6,958 matches
-
Andrei, luând-o pe Livia de mână. -Aveți grijă cum vă înțelegeți, le zâmbi Livia viitorilor ei nași, mișcând degetul arătător spre ei. Radu și Ramona îi conduse pe cei doi până la poartă. Când reveni în casă, între ei se așternu o tăcere apăsătoare. Ramona, care nu mai putu suporta aceasta, întrerupse tăcerea: -Când ai să te duci acasă la părinți?, încercând să fie cât mai degajată. -Chiar astăzi după amiază, deja fiind aproape ora trei dimineața. -Foarte bine, sunt sigură
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
amintire. îmi lipsește atât de mult! Acum ochii ei jucau în lacrimi. Radu deschise gura pentru a spune ceva, dar se opri înghițindu-și cuvintele. Privind-o duios, apropiindu-se de ea, o sărută pe gură. Apoi, peste ei se așternu din nou tăcerea, de această dată plăcută. O tăcere de vis. Parcă amândoi fuseseră cuprinși de un singur gând și o singură trăire. După un timp, Ramona începu să reia din nou discuția de care părea însuflețită, în legătură cu fratele ei
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
-i cu suc și prăjituri. Radu zâmbind, îi servi pe fiecare cu câte un pahar cu vin. Ramona se uită spre el mustrător. -Sunt copii, Radu. -Da, copii au fost cândva. Ceilalți zâmbiră aprobându-l pe Radu. Peste ei se așternu buna dispoziție. Andrei începu să le povestească o întâmplare hazlie din timpul adolescenței sale și toți începură să râdă. După ce copii plecară, Andrei și Livia își luară rămas bun iar Eugen cu Oana plecară la culcare. Radu și Ramona, acum
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
îndurat de ea și a pus capăt durerii și suferinței ei grele. Radu nu zise nimic doar se mulțumi să aprobe din cap, ștergându-și ochii și fața, oftând. Deși tristețea lui era vizibilă, părea liniștit. Pe chipul său se așternu o seninătate melancolică. Nu mai era crispat ca la moartea tatălui său. El îi luase pe Ramona și Andrei de lângă sicriu, ducându-i în camera lui, unde ardea un foc bun, oferindu-le câte o cafea fierbinte și vin roșu
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
de Ramona, care pășea tăcută și tristă alături de el. Andrei întrerupse firul durerii: -La noapte o să fie ger. într-adevăr, soarele care strălucea pe un cer senin, era unul cu zimți, nereușind să topească deloc din zăpada groasă, care se așternuse cu o seară înainte. Un vânt aspru biciuia parcă, cu rafale de gheață. în jurul orei nouă seara într-o zi mai spre sfârșitul iernii Radu se afla în cofetărie "La Eva" stând singur la masă în fața unei cești de cafea
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
un tremur în glas. Cu o privire fulgerătoare aruncată peste cei din jur și un zâmbet aproape ironic, Eugen anunță: -în termen de șase luni am nevoie de acești bani, le am și eu pe ale mele. Peste ei se așternu o tăcere apăsătoare, care în cele din urmă fu întreruptă de Ionuț, care îl rugă pe tatăl său să-l plimbe cu bicicleta. Radu își luă fiul de mânuță și ieși, bucurându-se în tăcere că putea să respire aer
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
gol, bătrâna doamnă plângea. Plângeau și ei, în afară de Ionuț, care-i privea trist, neștiind ce să creadă. în ajunul Crăciunului, cam pe la orele amiezii, Radu opri mașina în fața casei lui Eugen, coborând împreună cu Ramona. Ningea cu fulgi mari, zăpada se așternu ca un covor moale și gros. Eugen și Oana rămân surprinși. După ce și-au urat la mulți ani, Radu se adresă lui Eugen: -Ți-am adus bani, ducându-și mâna în buzunar îi întinse pachetul de bacnote. Acesta îi primi, curbându
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
gând în care doamna Ramona Brădescu se adâncise, fu întrerupt de zgomotul mașinii soțului ei, care tocmai se întorcea din senin de la fermă. Se întunecase de-a binelea. într-o după amiază frumoasă de mai, când soarele cobora spre asfințit așternând umbre mari cu binefăcătoarea răcoare, o adiere ușoară împrăștia mireasma dulce a florilor de liliac peste alaiul nunții care se îndrepta spre frumoasa biserică din comuna B. , poate chiar cea mai frumoasă biserică din împrejurimi cu o frumoasă troiță meșteșugită
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
