost proclamată o amnistie, dar Partidul Comunist a rămas în afara legii. Agrarienii s-au reorganizat și au
Regatul Bulgariei () [Corola-website/Science/313296_a_314625]
-
reapărut tensiuni economico-sociale datorită efectelor marii crize economice mondiale. În mai 1934, o nouă lovitură de stat i-a îndepărtat pe agrarieni de la putere, conducerea țării fiind preluată de regimul autoritarist al luni Kimon Gheorghiev, care se bucura de sprijinul țarului.în 1935, țarul Boris a preluat puterea în stat, folosindu-se de premierii-paravan Gheorghi Kioseivanov] (1935-1940) și Bogdan Filov (1940-1943). Regimul țarului a interzis toate partidele de opoziția și a aliat țara cu Germania Nazistă și Italia Fascistă. Deși Bulgaria
Regatul Bulgariei () [Corola-website/Science/313296_a_314625]
-
datorită efectelor marii crize economice mondiale. În mai 1934, o nouă lovitură de stat i-a îndepărtat pe agrarieni de la putere, conducerea țării fiind preluată de regimul autoritarist al luni Kimon Gheorghiev, care se bucura de sprijinul țarului.în 1935, țarul Boris a preluat puterea în stat, folosindu-se de premierii-paravan Gheorghi Kioseivanov] (1935-1940) și Bogdan Filov (1940-1943). Regimul țarului a interzis toate partidele de opoziția și a aliat țara cu Germania Nazistă și Italia Fascistă. Deși Bulgaria a semnat alături de
Regatul Bulgariei () [Corola-website/Science/313296_a_314625]
-
de la putere, conducerea țării fiind preluată de regimul autoritarist al luni Kimon Gheorghiev, care se bucura de sprijinul țarului.în 1935, țarul Boris a preluat puterea în stat, folosindu-se de premierii-paravan Gheorghi Kioseivanov] (1935-1940) și Bogdan Filov (1940-1943). Regimul țarului a interzis toate partidele de opoziția și a aliat țara cu Germania Nazistă și Italia Fascistă. Deși Bulgaria a semnat alături de Iugosalavia și Grecia Pactul balcanic din 1938, problemele teritoriale au continuat să mocnească. În timpul mandatului lui Filov, Bulgaria s-
Regatul Bulgariei () [Corola-website/Science/313296_a_314625]
-
După înfrângerea vecinilor săi, Bulgaria a ocupat cea mai mare parte a Macedoniei iugoslave și toată Tracia greacă. Bulgaria a declarat război Regatului Unit și Statelor Unite, dar, în ciuda presiunilor germane, nu a declarat război și Uniunii Sovietice. În august 1943, țarul Boris a murit pe neașteptate după reîntoarcerea dintr-o vizită în Germania (există supoziții niciodată dovedite că ar fi fost asasinat). Pe tronul țării i-a succedat fiul său de șase ani Simeon. Puterea era deținută însă de un consiliu
Regatul Bulgariei () [Corola-website/Science/313296_a_314625]
-
reîntoarcerea dintr-o vizită în Germania (există supoziții niciodată dovedite că ar fi fost asasinat). Pe tronul țării i-a succedat fiul său de șase ani Simeon. Puterea era deținută însă de un consiliu de regență prezidat de unchiul tânărului țar, prințul Chiril. Noul premier, Dobri Bojilov, a fost doar omul de paie al germanilor. Începând cu anul 1943, rezistența împotriva germanilor și a regimului de dreapta a devenit tot mai puternică fiind coordonată de comuniști. Agrarienii, conduși acum de Nikola
Regatul Bulgariei () [Corola-website/Science/313296_a_314625]
-
ghidați de ideologia comunistă, nu puneau accent pe naționalism, reușind astfel să cucerească sprijinul tuturor naționalităților iugoslave și, în cele din urmă, recunoșterea din partea tuturor guvernelor aliate și a guvernului în exil iugoslav că singura forță legitimă de eliberare a țarii. Efectivele și forță partizanilor iugoslavi au crescut treptat până la 800.000 de luptători organizați în patru armate - cea mai mare mișcare de rezistență din Europa ocupată. În cele din urmă, parizanii procomuniști au căpătat un statut privilegiat în fața oricăror oponenți
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
