6,323 matches
-
înfățișări. Acum de pildă, în primul deceniu al noului veac, iese la suprafață o formulă a prozaismului fantast, obținut prin aglutinarea unor detalii disparate, puse sub lupă, tratate cu minuțiozitate, cărora li se infuzează o sensibilitate discontinuă, placată pe micul absurd (modelul dominant e o lirică anglo-saxonă, de felul unor Peter Ackroyd sau Andrei Codrescu). Care ar fi viitorul poeziei? Chestiune mult tulburătoare la care, dată fiind mișcarea browniană a particulelor ei, agitate într-un mediu ce ar putea sugera un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cu prieteni sau colegi cu care împărtășeam nu doar atitudinea față de literatură ci și una morală, în fața vieții pe care o viețuiam, a societății în care nu prea ne găseam loc bun, a politicii pe care o simțeam opresivă și absurdă. Dar, ca scriitor, nu prea poți de bunăvoie și nesilit de nimeni să te înțepenești în ficțiunea de istorie literară numită generație, nu poți rămâne în ograda ei, ești obligat să ieși în lume și să o faci de unul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
este deriva în resentiment: fie prin amestecul indiscernabil al insatisfacției poetice cu cea socială (acuze de genul: cei de dinaintea noastră nu au făcut nimic pentru ca noi să putem face ceea ce suntem cu adevărat în stare să facem), fie prin resentimentul absurd la adresa literaturii/ scriitorilor de dinainte (îmi amintesc de izbucnirea subită a cuiva care era revoltat de faptul că la o întâlnire cu scriitorii "vorbesc tot ăștia bătrâni"). Cum comentezi aceleași lucruri, din perspectiva "poetului bătrân"? N-aș comenta altfel, de vreme ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
în care am fost receptat în România, mai ales că unele din piesele mele sunt evocate și în manualele școlare. În anii din urmă mai mulți exegeți au "reglat" tirul analizei și m-au scos din categoria facilă a "teatrului absurdului". S-au spus lucruri extrem de interesante despre ceea ce scriu, deseori m-am redescoperit pe mine însumi citind astfel de lucrări. Aș cita doar una dintre ele, "Matei Vișniec Mirajul cuvintelor calde", o carte scrisă de Daniela Magiaru. În ce privește critica literară
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Nu avea însă voie a lua cu dânsa decât 20 000 lei, 150 kg bagaje și nici o hârtie, afară de o listă cu numele persoanelor de cercetat la Iași, listă ștampilată de poliție. Noi nu ne mai sfiam, față de aceste măsuri absurde, să fraudăm cu iscusință. Toate hainele Liei fură împachetate cu scrisori cusute în căptușeli, nasturii erau înveliți în foițe scrise mărunt și îmbrăcați pe urmă în stofă, tivurile rufelor deveniseră tuburi în care se trecuseră alte scrisori pe foiță. Nu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
străinătate, obținând câteva milioane care se topeau ca prin minune. E d’a capo col stesso movimento. Nu se mai mira nimeni, devenise o stare cronică. În primăvara anului 1937, mare scandal. Fel de fel de zvonuri circulau, unele mai absurde ca altele, nu mai era vorba de un simplu pugilat în familia regală, ci de gloanțe de revolver. Aceste vorbe coincideau cu îmbolnăvirea subită a reginei, cu o hemoragie grozavă, care îi puse viața în primejdie și aduse din străinătate
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
nevinovată. Mă gândii atunci că Armand Călinescu dedese exemplul de a omorî arbitrariu, fără autorizare de lege, și că era firesc ca el să cadă victimă acestei îndrumări nefaste. Prietenii îl apărau, zicând că nu fusese decât instrument executiv. Apărare absurdă, când ești om nu execuți ce nu aprobi, și A. Călinescu era om inteligent, prin urmare răspunzător. După trei zile, sosii în București. Generalul Argeșanu, ministrul-pre ședinte 330, numit anume pentru a executa această tristă măcelărire, după ce-și îndeplinise
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
soluție în forța sufletească eternă care-l îndreaptă pe om către înțelepciune și armonie cu natura. Recitind cele câteva note consemnate în aceste pagini din trecutul vieții medicale din Iași, ne confruntăm și cu aspecte ale unui trecut dureros și absurd, dar și cu imagini și pagini care pot oricând să se constituie într-o cărticică a înțelepciunii. CUPRINS La aniversarea Junimii 5 MEDICINA ANCESTRALĂ ÎN SPAȚIILE ETNOGEOGRAFICE ALE MOLDOVEI. DESPRE UNELE IPOTEZE 7 ETNOIATRIA AUTOHTONĂ. RELAȚII CU MEDICINA CULTĂ. EXISTĂ
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
