5,887 matches
-
speciile de plante și animale, dintre care 80% sunt unice în lume. Printre exemplele cele mai notabile de biodiversitate se pot enumera infraordinul de primate al lemurienilor, trei specii de păsări endemice și șase specii de baobabi endemici. Substantivul și adjectivul denumind pe cineva sau ceva originar din Madagascar, limba, etnicitatea și cetățenia este "Malagasy" (pronunțat „mal-gazh”), fiind derivat din cuvântul Madagascar. În limba română "malagasy" este tradus malgaș / malgașă. Limba malgașă este limba cea mai vorbită în Madagascar, fiind totodată
Madagascar () [Corola-website/Science/298121_a_299450]
-
și al Consiliului Europei. Începând cu anul 2005, are și statut de și a . Numele țării provine de la denumirea grecească Μακεδονία ("Makedonía"), un regat (și mai târziu, o regiune) denumit după . Numele lor, Μακεδόνες ("Makedónes"), derivă în ultimă instanță din adjectivul din greaca veche "μακεδνός" ("makednós"), cu sensul de „înalt, ridicat”, care are aceeași rădăcină ca și adjectivul μακρός ("makrós"), care înseamnă „lung, înalt, mare” în greaca veche. Se crede că inițial numele însemna fie „oameni de sus” („munteni”), fie „cei
Republica Macedonia () [Corola-website/Science/298120_a_299449]
-
de la denumirea grecească Μακεδονία ("Makedonía"), un regat (și mai târziu, o regiune) denumit după . Numele lor, Μακεδόνες ("Makedónes"), derivă în ultimă instanță din adjectivul din greaca veche "μακεδνός" ("makednós"), cu sensul de „înalt, ridicat”, care are aceeași rădăcină ca și adjectivul μακρός ("makrós"), care înseamnă „lung, înalt, mare” în greaca veche. Se crede că inițial numele însemna fie „oameni de sus” („munteni”), fie „cei înalți”, posibil o descriere a poporului. Cu toate acestea, potrivit cercetărilor moderne ale lui , ambii termeni provin
Republica Macedonia () [Corola-website/Science/298120_a_299449]
-
înăbușite de minerii din Valea Jiului, chemați de președintele Ion Iliescu. După încheierea protestelor, Iliescu a apărut la televizor împreună cu minerii pe care îi felicita pentru „restaurarea legii și ordinii”. La scurt timp după protestele societății civile, TVRL a renunțat la adjectivul „Liberă” în numele său și a revenit la vechea denumire, TVR. Iată, pe scurt, perioadele importante din activitatea TVR până în 1989: Finanțarea activității SRTV este reglementată prin lege. Conform legii nr. 41/1994, republicată în 1999, activitatea financiară a Societății Române
Societatea Română de Televiziune () [Corola-website/Science/298194_a_299523]
-
Vadu Crișului (Munții Plopiș și Pădurea Craiului). Împreună cu râurile Crișul Alb și Crișul Negru formează cele trei Crișuri, cele mai importante râuri din regiunea Crișana. Numele provine din forma latină atestată "Crisola", care la rândul său poate proveni fie din adjectivul grecesc Χρισός : „aurit”, din cauza prundișului aurifer, fie din limba dacică, presupunând că etimonul "krísos" ar fi avut semnificația de „negru”, în care caz denumirea de Crișul Alb este un oximoron iar cea de Crișul Negru un pleonasm. Crișul Repede drenează
Râul Crișul Repede () [Corola-website/Science/297458_a_298787]
-
ajuns, până la noi, prin intermediul limbilor franceză și italiană, cuvântul "monedă", cu varianta, mai puțin folosită și considerată (în prezent) incorectă, "monetă". Însă termeni derivați ai cuvântului "monetă" precum sunt substantivul "monetar", cu cele două senuri, „persoană” și „inventar al banilor”, adjectivul "monetar" / "monetară", din sintagmele "sistem monetar" / "emisiune monetară", substantivul "monetărie", verbele "a monetiza" / "a demonetiza" sunt considerate corecte. Fața monedei are de obicei o imagine, care poate fi stema țării emitente, capul/bustul unui monarh sau denumirea sau simbolul altei
Monedă () [Corola-website/Science/297478_a_298807]
-
