10,749 matches
-
în această materie, respectivul admirator e compromis, ca și altul care ar admira în literatură totodată pe Cronin și pe Joyce sau Proust. Adaug imediat că tot atât de compromis îmi pare și unul care fiindcă îl admiră (sau crede că îl admiră) pe Joyce se socotește obligat să disprețuiască Cei trei mușchetari sau Sherlock Holmes; tot așa și cineva care crezând că admiră muzica lui Bach strâmbă din nas la Johann Strauss. Pretinsa exigență superioară care nu admiră nimic și nu știe
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
sau Proust. Adaug imediat că tot atât de compromis îmi pare și unul care fiindcă îl admiră (sau crede că îl admiră) pe Joyce se socotește obligat să disprețuiască Cei trei mușchetari sau Sherlock Holmes; tot așa și cineva care crezând că admiră muzica lui Bach strâmbă din nas la Johann Strauss. Pretinsa exigență superioară care nu admiră nimic și nu știe să găsească decât cusururi, ca senatorul Pococurante din Candide, cred că e ajutată de o funciară nesimțire. La Rochefoucauld spunea că
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
sau crede că îl admiră) pe Joyce se socotește obligat să disprețuiască Cei trei mușchetari sau Sherlock Holmes; tot așa și cineva care crezând că admiră muzica lui Bach strâmbă din nas la Johann Strauss. Pretinsa exigență superioară care nu admiră nimic și nu știe să găsească decât cusururi, ca senatorul Pococurante din Candide, cred că e ajutată de o funciară nesimțire. La Rochefoucauld spunea că atunci când admirăm suntem egali cu ceea ce admirăm. Firește, nu egali ca geniu și nici ca
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
lui Bach strâmbă din nas la Johann Strauss. Pretinsa exigență superioară care nu admiră nimic și nu știe să găsească decât cusururi, ca senatorul Pococurante din Candide, cred că e ajutată de o funciară nesimțire. La Rochefoucauld spunea că atunci când admirăm suntem egali cu ceea ce admirăm. Firește, nu egali ca geniu și nici ca putere de acțiune, dar egali ca nivel. A admira opere mari sau oameni iluștri pentru calități pe care nu le au nu înseamnă însă deloc a atinge
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
la Johann Strauss. Pretinsa exigență superioară care nu admiră nimic și nu știe să găsească decât cusururi, ca senatorul Pococurante din Candide, cred că e ajutată de o funciară nesimțire. La Rochefoucauld spunea că atunci când admirăm suntem egali cu ceea ce admirăm. Firește, nu egali ca geniu și nici ca putere de acțiune, dar egali ca nivel. A admira opere mari sau oameni iluștri pentru calități pe care nu le au nu înseamnă însă deloc a atinge nivelul acela, după cum a admira
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
ca senatorul Pococurante din Candide, cred că e ajutată de o funciară nesimțire. La Rochefoucauld spunea că atunci când admirăm suntem egali cu ceea ce admirăm. Firește, nu egali ca geniu și nici ca putere de acțiune, dar egali ca nivel. A admira opere mari sau oameni iluștri pentru calități pe care nu le au nu înseamnă însă deloc a atinge nivelul acela, după cum a admira pe temeiul reputației nu înseamnă nimic bun. Tot așa cum nimic bun nu poate însemna admirația de dragul modei
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
admirăm. Firește, nu egali ca geniu și nici ca putere de acțiune, dar egali ca nivel. A admira opere mari sau oameni iluștri pentru calități pe care nu le au nu înseamnă însă deloc a atinge nivelul acela, după cum a admira pe temeiul reputației nu înseamnă nimic bun. Tot așa cum nimic bun nu poate însemna admirația de dragul modei, pentru a nu părea prost sau înapoiat, cum fac admiratorii „noului roman” sau ai criticii împotmolite și debusolate a unui Philippe Sollers (de
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
nu părea prost sau înapoiat, cum fac admiratorii „noului roman” sau ai criticii împotmolite și debusolate a unui Philippe Sollers (de o pildă). Dar să revin, pentru a încheia, la ce numeam facilitatea negativismului. Cusurgiii exclusiviști și blazații care nu admiră nimic îi epatează, de regulă, pe proști și își asigură admirația lor (ceea ce confirmă maxima lui La Rochefoucauld citată adineaori). Mai sunt și alte soiuri de blazați, scriitori care „pozează” declarând, spre exemplu, că „nu mai cred în literatură” (după ce
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
e explicat complet și proclamat cum ar trebui. Unii din noi se sfiesc să-i așeze la rangul lor veritabil, adică în rând cu cei mai mari de pretutindeni; alții nu se sfiesc, dar nu știu s-o facă, fiindcă admiră fără să cugete (și nu rareori fără să citească). Nici o cultură nu poate fi cunoscută și judecată în ea însăși, ci numai pe plan universal. Scriitorii noștri mari, chiar cei mai prolifici, ca Iorga și Sadoveanu, sunt în fond foarte
