60,912 matches
-
a două figuri arhanghelice, pe care să poată circula toate mașinile din lume. În zilele acelea ciudate, pe când îmi reveneam de pe urma excesului de L.S.D. și a morții abia evitate de după aceea, am rămas acasă cu Catherine. Stând acolo, cu mâinile așezate într-o poziție familiară pe mânerele fotoliului, am scrutat câmpia metalizată de jos în căutarea vreunei urme a lui Vaughan. Traficul se mișca încet de-a lungul benzilor aglomerate, acoperișurile vehiculelor formând o carapace neîntreruptă de celuloză lustruită. Efectele întârziate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
în contact cu diferite puncte ale cabinei Lincolnului, repetând pentru Vaughan pozițiile în care s-ar fi putut afla ea. Conștientă de această coliziune viitoare, Catherine intrase într-o cameră fermecată a minții sale, și-mi permitea, pasivă, să-i așez membrele în pozițiile actelor sexuale neexplorate. În timp ce ea dormea, o mașină deformată trecu pe sub noi pe șoseaua pustie. Tăcerea absolută a străzilor de jos făcea întregul oraș să pară pustiu. În scurta perioadă de calm dinaintea zorilor, când nici un avion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
că el era o proiecție a fanteziilor și a obsesiilor mele, și că, în cine știe ce fel, îl abandonasem la nevoie. Între timp, Lincolnul zăcea abandonat în stradă, dezintegrându-se rapid din pricina absenței lui Vaughan. Pe măsură ce frunzele copacilor autumnali i se așezau pe acoperiș și pe capotă, coborând prin geamurile sparte în compartimentul pasagerilor, cobora și mașina pe cauciucurile dezumflate. Starea ei deplorabilă, panourile caroseriei și barele de protecție desprinse, erau o invitație la ostilitate pentru trecători. O gașcă de tineri sparse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
a lungul șirului de vehicule sechestrate și abandonate. Depozitul era cufundat în întuneric, un întuneric străbătut doar de becurile iluminatului stradal reflectate în cromul contorsionat. Pe bancheta din spate a Lincolnului, eu și Catherine am făcut dragoste scurt și ritualic; așezată călare peste mine, cu fesele strânse tare în mâinile mele, îmi stoarse în vagin un jet slab de spermă după un zvâcnet scurt. Am făcut-o apoi să îngenuncheze peste mine pentru a strânge în palmă sperma ce-i curgea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mințile lor de obsesiile lui Vaughan, celebrate acum de tandrele îmbrățișări ale doctoriței și amantei sale infirme. Eram bucuros că Helen Remington devenea și mai perversă, că-și găsea fericirea în cicatricele și rănile Gabriellei. După ce plecară, brațul lui Helen așezat pe umerii Gabriellei atunci când merse în marșarier, eu și Catherine am reînceput să ne plimbăm printre mașini. Mi-am dat seama că încă mai țineam sperma în mână. Întinzându-mă prin parbrizele și geamurile laterale sparte din jurul meu, am marcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
consum. Criza de morală a conducătorilor. Ediția a II-a revizuită și adăugită Dedic această carte ca un omagiu adus tuturor celor, care au avut curajul și tăria de a înfăptui Revoluția din Decembrie 1989, precum și manifestanților care și-au așezat tabăra („zona liberă de comunism”) în Piața Universității în 1990. Acești oameni și îndeosebi tineri animați de idealuri anticomuniste au fost cei care au creat un curent social, imprimând poporului dorința de a-și recâștiga demnitatea și libertatea, ca și
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
se preocupe exagerat de mult de existența lor materială. Atât în cazul celor mulți care se luptă pentru supraviețuire grație stării precare materiale în care se află, cât și în cazul celor proaspăt îmbogățiți (în marea lor majoritate), cultura este așezată undeva printre ultimele priorități și necesități sau este chiar înlocuită de cultura falsă a kitsch-ului occidental și comercial (care propagă diferite porcării colorate, cum le numea Cristian Tudor Popescu). Invazia manelelor în preferințele muzicale ale tinerilor și chiar a
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
de veac, nu s-a schimbat nimic în psihologia noastră, în mentalitățile noastre”? Adevărul e că atât fascismul, cât și comunismul au urât o componentă esențială a specificului european, și anume spiritul critic. În locul spiritului critic, fascismul și comunismul au așezat un fanatism doctrinar, mai aproape de fundamentalismul care face ravagii prin alte părți de pe glob, decât de obiceiul european de a sta la egală distanță de istorie și de Dumnezeu. Apoi, spiritul european pleacă de la individ, de la omul în carne și