aparținând speciei umane, el se definea ca obiect de schimb. Romii s-au aflat în stare de robie pentru mai bine de jumătate de mileniu (aprox. 1385-1856). În limba romani, cuvântul "rrom" înseamnă „om, bărbat, soț”. Pluralul cuvântului este „romi”. Adjectivul în forma corespunzătoare genului feminin este „romă” [rr. "rromni"] , cu pluralul „rome”. Unii membri ai etniei folosesc cuvântul „rom” pentru a se autodenumi, însă există și grupuri (romii din Germania sau cei din Regatul Unit) care nu folosesc acest nume
Romi () [Corola-website/Science/297476_a_298805]
-
Heiligendamm, fondată în 1793, ca primă stațiune de litoral pe malul Mării Baltice. "Turismul adjectival" se referă la numeroasele forme de turism de nișă sau de specialitate care s-au afirmat de-a lungul anilor, fiecare definită fiind de propriul său adjectiv. Multe dintre ele s-au impus datorită industriei turistice și universităților de profil. Altele avansează concepte care pot fi sau nu acceptate de publicul larg. Exemple ale celor mai cunoscute dintre piețele turismului de nișă sunt : S-a remarcat în
Turism () [Corola-website/Science/297475_a_298804]
-
origine corespunzătoare unor deosebiri dintre semantica indefinită ("a man" - un om, cu o combinație de terminații adjectivale și pronominale din limbile PIE) și semantica definită ("the man" - omul, cu terminații derivate din substantivele "n"-stem din limbile PIE). La origine, adjectivele din limbile PIE aveau aceleași clase de declinații ca și substantivele. Cele mai cunoscute clase (clasele "o/ă") foloseau o combinație de terminații în "o" pentru genurile masculin și neutur și terminații în "ă" pentru genul feminin, însă alte clase
Limbi germanice () [Corola-website/Science/296679_a_298008]
-
și cuvinte cu semantică asociată (de exemplu, „tot”, „doar”) O inovație importantă în limba proto-germanică a fost dezvoltarea a două seturi separate de terminații adjectivale, a origine corespondente unei deosebiri dintre semanticul indefinit („un om”) și semanticul definit („omul”). Terminațiile adjectivelor indefinite au fost derivate dintr-o combinație de terminații pronominale cu declinațiile adjectivale bazate pe vocale - de obicei clase "o/ă" (clase terminate în "a/ō" în contextul limbilor germanice) dar câteodată și clase "i" sau "u". Adjectivele definite, totuși
Limbi germanice () [Corola-website/Science/296679_a_298008]
-
omul”). Terminațiile adjectivelor indefinite au fost derivate dintr-o combinație de terminații pronominale cu declinațiile adjectivale bazate pe vocale - de obicei clase "o/ă" (clase terminate în "a/ō" în contextul limbilor germanice) dar câteodată și clase "i" sau "u". Adjectivele definite, totuși, au avut terminații bazate pe substantivele cu terminație "n". La început, ambele tipuri de adjective au putut fi folosite, dar deja din timpul proto-germanicii a evoluat un model în care adjectivele definite trebuiau să fie însoțite de un
Limbi germanice () [Corola-website/Science/296679_a_298008]
-
pe vocale - de obicei clase "o/ă" (clase terminate în "a/ō" în contextul limbilor germanice) dar câteodată și clase "i" sau "u". Adjectivele definite, totuși, au avut terminații bazate pe substantivele cu terminație "n". La început, ambele tipuri de adjective au putut fi folosite, dar deja din timpul proto-germanicii a evoluat un model în care adjectivele definite trebuiau să fie însoțite de un determinant cu semantică definită (de exemplu, articol definit, pronume demonstrativ, pronume posesiv), în timp ce adjectivele indefinite erau utilizate
Limbi germanice () [Corola-website/Science/296679_a_298008]
-
dar câteodată și clase "i" sau "u". Adjectivele definite, totuși, au avut terminații bazate pe substantivele cu terminație "n". La început, ambele tipuri de adjective au putut fi folosite, dar deja din timpul proto-germanicii a evoluat un model în care adjectivele definite trebuiau să fie însoțite de un determinant cu semantică definită (de exemplu, articol definit, pronume demonstrativ, pronume posesiv), în timp ce adjectivele indefinite erau utilizate în alte circumstanțe (fie însoțit de un cuvânt cu semantică indefinită ca „a”, „one” sau „some