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Dan Verona cu splendida lui carte Nopțile migratoare - iată o listă care, departe de a fi completă, arată totuși solidaritatea în măreție a poeziei noastre actuale; dar dacă închei această listă, fără să includ și alți poeți pe care-i admir, e fiindcă nu vreau să le fac recensământul. Deliberat l-am omis însă pe Nichita Stănescu, care îmi pare foarte supralicitat. Nu-i neg valoarea și am intenția să-i recitesc cele mai bune volume, după părerea mea Oul și
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
atitudinile acestuia, într-un moment sau altul, față de marxism, ci face un examen marxist al operei acestuia. Forța marxismului e de a putea integra dialectic orice valoare autentică, oricare i-ar fi poziția aparentă și chiar, eventual, declarată. Așa putem admira și opera lui Ezra Pound, așa l-a prețuit Marx pe Balzac. Dar prietenul la care mă refer nu-l absolvă pe Balzac nici astăzi pentru convingerile politice-momentan-declarate. El e mai marxist decât Marx. — V-aș ruga să facem un
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
structuralist... — Pe ăsta nu-l numesc pentru că nu e vorba de un text tipărit. — Cedez în fața argumentului. Dar credeți că poziția declarată, ori aparentă nu poate atinge până la urmă substanța operei? Vorbiți de Ezra Pound. Credeți că el poate fi admirat? — Ca poet? — Ca Ezra Pound. — Ca Ezra Pound s-a sancționat singur pentru grava lui abatere de la obligațiile profunde pe care le impune conștiința unui mare scriitor și a unui mare intelectual. Și această consecință pe care a tras-o
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
artei spaniole. Se pare că Goya s-ar fi scuzat, spunând că, în mod premeditat, nu le-a ales pe cele mai bune. E greu, astăzi, să ne mai pronunțăm. Contemporanii lui au avut fără îndoială dreptate, dar noi - astăzi - admirăm opera lui Goya, nu numai ca pe una din cele mai mari ale picturii, dar ca și pe una în care, nu o dată, apare cu o irezistibilă forță protestul social și politic. — Ajungem într-un punct-cheie al convorbirii noastre. Mă
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
demn de Încredere cu cât a fost el Însuși implicat În evenimentele pe care le povestește și pare prea puțin Înclinat spre lingușeala celor mari. Al doilea exemplu este Philippe de Commines, pe care nu mai contenește să-l elogieze, admirându-i simplitatea limbajului, puritatea narațiunii și absența vanității. A treia evocare are În vedere Memoriile lui du Bellay, autor la care apreciază faptul că a ocupat funcții de răspundere, dar pentru care se teme că ar pleda În favoarea regelui. Citindu
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
Crabbin Îi șopti: „Ați putea să le ziceți ceva despre fluxul de conștiință. Despre ce?” Martins e Încurcat chiar și la Întrebarea cu scriitorii care i-au influențat scrisul, pentru că, deși nu duce lipsă de maeștri pe care să-i admire, se află În cu totul altă afiliere decât omonimul său, afiliere punctată de autorii romanelor de consum: „Domnule Dexter, puteți să ne spuneți care este scriitorul care v-a influențat cel mai mult? «Greyă, răspunse Martins fără ezitare. Normal, se
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
trezim adeseori că ne face plăcere să ascultăm bârfele, ba chiar ne distrăm pe socoteala lor. Ignorăm Însă faptul că și noi am putea deveni foarte ușor obiectul acestor bârfe (venite, culmea, chiar din partea celor pe care pe moment Îi admirăm). Apoi, ignorăm faptul și mai grav că prin bârfă se face o nedreptate cuiva, arătându-i-se numai defectele! În sfârșit, ignorăm faptul că bârfa reprezintă, de regulă, anticamera calomniei. Μ Auzim adesea pe câte unii spunând: „Lucrul acesta este
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
director-adjunct al ziarului Stampa) continuă încă această politică obscurantistă ce i-a dat numeroase satisfacții demagogice în trecut și ce se dovedește atât de inutilă astăzi, în care funcția anticulturală a fost asumată de către mass-media (care însă se prefac că admiră și respectă cultura). Epigraful acestui capitol al istoriei burgheze l-a scris odată pentru totdeauna Goering: „Când aud că se vorbește despre cultură, îmi scot pistolul”. Poate că unii cititori vor considera banale lucrurile pe care le spun aici. Dar
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