fost înnobilată și a obținut mai multe moșii ca danie. Urmașii lui Iliaș Colceag au urmat, de cele mai multe ori, cariere militare. Fiul lui Mahmet, Lukyan Kolchak, a avut rangul de sotnik (locotenent major) al armatei cazacilor de pe Bug în timpul domniei țarilor Pavel I și Alexandru I, primind drept răsplată moșii în Gubernia Cherson. Dintre urmașii lui Lukyan, cel mai cunoscut este amiralul Alexandr Kolceak. 8. Sergiu Bacalov, Strămoșii moldoveni ai amiralului rus Aleksandr V. Kolceak https://bacalovsergiu.files.wordpress.com/2016
Iliaș Colceag () [Corola-website/Science/313366_a_314695]
-
Imperiului rus, în secolele XVIII-XIX, litoralul devine un câmp de bătălie între Turcia și Rusia. Situația se agravează după anul 1812 când Imperiul rus anexează Basarabia astfel că Dunărea devine frontiera între Rusia și Turcia. Cu acest prilej Sultanul și Țarul fac un schimb de populații : Tătarii "Nogai" și Turcii din Bugeac vin pe litoral în locul unui număr echivalent de Bulgari și de Găgăuzi care se stabilesc în sudul Basarabiei. După 1840, pe litoral, îndeosebi la Techirghiol și Costinești, au fost
Litoralul românesc () [Corola-website/Science/313374_a_314703]
-
din zona renană. Prin Tratatul de la București din 1812, care punea capăt războiului ruso-turc dintre 1806-1812, partea de răsărit a Moldovei a fost cedată de Imperiul Otoman Imperiului Rus, care a anexat-o și i-a dat denumirea de Basarabia. Țarul Alexandru I al Rusiei a chemat coloniști germani care s-au instalat în Basarabia în perioada 1814-1824. Acești coloniști veneau din sudul Germaniei, dar și din nord-est, Mecklenburg, Pomerania și Ducatul Varșoviei, și au înființat mai multe sate în Basarabia
Germani dobrogeni () [Corola-website/Science/313887_a_315216]
-
Alexandru I al Rusiei a chemat coloniști germani care s-au instalat în Basarabia în perioada 1814-1824. Acești coloniști veneau din sudul Germaniei, dar și din nord-est, Mecklenburg, Pomerania și Ducatul Varșoviei, și au înființat mai multe sate în Basarabia. Țarul i-a atras promițându-le libertate de organizare, libertate religioasă, scutire de serviciul militar și scutire fiscală timp de zece ani. Spre sfârșitul secolului al XIX-lea s-a introdus serviciul miltar obligatoriu și pentru germanii din Basarabia și s-
Germani dobrogeni () [Corola-website/Science/313887_a_315216]
-
un complex din mai multe clădiri construite între secolele al XVIII-lea și al XIX-lea. Alături de „Micul Ermitaj” găsim „Vechiul Ermitaj”, „Noul Ermitaj” și „teatrul Ermitajului”, cât și o mare parte din „Palatul de Iarnă”, altădată rezidența principală a țarului Rusiei. De-a lungul ultimilor ani, o parte a clădirii Statului Major General situată lângă piața castelului, dar și palatul Menșikov au fost alipite complexului Ermitaj. Primul Palat al Iernii a fost construit în 1711; reconstruit în 1721 la moartea
Muzeul Ermitaj () [Corola-website/Science/314880_a_316209]
-
o creație a arhitectului Domenico Trezzini. Elizabeta, fiica lui Petru, estimase că acelei clădiri îi lipsea grandoarea și a cerut reconstruirea sa în 1754 de către Francesco Rastrelli. În 1837 palatul a ars în întregime (incendiul a durat 30 de ore). Țarul Nicolae I a ordonat ca reconstruirea să fie identică: în primăvara anului 1839, lucrările au luat sfârșit. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, palatul Iernii a fost distrus în timpul asediului din Leningrad, dar, cu timpul, a fost reclădit. Astăzi
Muzeul Ermitaj () [Corola-website/Science/314880_a_316209]
-
fi găsite, printre altele, reconstituirea completă a unei loggii construită de către Rafael la Vatican. Statuile lui Atlas de pe fațada sa sunt, probabil, tipul de opere cel mai celebru din lume. Teatrul Ermitajului a fost construit între 1783 și 1787. Teatrul țarilor era, în acel timp, primul teatru din Sankt-Petersburg. Piese de teatru au fost jucate aici până în 1796 și, mai nou, din 1989: în iarnă, baletul Kirov, printre alții, a interpretat diferite spectacole. Astăzi, teatrul servește numai ca sediu al administrației
Muzeul Ermitaj () [Corola-website/Science/314880_a_316209]
-