în 1948 Revista literară, până când, regăsind cadența non conformismului structural, „a ieșit din rânduri“. („A intra în rânduri“ era un slogan mobilizator de care se uza în epocă.) Gestul i-a fost pedepsit prin punerea la cale a unei „înscenări absurde“, în urma căreia „devine indezirabil în paginile publicațiilor și în redacțiile editurilor“, cum el însuși avea să consemneze după ani (v. nota biobibliografică la ediția Versuri, B.P.T., 1981, redactată de autor). Dar acestea rămăseseră în urmă când l-am cunoscut eu
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
imagini, vorbește despre ironie, autoironie și despre un destin ironic, pentru ca în sonetul Albumul să desfolieze "veșmintele satirice" ale acestuia (metafora ironică, batjocoritoare,"răutăcioasă desfătare"); În Glossă, analizează ironia și adevărul paradoxului ("Comedia aceasta cu măști care se schimbă /.../ spectacolul absurd al agitației lumii care trece"), și comicul metafizic ("satira aceasta fără obiect e absorbită de ironia totală, al cărei obiect e omul, condiția sa ontologică, universul în întregime"), ironia satirică în Mureșanu, grotescul în Demonism ("grotesc cosmic"). Etc. Într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
minuțioase face în prozele Părintele Ermolache Chisăliță și Moartea lui Ioan Vestimie ("cea dintâi combină comicul bufon și epopeea parodic-burlescă, apropiindu-se, prin omogenitatea comică, de stadiul pur și gratuit al genului comic, uzând de complexe strategii ironice, de umorul absurd și de inadecvări /confuzii/ comice", atingând "teritoriul extrem opus al literaturii comice, și anume absurdul"). Nu trec neobservate nici "portretele caricaturale" din Moș Iosif dar și La curtea cuconului Vasile Creangă. În toată proza eminesciană constată cum "teatrul și teatralitatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
când Știința n-a înscris timp de mai bine de 8 minute !!! Cu toate acestea, împinși din spate de un public absolut fantastic, handbaliștii lui Heel și Armanu au avut ultimul atac pe care l-au irosit de o manieră absurdă. Și atât. Evoluția scorului:4-1 (min. 5), 6-4 (min. 10), 9-6 (min. 15), 12-7 (min. 18), 13-12 (min. 24), 1613 (pauză), 18-14 (min. 33), 22-15 (min. 39), 23-18 (min. 44), 26-19 (min. 48), 27-22 (min. 58), 28-23 (final). ȘTIINȚA: Tevzadze
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
cu plumb, în Cambodgia sau Zimbabwe, dar orice tentativă de acest gen în Regatul Unit, unde există metode mai sofisticate de securizare a sprijinului politic, nu ar avea numai o natură evident criminală, ci ar fi de asemenea vulgară și absurdă. Așadar dacă corupția politică este o extensie a comportamentului politic normal, pentru a o înțelege trebuie să examinăm procesele care o sprijină și o susțin. Ne-am referit la marginile largi ale corupției. Acestea îngreunează distincția dintre rolurile diverșilor actori
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
criminalitate erau nesemnificative. Toate formele de întreprindere erau, se înțelege de la sine, acte politice contrarevoluționare, necesitând un răspuns politic. Orice sugestie că legalitatea lor ar putea fi determinată prin cercetare și judecare independente ar fi fost etichetată drept nu doar absurdă, ci și în sine contrarevoluționară. Într-un asemenea context politic, fiecare act este judecat prin filtrul doctrinei, fiecare îndepărtare de la aceasta fiind socotită o eroare ce necesită ispășire și corecție. Prin urmare, corupția sub conducerea lui Mao trebuia să se
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
condamna politicienii individuali despre care ei știu sau consideră că sunt devotați, altruiști și cinstiți. Alții ar putea atrage atenția asupra exceselor, violente sau financiare, ale unor președinți corupți (și probabil nebuni) precum Duvalier și Bokassa, și respinge ca fiind absurdă și ofensivă orice idee că tipul acesta de comportament este imposibil de deosebit de conduita politică normală. Iar alții ar putea ridica problema că a avea o asemenea pretenție înseamnă a renunța la dreptul de a se pronunța asupra oricărui regim
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
troacă ciorba aia indigestă. Mâncam ca să avem o activitate. Ca să avem un motiv să ne ridicăm din pat. Ca să avem unde să ne întoarcem. Ca să jucăm șeptic. Și popa-prostu. Cel mai neplăcut, cel mai nesuferit, cel mai odios, cel mai absurd moment din copilărie țin minte că îl trăiam atunci când mă pricopseam cu cine-știe ce gripă antipatică și trebuia să stau în casă. În pat. Să bolesc. Ăilalți tovarăși ai mei băteau mingea pe stradă, îi priveam prin cutele peredelei, prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