fizică spunea, fiindcă tocmai aflase de pierderea sa: ,,Dumnezeu să-l odihnească in pace, pentru că nu are ce-i ierta!”. M-a bucurat ce-am auzit, dar știam că doar Domnul nu greșește. În afară de cele creștinești, evocarea sa prin amintiri așternute pe hârtie, cred că poate înseamna o prelungire a existenței în plan spiritual. Tatăl meu se înstrăinase de ai lui din copilărie, dar s-a regăsit în țara noastră, ca intelectual și ca tată de familie. Deseori ne povestea, mie
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
dar s-a regăsit în țara noastră, ca intelectual și ca tată de familie. Deseori ne povestea, mie și fratelui meu Cristel, despre întâmplările prin care trecuse în copilărie, în timpul școlilor, războiului, apoi în zilele noastre. I-am sugerat să aștearnă totul pe hârtie; parțial a făcut-o, cât l-au ținut puterile. După ce candela vieții i s-a stins, am găsit printre documentele sale vreo 18 pagini pe care le-am folosit în cartea de față, mai ales scenele din
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
78-139 e.n.) din dinastia Han: Am curățat perna și salteaua de pe pat Și am pus arome deosebite în arzător. Să încuiem acum ușa dublă cu lacătul de aur Și să aprindem lampa pentru a ne umple camera de strălucire. Îmi aștern hainele și-mi îndepărtez vopselile și pudra Și scot sulul cu poze de lângă pernă. O voi avea pe Fata Simplă ca instructoare, Astfel încât să putem practica toate posturile exotice, Cele pe care un soț obișnuit nu le-a văzut decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
un pas să-i prindă pe traficanții ăia din — Lennox, doamnă, D.S. Lennox. comunitatea Sunrise. În plus nici n-are experiența ta În criminalistică. — Crecă uiți un lucru. Plec În concediu peste o săptămână și ceva. O scurtă tăcere se așterne de cealaltă parte a firului. Inima Îmi stă pe loc. Mă simt de parcă aș auzi pentru prima oară. — Toate permisiile sunt suspendate pentru Întregul personal de la Criminalistică, o să circule o notificare azi, zice Toal. Toate permisiile sunt suspendate. Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Am avertizat-o pe Carole că o să ajungă la fel dacă nuse destinde umpic situația de pe frontul futaiului. Dăm pe gât halbele și ieșim afară, eu fac semn unui taxi și plecăm spre casa mea. Zăpada chiar Începe să se aștearnă, ceea ce Înseamnă un haos total pentru noi ceilalți și ore suplimentare la greu pentru bulangii ăia de la circulație, care sunt considerați ultimele ciurucuri de băieții din Criminalistică. Taximetristul pălăvrăgește sociabil, Închipuindu-și eronat că asta o să-i aducă un bacșiș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
-n pene ca păunii și se iau puternic de Niddrie et co., iar una din nemulțumirile lor sunt oport. egale. — Mă Întâlnesc cu unii din Forumul pentru Egalitate Rasială și Relații Comunitare, Îi zic. De partea cealaltă a firului se așterne tăcerea. — Rahat... ascultă... tresă te duci la asta. O s-o lăsăm pe joi după-amiază. La trei și jumătate. Niddrie Îmi Închide telefonul În nas. Țin receptorul la ureche și apoi Îl sun pe Toal, observând că Gus, făcându-și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
mă duc În oraș ca să mă plimb puțin. Centrul e plin ochi de cei care fac cumpărături sâmbăta și care caută chilipiruri pentru Crăciun. Aproape că poți să adulmeci lăcomia pură care plutește În aer ca un abur. Pe când se așterne Întunericul de după-amiază târzie, luminile par vâscoase și macabre. Locul crimei. Am ajuns aici urcând pe scara Playfair Steps. Un vagabond tânăr, Îmbrăcat În țoale jegoase și jerpelite, adidași găuriți și sugând dintr-o veche cutie de bere mov, Întinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
am zis-o, Îmi pare rău, ridic eu din umeri. Îmi desprind mâna de a ei. Apoi mă ridic În picioare și Îmi Întorc palmele cu fața În sus Într-un gest de abandon. Mă răsucesc și las să se aștearnă o tăcere lungă. Mă duc la fereastră și trag draperiile. E un Nissan Micra parcat Într-un loc nepermis. Mă rog. Unde sunt bulangii de la circulație? — Bruce... e ok... aud o voce firavă venind din spatele meu. Mă duc și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
nou și am urcat în tren. S-a auzit ultimul semnal al locomotivei, apoi fericiți am fluturat batiste în semn de rămas bun. Întâmplările din tinerețe au rămas amintiri. Peste părinții noștri, sora, frați, cumnați și alți cunoscuți s-a așternut tăcerea. Lespezi grele și cruci vechi și ruginite ne mai amintesc de vremurile apuse. Bătrânețea s-a abătut și peste noi, dar tot mai auzim foarte departe vântul suflând prin pădurile din jurul Fruntișenilor și a Obârșenilor. Cireșii din ogradă s-