nou, din 1989: în iarnă, baletul Kirov, printre alții, a interpretat diferite spectacole. Astăzi, teatrul servește numai ca sediu al administrației Ermitajului. Teatrul este cel mai mic din oraș căci el era, la origine, conceput pentru reprezentațiile private destinate familiei țarului. În mod normal, teatrul Ermitajului nu este deschis publicului. Dintre cele 250 de muzee ale orașului, Ermitajul este, cu cele 3 până la 4 milioane de vizitatori anual, cel mai vizitat și cel mai reputat. Este unul dintre cele mai importante
Muzeul Ermitaj () [Corola-website/Science/314880_a_316209]
-
piese variate. Astfel, pot fi găsite o colecție de icoane religioase existente din secolul al XII-lea originare, printre altele, din Kiev, Moscova și Novgorod, o colecție de bijuterii din atelierul lui Fabergé, și un mare număr de costume istorice. Țarii au adunat, de asemenea, obiecte provenite din artizanatul rus ca tapiserii și porțelanuri; colecția de veșminte rusești din secolul al XVIII-lea și până în secolul al XX-lea sunt deosebit de impresionante. Printre veșminte, pot fi găsite 300 de piese din
Muzeul Ermitaj () [Corola-website/Science/314880_a_316209]
-
de artă ale Europei de Vest și Europei Orientale, dar achizițiile pe această temă au început să devină cu adevărat importante din secolul al XVIII-lea. La acea vreme exista în întreaga Europa un mare numar de colecții majore și țarul avea reputația de a fi un mare colecționar de valori. În 1722, cea mai mare colecție a epocii, cea a baronului Joseph Antoine Croizat, a ajuns în mâinile rușilor. În acestă colecție se puteau găsi operele: "Danae" a lui Tițian
Muzeul Ermitaj () [Corola-website/Science/314880_a_316209]
-
fost o noutate. În 1825, pentru întâia dată, au fost deschise săli ce prezentau arta rusă a secolului al XVIII-lea. Până atunci, colecția de tablouri nu era accesibilă decât unui cerc restrâns de membri a curții imperiale. În 1852, țarul a decis să separe rezidența imperială de sălile de expoziție ale Ermitajului. Deși avea mari restricții, colecția a putut fi, pentru întâia oară, accesibilă publicului. Nicoale I a construit Noul Ermitaj care comunica cu restul muzeului, dar dispunea de o
Muzeul Ermitaj () [Corola-website/Science/314880_a_316209]
-
În Polonia sunt 2.478 de comune. Comunele sunt unitățile principale ale împărțirii administrative a țarii. Echivalentul polonez pentru cuvântul „comună” este "gmina" [ˈgmina], la plural "gminy" [ˈgminɨ]. Acest cuvânt este derivat din , care are același sens. Există trei tipuri de comune în Polonia: Comunele rurale pot avea sediul în orașul care are statutul de comună
Comunele Poloniei () [Corola-website/Science/314473_a_315802]
-
(; 24 noiembrie 1877 - 9 noiembrie 1943) a fost fiu al Marelui Duce Vladimir Alexandrovici al Rusiei, nepot al Țarului Alexandru al II-lea al Rusiei și verișor primar al Țarului Nicolae al II-lea al Rusiei. A urmat o carieră militară și a fost general maior în armata rusă. A participat la războiul ruso-japonez și la Primul Război Mondial
Marele Duce Boris Vladimirovici al Rusiei () [Corola-website/Science/318422_a_319751]
-
(; 24 noiembrie 1877 - 9 noiembrie 1943) a fost fiu al Marelui Duce Vladimir Alexandrovici al Rusiei, nepot al Țarului Alexandru al II-lea al Rusiei și verișor primar al Țarului Nicolae al II-lea al Rusiei. A urmat o carieră militară și a fost general maior în armata rusă. A participat la războiul ruso-japonez și la Primul Război Mondial. A scăpat din Rusia revoluționară și a trăit în exil la
Marele Duce Boris Vladimirovici al Rusiei () [Corola-website/Science/318422_a_319751]
-
fost al treilea copil dintre cei cinci ai Marelui Duce Vladimir Alexandrovici al Rusiei și ai soției acestuia, Maria de Mecklenburg-Schwerin. Părinții lui era foarte bogați și locuiau în luxosul Palat Vladimir din Sankt Petersburg. Tatăl său, care era fratele Țarului Alexandru al III-lea, era un renumit patron al artelor. Mama sa, era una dintre cele mai mari amfitrioane ale societății ruse. Boris, mai extrovertit decât frații săi, era favoritul mamei. Cu opt luni înainte de nașterea sa, a murit fratele
Marele Duce Boris Vladimirovici al Rusiei () [Corola-website/Science/318422_a_319751]