Limbi germanice () [Corola-website/Science/296679_a_298008]
-
ambele tipuri de adjective au putut fi folosite, dar deja din timpul proto-germanicii a evoluat un model în care adjectivele definite trebuiau să fie însoțite de un determinant cu semantică definită (de exemplu, articol definit, pronume demonstrativ, pronume posesiv), în timp ce adjectivele indefinite erau utilizate în alte circumstanțe (fie însoțit de un cuvânt cu semantică indefinită ca „a”, „one” sau „some”, sau neînsoțit). În secolul al XIX-lea, cele două tipuri de adjective - indefinite și definite - erau de asemenea denumite „tari” și
Limbi germanice () [Corola-website/Science/296679_a_298008]
-
de exemplu, articol definit, pronume demonstrativ, pronume posesiv), în timp ce adjectivele indefinite erau utilizate în alte circumstanțe (fie însoțit de un cuvânt cu semantică indefinită ca „a”, „one” sau „some”, sau neînsoțit). În secolul al XIX-lea, cele două tipuri de adjective - indefinite și definite - erau de asemenea denumite „tari” și „slabe”, denumiri care sunt încă folosite. Aceste denumiri erau bazate pe apariția celor două seturi de terminații din germana modernă. În germană, terminațiile pentru cazul distinctiv folosit odată pentru substantive aproape
Limbi germanice () [Corola-website/Science/296679_a_298008]
-
două seturi de terminații din germana modernă. În germană, terminațiile pentru cazul distinctiv folosit odată pentru substantive aproape că a dispărut, iar asta a determinat ca încercarea de a deosebi un caz de altul să fie preluată de către determinanți și adjective. Mai mult, datorită cunoscutul schimb de sunete, terminațiile variate ale adjectivelor definite ("n") au fuzionat până când au mai rămas doar două terminații ("-e" and "-en") folosite pentru exprimarea unei categorii flexionare din cele șasprezece (masculin/feminin/neutru/plural împreună cu nominativ
Limbi germanice () [Corola-website/Science/296679_a_298008]
-
cazul distinctiv folosit odată pentru substantive aproape că a dispărut, iar asta a determinat ca încercarea de a deosebi un caz de altul să fie preluată de către determinanți și adjective. Mai mult, datorită cunoscutul schimb de sunete, terminațiile variate ale adjectivelor definite ("n") au fuzionat până când au mai rămas doar două terminații ("-e" and "-en") folosite pentru exprimarea unei categorii flexionare din cele șasprezece (masculin/feminin/neutru/plural împreună cu nominativ/acuzativ/dativ/genitiv - germana modernă unește toate genurile la plural). Terminațiile
Limbi germanice () [Corola-website/Science/296679_a_298008]
-
definite ("n") au fuzionat până când au mai rămas doar două terminații ("-e" and "-en") folosite pentru exprimarea unei categorii flexionare din cele șasprezece (masculin/feminin/neutru/plural împreună cu nominativ/acuzativ/dativ/genitiv - germana modernă unește toate genurile la plural). Terminațiile adjectivelor indefinite ("a/ō") au fost mai puțin afectate de către schimbul de sunete, așadar au mai rămas șase terminații ("-, -e, -es, -er, -em, -en"), distribuite într-un așa fel încât să poată exprima categoriile flexionare cu ușurință. Următorul tabel înfățișează un
Limbi germanice () [Corola-website/Science/296679_a_298008]
-
asupra ei, și să se mențină răspândirea pe care o mai are în lume. Aspectul sonor al limbii franceze prezintă următoarele caracteristici generale: Majoritatea determinanților abstracți folosiți în franceză au corespondenți exacți în română. Aceștia sunt articolul hotărât, articolul nehotărât, adjectivele pronominale și numeralul, atunci când este folosit ca determinant. Doar funcția articolului partitiv este îndeplinită prin alte procedee în română. Altă deosebire între determinanți în cele două limbi este că adjectivele pronominale posesive și demonstrative franceze au forme cu totul deosebite