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
era atotputernic încât strivea individul sub povara îndatoririlor sale, pe care și-l subordona ca pe un oarecare șurub dintr-un aparat imens, în democrația autentică (capitalistă) statul are menirea să apere și să garanteze tuturor drepturi egale. Cetățeanul este așezat astfel deasupra statului. P.P. Negulescu are o viziune largă asupra democrației, afirmând că: „«la rădăcina ideii democratice» se găsesc «două instincte fundamentale» ale omului ca «ființă socială», adică nevoia de libertate și nevoia de egalitate, și că amândouă aceste instincte
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
o „prăbușire a civilizației industriale”, adăugând apoi că „șomajul, prețurile, bolile, alienarea, neîncrederea evoluează la proporții năucitoare.” Analistul politic Stelian Tănase remarca: „Sărăcia e un fenomen real, dar în spatele lui se ascunde altceva. Anume, stratificarea societății românești. [...] Societatea românească se așează în trepte și acesta e un semn de normalitate. Din păcate, distanța dintre cei cu standard ridicat de viață și săraci este tot mai mare [...] populația a atins un prag limită al suportabilității.” Adoptarea unei atitudini defensive de a ne
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
s-ar fi limpezit. Până atunci lucrurile continuă să se înrăutățească. În orice caz, ceea ce s-ar putea face în viitor este îmbunătățirea clasei politice și nu schimbarea ei, fiindcă ar fi imposibil să o schimbe cineva. Ea se va așeza de pe o creangă pe alta, de pe un copac pe altul ș.a.m.d., dar îmbunătățirea ei cred că este posibilă și asta depinde numai de noi.” Există o anumită mentalitate la noi, că nu suntem capabili să ne rezolvăm problemele
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
a găsit nimeni din clasa burgheză, moștenitoare a tradiției democratice, să umple golul creat decât tot foștii comuniști de frunte. [...] Cei veniți la putere, în mod firesc au pus în practică ceea ce se afla în «codul lor genetic», reușind să așeze țara într-o poziție neclară, incertă: nici cu Vestul, nici cu Estul.” În continuare, domnia sa adaugă: „Dacă vin la putere aceiași oameni care au mai condus România la începutul anilor ´90 aceștia se vor confrunta cu aceleași probleme pe care
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
am rămas iarăși suspendați între Est și Vest, oscilând când într o parte când în cealaltă. Acesta e adevărul care răzbate la lumină și ne marchează destinul ca națiune aspirantă la democrația autentică. În societatea românească lucrurile încep să se așeze și asistăm la o stratificare socială normală. Dar totul se urnește foarte greu. Căruța economiei noastre nu poate să ofere mai multă viteză. În lipsa unor reforme autentice alunecăm într-o direcție greșită sau pur și simplu batem pasul pe loc
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
în jurul celor de la putere. Aceștia nu fac altceva decât să-și vadă de propriile interese, luând viața așa cum este și căutând să-și croiască în ea un loc cât mai bun. Ei nu vor să schimbe viața și nu se așează contra ei. Despre oportunism, Nicolae Manolescu scria: „Oportunism înseamnă mai ales deținerea unor privilegii: oportunistul este un executant răsplătit de putere. El se «dă» cu puterea tocmai pentru un profit oarecare, moral (ah!) sau material.” Prin urmare, sunt individualiști mai
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
țării nu se poate face prin eforturi divergente și disparate, ci este necesară o modificare structurală pe bază de orientare colectivă. [...] Religia, opunând veșnicia în fiecare clipă a timpului, paralizează avântul răsunător (răsturnător). [...] Românii au prea multă umilință. [...] Umilința te așează sub lucruri. În momentul în care românii vor abandona ideea de destin, ca realitate sub care omul geme, incapabil de a se mișca, ei vor înțelege istoria și poate i se vor integra. Românii n-au aproape nici o înțelegere pentru
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
alte câteva hârtii pe care le scosese dintr-o servietă. Tocmai luase niște hotărâri importante în privința a ceea ce avea de făcut și își suflecase mânecile, când fu interpelat de un individ care îl privise de o bună bucată de vreme așezat pe o treaptă de bloc. Bărbatul părea să aibă în jur de cincizeci de ani și purta o pereche de pantaloni cafenii, o cămașă albastră cu mânecă scurtă și pete de sudoare la subraț și niște șlapi Adidas în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