pe noi și mergem la culcare“. Fraze care par decupate tot dintr-un astfel de banc. Sau dintr-un text suprarealist. Chiar plăcerea de a povesti anii ăia poate avea tot conotații patologice. Ca un fel de voluptate a exorcizării absurdului și inconsistenței vieții de atunci. O aberație comună fonda comunitatea noastră patologică de tâmpiți. Povești tâmpite care circulau. Cum ar fi cea despre individul care venise aici cu un cățel de usturoi în ureche. Și-l băgase el mai demult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
să-i căsăpească, să-și dovedească bărbăția, dar cred că n-a tras un glonț în viața lui. L-am întrebat: aveți pistol, dom’le? Vai de mine! Și e încărcat? Merge? Piedica aia, dacă se descarcă piedica? Un dialog absurd, care l-a flatat cu asupra de măsură. Mi-a răspuns, aferat, ceva de genul: măi, țâcă, atunci când io trăgeam cu pistolul, tu te jucai cu puța prin țărână. Io nu cred că mai există bărbat adevărat. De fapt, lumea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
zbârlită ca la motan, trebuie să recunosc, mi-a fost destul de greu să mă concentrez. Creativitate. Mă rog. Pentru că trebuia să poarte un nume, a fost poreclită așa. Candidatul trebuie să povestească ceva, plecând de la o situație înscenată și destul de absurdă. Ca de pildă. „Ești la mare, înoți, și la un moment dat apare un porc pe lângă tine în apă. Realizează un final pentru chestia asta”. Reușești bine-mersi să ai finalul dacă ai făcut pregătire cu un isteț din facultate, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
a trebuit să merg la ea, nu mai știu de ce, și am găsit-o cu un castravete în mijlocul frunții. Castravetele ăla avea o funcție extrem de precisă, îi oxigena creierul. Mirunei lumea asta pe care i-o povestesc i se pare absurdă, ireală. Zice că nu se poate să nu inventez. Râde iar, încet, precaut. Dimineața, asta e situația, nu trebuie să faci gălăgie, să tulburi. Ce lume e asta pe care i-o descriu io? Cum, mă, tanti Fifi asta, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ale formațiunii noastre, a mai tuturora scăpați teferi din acel putred sfârșit de veac XIX; formațiune hibridă, greu de identificat În resortu rile ei, ca tutelată fiind de o Zodie capri cioasă și amarnică, și [aflată] sub semnul unei orientări absurde, Înspre un ideal de viață complicat și nerentabil; eclectic și diletantissim, artisto literaturizant și cosmopolit. Trecând, așadar, pragul secolului XX la o vârstă pândită de toate ademenirile și excesele, Îmi recunosc abia acum vinovăția de a fi cultivat - foarte de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
unde frații noștri de la Pind se găureau reci proc cu pistoalele, pe după biliarde, pentru Încurcate chestii de „trădare națională“. școală aspră totuși - cu toate speranțele ei de zburdălnicie tinerească - și nu scutită, desigur, de lipsuri esențiale, ca și de temerități absurde, această școală liberă a noastră pe bulevar dele vieții; școală care ne pune mereu Înainte realizări mărețe, talente prestigioase, care ne umpleau de admirațiile atât de nece sare vârstei entuziaste, dar care ne și intimidau În același timp (Les bons
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mare, ajungând profesor secundar și chiar universitar.) Cu predispoziții melomane de la Maica Natură, cum Îi spu nea melomanul Jean-Jacques Rousseau, dar și cu o Îndărăt nicie la studiul elementar al notațiilor muzicale, al teoriei și solfegiu lui - provocată de severitatea absurdă și de pedan tismul burlesc al profesorului de muzică de la Sf. Sava, Ion Costescu, harnic dascăl, dar antipatic pentru lipsa-i de sensi bilitate artistică Într-un domeniu atât de gingaș -, cu aseme nea predispoziții melomane aveam să mă găsesc
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
văzut-o apoi, ani de-a rândul, Încărunțind, dar tot frumoasă, deși dispe rarea ei de primă oră o făcuse să-și taie părul și să-l Îngroape odată cu iubitul ei, care vrusese s-o ieie neapărat de nevastă; pretenție absurdă, fiindcă tânărul, desigur talentat și frumușel, era sărac, iar cucoana, Între două vârste, era soție de fost și viitor ministru. (În general vorbind, și dintr-o amară experiență personală, pot spune că, Într-o dragoste care Îndeamnă spre pier zania
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Trivale se ascunde Însuși directorul Noii Reviste Române, nevrând să-l creadă În ruptul capului pe acesta că e vorba de un evreu, ba Încă acu zân du-l de șiretenie oltenească [atunci] când se deda la ase menea diversiuni absurde, dat fiind, spunea Bianu, caracte ris ticile prea româ nești de limbă și gândire ale scrisului lui Ion Trivale. Ion Trivale a apărut În redacția Noii Reviste Române prin 1911, tânăr, Înalt, uscățiv, ochelari „pince-nez“ de miop, cu ochii lui
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]