Limba franceză () [Corola-website/Science/296698_a_298027]
-
corespondenți exacți în română. Aceștia sunt articolul hotărât, articolul nehotărât, adjectivele pronominale și numeralul, atunci când este folosit ca determinant. Doar funcția articolului partitiv este îndeplinită prin alte procedee în română. Altă deosebire între determinanți în cele două limbi este că adjectivele pronominale posesive și demonstrative franceze au forme cu totul deosebite de pronumele corespunzătoare. Aproape toate părțile de vorbire nominale din franceză se regăsesc și în română. Este vorba de substantiv, de adjectivul calificativ, de numeral în general și de pronume
Limba franceză () [Corola-website/Science/296698_a_298027]
-
între determinanți în cele două limbi este că adjectivele pronominale posesive și demonstrative franceze au forme cu totul deosebite de pronumele corespunzătoare. Aproape toate părțile de vorbire nominale din franceză se regăsesc și în română. Este vorba de substantiv, de adjectivul calificativ, de numeral în general și de pronume: personal, posesiv, demonstrativ, interogativ, relativ și nehotărât. Doar pronumele adverbial nu are corespondent exact în română. Ca în limbile romanice în general, majoritatea cuvintelor din aceste categorii gramaticale se caracterizează prin gen
Limba franceză () [Corola-website/Science/296698_a_298027]
-
masculin și feminin), precum și prin număr (singular și plural), deși aceste trăsături nu sunt totdeauna reprezentate de forma sonoră a cuvintelor. Pluralul este auzibil numai în mod excepțional, dar este totdeauna marcat în scris. Genul majorității substantivelor și al unor adjective nu este indicat de forma cuvintelor, dar în general se poate deduce din forma celor cu care se acordă, deși de multe ori numai în scris. Unele pronume sunt invariabile și genul lor este indicat numai de acordul cu alte
Limba franceză () [Corola-website/Science/296698_a_298027]
-
propoziție neanalizabilă. La fel pot fi folosite și unele cuvinte considerate în mod tradițional adverbe. Astfel de cuvinte mai pot avea și alte două funcții nesintactice, cea de modalizator și cea de conector logic. Spre deosebire de română, în franceză sunt rare adjectivele folosite cu aceeași formă și ca adverbe. În schimb sunt foarte frecvente adverbele, mai ales de mod, derivate din adjective. În franceză, toate atributele substantivale și pronominale, precum și toate complementele exprimate prin substantiv sau pronume accentuat sunt formate cu prepoziții
Limba franceză () [Corola-website/Science/296698_a_298027]
-
avea și alte două funcții nesintactice, cea de modalizator și cea de conector logic. Spre deosebire de română, în franceză sunt rare adjectivele folosite cu aceeași formă și ca adverbe. În schimb sunt foarte frecvente adverbele, mai ales de mod, derivate din adjective. În franceză, toate atributele substantivale și pronominale, precum și toate complementele exprimate prin substantiv sau pronume accentuat sunt formate cu prepoziții, înlocuind complet declinarea. Conjuncțiile și locuțiunile conjuncționale subordonatoare sunt asociate cu un anumit mod verbal la care se folosește predicatul
Limba franceză () [Corola-website/Science/296698_a_298027]
-
subordonatoare sunt asociate cu un anumit mod verbal la care se folosește predicatul propoziției subordonate circumstanțiale. Pentru limba franceză este caracteristic faptul că în grupul substantival poate fi folosit un singur determinant abstract dintre articole (nehotărât, hotărât, partitiv) sau dintre adjectivele posesiv, demonstrativ și interogativ. Numai determinantul numeral și anumite adjective nehotărâte pot fi folosite împreună cu un articol. Este o chestiune complexă cea a cazurilor când substantivul se folosește fără articol. În grupul substantival cu atribut(e) este de asemenea o
Limba franceză () [Corola-website/Science/296698_a_298027]