întind. Își aprinde o țigară ținând o mână în dreptul brichetei. Focul o face mai frumoasă. Închide bricheta - redevenind doar drăguță - și mi-o dă înapoi. - Mersi, spune. Se uită la sticlă. - Stai jos, îi zic. Vrei? Îi întind Cabernetul. Se așază în stânga mea, ia sticla și bea o gură. - Alex, mă prezint. - Delia, zice ea. Îmi aprind și eu o țigară. Beau vin. - Deci Delia? întreb. - Deci ce? - Deci. - Da, deci. Deci Delia. - Da, zic. Și ce să mai zic? Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
am cum să-ți dau vreo boală. Nu am de unde să am așa ceva. Este absolut imposibil. Ok? - Ok, zice, înțelegând ce se ascunde în spatele vorbelor mele. Ne dezbrăcăm amândoi atât cât este nevoie ca să putem consuma actul nestânjeniți, Delia se așază pe penisul meu și începe să se miște, de parcă ar călări un căluț electric, în care bagi o monedă ca să pornească. Un căluț mare cât un miel sau un dog german, de plastic, vopsit în roșu, cu hamuri aurii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
cumva curios, cumva drăguț. Iar Monica nu prea știa ce să zică, cum să-l ia. - Hei, spusese. Și îl mângâiase tandră pe obraz. La care Bogdan o privi trist, dădu din cap că nu, și intră în casă. Se așezase din nou lângă gașca lui. Și toți izbucniră în râs. Monica se prefăcuse că nu înțelege, dar zece minute mai târziu, văzându-l sărutând o altă fată, o blondină dintr-a unșpea cu părul foarte lung, dar sânii cam mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
îi prinse și îi măcelări. Lasse se apropie de Gorfa; deși era din zăpadă, nu se topi; era atât de rece, încât în momentul în care puse mâna pe piatră, aceasta îngheță. Lasse o ridică de pe piedestalul pe care era așezată, se învârti de trei ori și o aruncă departe, departe, tocmai în Africa. În câteva secunde, Norvegia fu acoperită din nou de gheață, peștii înviară, focile și urșii se reîntoarseră în țară. Lasse, văzând că totul a revenit la normal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
prevestea ușoară și plină de plăceri și note bune. Dar, desigur... În prima zi din primul trimestru al clasei a cincea, diriginta intră în clasă însoțită de un băiat. - El este noul vostru coleg, zise, Alexandru Gheorghe. De ce nu te așezi lângă tizul tău, Alexandru Tocilescu? propuse femeia, profitând de faptul că colegul meu de bancă și prieten de o eternitate lipsea, fiind încă în vacanță. Alexandru Gheorghe era, aidoma numelui său de familie, o namilă de copil, încruntat, repetent, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
încruntat, repetent, cu ochi răi și zâmbet sadic. Îl știam din vedere, un bătăuș putred la suflet, a cărui principală preocupare părea să fie spargerea de buze și de mingii ale copiilor mai mici (și mai mari, o!). S-a așezat lângă mine, dându-mi chipurile din greșeală cu ghiozdanul în cap. - Bună, am zis, alegându-mă cu un ghiont și un pumn în picior. Și a urmat ce era scris să urmeze. Alexandru Gheorghe detesta copiii iubiți. Detesta la fel de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
fix un metru și șapte centimetri deasupra solului. Puhoiul de apă de sub Aurel îl ridică, cu tot cu prosop, din ce în ce mai sus și din ce în ce mai sus și mai sus, împingându-l totodată înspre faleza din care apa mușca cu furie, în cele din urmă așezându-l ușor sus, pe faleză, chiar lângă roțile Volkswagenului. Toată treaba durase douăzeci de secunde, timp în care Aurel citise o jumătate de pagină. Oamenii în pulile și pizdele goale care fuseseră martorii celor întâmplate încremeniră. Le venea să aplaude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
vin alb. Andreas aprinse focul în cămin, după care se scuză și merse la toaletă. Nu pentru că ar fi avut nevoie, ci ca să ia câteva prezervative, pe care le băgă în buzunarul din față de la pantaloni. Întors în living, se așeză lângă Christine și, cu un gest simplu, aproape pur, îi luă capul între mâini și o sărută. Se sărutară în continuare, ore în șir, încet, dar cu convingere, într-o îmbrățișare caldă, umană. Când în cele din urmă începură să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
pe față. - Swerewald, împăratul Elveției și al Subgaliției, am răspuns, arătându-i legitimația. - Scuze, a zis el smerit și și-a aruncat afară clienții, după care a ieșit și el, punând la ușă un lacăt cât roata carului. M-am așezat la un pian care sclipea într-un colț și am început să clipocesc la el ceva de Rolling Stones, acompaniindu-mă cu vocea. „I can’t get no satisfaction“, cântam. „No no no“ „Hei hei hei“, făcu corul de vrăbiuțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]