N.N., unde rămase până la 15 ani...”), Sologub („Fiind foarte bogată, de-abia ce trecu de vârsta pubertății fu cerută de mulți de nevastă de la bunicul ei, dintre care unii erau din familii vechi și nobile...”), Pușkin („Cu gura căscată, țăranii admirară de departe pompa nocturnă a nunții sărbătorite în capela privată a moșiei, între Maria și sublocotenentul Mihail, către miezul nopții, în data de 8 iunie 19...”), Pirandello 1, Brancati 2 și Sciascia („Fascinată de frumusețea lui Giovanni, un tânăr de
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
e Patria, Custurica a spus că patriotismul e atunci cînd copiii Își lipesc pe peretele din dormitorul lor o fotografie cu echipa națională de fotbal. Asta e iubire adevărată de patrie, În ambele cazuri, acesta este patriotismul pe care-l admir. Foarte importante În acest jurnal de ghetou sînt și substratul ideatic și gîndurile, deosebit de lucide pentru un om la 19-20 de ani, gînduri existențiale și filosofice chiar, dar și nivelul informațional al jurnalului, datele și descrierile mișcărilor, ordinelor și situației
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
indică fabrica drept unică excepție, deoarece, În cadrul acesteia, modul de organizare și mișcările a sute de persoane sunt toate dictate de un singur scop rațional. Laudele lui se Îndreaptă Îndeosebi spre fabrica de țigări Van Nelle din Rotterdam, la care admiră austeritatea, ferestrele Înalte de la podea până la tavan de la fiecare etaj, ordinea cu care se lucrează și aparenta mulțumire a muncitorilor. Încheierea este un imn adus ordinii autoritare a benzii rulante. „Există o scară ierarhică foarte bine stabilită și respectată”, remarcă
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
a fost excepțional de puternică. Asemănările dintre ei ne reamintesc cât de subjugate erau atât stânga socialistă, cât și dreapta modelului standard de organizație industrială modernă. Utopii comparabile - „un vis privind un socialism birocratic, egalitar, militar și autoritar care să admire deschis valorile prusace” - se Întâlnesc și la Marx, la Saint-Simon și În literatura SF, care era extrem de populară În Rusia acelei vremi (este vorba mai ales de o traducere a cărții lui Edward Bellamy, Looking Backward șPrivind Înapoiț). Modernismul extrem
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
un mai mare succes, atât din punct de vedere estetic, cât și practic. În special micuța capelă Notre Dame du Haut de la Ronchamp este considerată o realizare strălucită, iar primele case pe care le-a construit la La Chaux-de-Fonds extrem de admirate pentru detaliile decorative la care, mai târziu, a renunțat. James Holston, The Modernist City: An Anthropological Critique of Brasília, Chicago University Press, Chicago, 1989. Brazilia are multiple experiențe În ceea ce privește planurile ambițioase - eșuate lamentabil - de cucerire a interiorului țării. Autostrada transamazoniană
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
195. V.I. Lenin, What is to Be Done? Burning Questions of Our Movement, International Publishers, New York, 1929, p. 28. Citat În Robert Conquest, „The Somber Monster”, New York Review of Books, 8 iunie 1995, p. 8. știm, de asemenea, că Lenin admira și o altă operă utopică, Orașul soarelui de Tommasso Campanella, care descrie o utopie religioasă ce conține puternice elemente pedagogice și didactice menite să modeleze mințile și sufletele cetățenilor. Metaforele clasei și cazărmii se potriveau perfect cu reputația lui Lenin
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
și cum se numea satul, aproape sigur din motive politice. Deși nu am cum să demonstrez acest lucru, aș crede că acest Xanadu se afla În apropiere de capitala Dar es Salaam, pentru ca reprezentanții statului să Îl poată vizita și admira. Conform standardelor contemporane de conducere din state Învecinate, precum Etiopia, Uganda, Africa de Sud, Mozambic și Zair, Tanzania lui Nyerere era raiul pe pământ. Cu toate acestea, UNAT corupea sistemul juridic sau Îl ignora pur și simplu. Legea din 1962 privind arestarea
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
, revistă apărută la București din 1 mai 1922 până în septembrie 1927, editată de Asociația Junimii Evree. În Cuvântul înainte se precizează că revista va contribui la „a cunoaște poporul nostru, a-i admira faptele trecute”, punând accentul pe rolul tineretului (Mișu Weissman). Publicația este consacrată educației tineretului evreiesc, legendelor biblice, problemelor care preocupau societatea evreiască din România, iar semnăturile aparțin exclusiv unor publiciști din rândul acestei comunități. Sunt inserate texte scrise de I.
JUNIMEA EVREE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287680_a_289009]