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
gesturile celor doi, ne-am dat seama că sunt cunoștințe vechi și că ceva nu este pe placul grupului vecin care a început să-și facă semne pe sub masă și să discute mai aprins. Pentru a rupe tăcerea ce se așternuse în ambele tabere, zic: - Două sticle de vin spumant și câte trei mici de fiecare. Ospătara dă să plece, dar fratele Toader completează: - Mirela, vezi să pui și de șase cafele, apoi o mângâie cu mâna peste părul cârlionțat. Asta
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
să nu fie atent. Atenția este mai puțin rodată la primul cuvînt al unui text decît la al douăzecilea; după cinci sute de cuvinte, concentrarea Începe să slă bească și pot apărea abateri de la model. Copistul e distrat cînd se așterne pe lucru lunea dimineața; este obosit În momen tul În care e gata să se oprească, sîm băta seara. CÎnd copistului Îi este frig sau foame, ori cînd suferă de o indispoziție, cînd e Îngrijorat ori neli niștit, cînd e
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
de praf sau victime Înfometate, nu trimit evident la niciun anotimp, dar sînt apte să surprindă un moment haiku și să evoce un Întreg univers aluziv care să umple spațiul interior al poemelor de zvonul prafului și pulberii care se așterne peste tot ce a fost, ca și de acela al ororilor războiului și al incredibilelor resurse ale omului. cel mai bun prieten e mort cîteva fire de praf pe masa noastră de șah oraș pustiu victimele Înfometate ale războiului hrănesc
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
consistent, masiv pentru care era bine să găsesc și eu un cuvînt mai generos evocator. Troian era foarte bun pentru că amintea de mari Îngrămădiri și de grosimi durabile, de vremea vitregă, de vremuri, de timp. Pulberea efemeră se depunea, se așternea, se așeza și ea În troian, așa cum ziua, ca o pulbere delicată, pierea Întru timpul fără chip care o Înghițea nesățios. Acum se putea simți că În sintagma ultimă la care ajunsesem: un puf de nea se-așterne / În vechiul
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
depunea, se așternea, se așeza și ea În troian, așa cum ziua, ca o pulbere delicată, pierea Întru timpul fără chip care o Înghițea nesățios. Acum se putea simți că În sintagma ultimă la care ajunsesem: un puf de nea se-așterne / În vechiul troian, În ciuda posibilei acuze de "pleonasm sezonal", neaua și troianul vorbesc mereu și de timp, Întreținînd aluziile alegorice și menținînd trează atenția pentru planul simbolic. Ultimele două versuri erau o antiteză Între artificiile efemerului și masivitatea unui peren
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
cad pietre, și se contaminează de sensul lui de prevenire a unui pericol. Dar, față de vasta, hiperbolica, poetica și triumfala punere În scenă cu care toamna Își face intrarea În rapsodiile lui Topîrceanu: Iat-o!... Sus În deal, la strungă, Așternând pământului Haina ei cu trenă lungă De culoarea vântului, S-a ivit pe culme Toamna, Zâna melopeelor, Spaima florilor și Doamna Cucurbitaceelor... Lung Își flutură spre vale, Ca-ntr-un nimb de glorie, Peste șolduri triumfale Haina iluzorie. căderea ghindelor
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
la un mormînd străvechi sau, oricum, la o movilă suficient de impunătoare care s-a tot ridicat din depuneri Îndelungate și succesive. În acest context, ceea ce-ți vine firesc și banal În minte este faptul că, legănîndu-se, frunzele se-aștern / pe vechiul gorgan sau sporesc / străvechiul gorgan. Ar fi fost Însă prea lesnicios și prea ieftin să mă opresc la o soluție atît de comună. Și poemul n-ar fi avut tensiune, șarm, zvîc. Reluînd versul doi, am renunțat la
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
ultim vers netulburate. Era vorba despre modalitatea căderii și a invaziei frunzelor. Restul se păstra tulbure, nu găseam o expresie satisfăcătoare. Ideea că frunzele vor Învinge am păstrat-o Însă și căutam acum cuvinte pentru a evoca ce fac se aștern, acoperă, se depun, se așează... Vreo sptămînă, totul a rămas incert. Apoi m-am gîndit să absorb joaca În partea a doua, rezumînd-o la un simbol al ei șotronul și, comprimînd verbul Într-o singura silabă, am ajuns la: frunzele
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]