6,618 matches
-
Încântat. Uitase tenderul. Un sfert de secol mai târziu, am aflat două lucruri: că Burness, care Între timp murise, era foarte cunoscut la Edinburgh ca un traducător erudit al poemelor romantice rusești - altarul la care mă Închinasem cu fervoare În adolescență: și că modestul meu maestru de desen, a cărui vârstă o sincronizam cu cea a străunchilor mei și a bătrânilor servitori ai familiei, se căsătorise cu o tânără estoniană cam În aceeași perioadă când m-am căsătorit eu. Când am
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ton melancolic și melodios, fără a se adresa cuiva În mod special: „A barciuk-to menia ne priznal (Ia uită-te, conașul nu mă cunoaște)“ - și atunci a fost singura dată când am auzit-o vorbind. 6 Serile de vară ale adolescenței mele, când treceam cu bicicleta prin fața casei ei, Îmi vorbesc acum cu glasul Polenkăi. Pe un drum dintre câmpuri, În locul unde se Întâlnea cu șoseaua pustie, mă dădeam jos și-mi rezemam bicicleta de un stâlp de telegraf. Un apus
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cu frumoșii copaci, cu brazii Întunecați și cu mestecenii strălucitori, a căror sevă curgea cândva prin lemnul lor. Romburi de vitraliu rubinii, verzi sau albastre conferă o atmosferă de capelă zăbrelelor de la ferestrele cu canaturi. Este exact așa cum era În adolescența mea, o structură veche și solidă din lemn, deasupra unei vâlcele cu ferigi În partea mai veche, dinspre râu, a parcului nostru de la Vira. Exact așa cum era sau poate și mai perfectă. În cel adevărat lipseau o parte din geamuri
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Versailles, În Tiergarten sau În Pădurea Națională de arbori sequoia; și, În direcție inversă, când mai cad astăzi În vechea transă, sunt pregătit să mă pomenesc, atunci când mă trezesc din ea, sus, Într-un anumit copac, deasupra băncii bălțate din adolescența mea, cu burta lipită de creanga groasă, comodă, și cu un braț atârnând În jos, printre frunzele pe care se mișcă umbrele altor frunze. Diverse sunete ajungeau la urechile mele În aceste atitudini diverse. Putea fi gongul de masă sau
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
și niște siluete În rame ovale, o acuarelă a lui Somov (mesteceni tineri, o jumătate de curcubeu - totul foarte duios și umed), o splendidă toamnă la Versailles de Alexandre Benois și un desen În creion făcut de mama mamei În adolescență - și din nou acel pavilion cu frumoasele lui ferestre pe jumătate camuflate de o rețea de crengi. Somov-ul și Benois-ul se află acum Într-un muzeu sovietic, dar pavilionul nu va fi niciodată naționalizat. În timp ce memoria mea ezita o clipă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
țară pentru a petrece vara, et la montagne et le grand chêne - acestea au fost lucrurile pe care Într-o bună zi soarta le-a vârât alandala Într-o boccea și le-a aruncat În mare, rupându-mă complet de adolescența mea. Mă Întreb Însă dacă sunt mai privilegiate acele destine anesteziate, de pildă acea continuitate lină, stabilă a vieții dintr-un mic oraș, cu primitiva sa lipsă de perspectivă, unde la cincizeci de ani mai locuiești Încă În casa cu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
șah, a fost un fleac pe lângă sarcina la care m-am Înhămat În prima versiune a acestei autobiografii și cu care mă confrunt acum. Cu excepția a două sau trei mici aventuri amărâte pe care le-am schițat În capitolele anterioare, adolescența mea și a lui s-au intersectat rareori. El este doar o umbră pe fundalul celor mai bogate și mai detaliate amintiri ale mele. Eu eram cel râzgâiat; el martorul răsfățului meu. Născut, prin operație cezariană, la zece luni și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
gazonul presărat cu mărgăritare de brumă. În timp ce mă plimbam pe sub acei copaci cântați În versuri, am Încercat să mă transpun În aceeași stare de extatică aducere aminte față de anii de studenție ca În perioada când am trăit această stare față de adolescența mea, dar n-am reușit să evoc decât mici imagini fragmentare: rusul M.K. Înjurând prost dispus consecințele unei cine În sala de festivități a colegiului; un alt rus, N.R. zbenguindu-se ca un copil; P.M. năvălind În camera mea cu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
n-a mai rămas, cu timpul, decât coapsa ei. O zeiță fără nume și chip care, ascunsă în tufișurile memoriei mele, nu binevoiește să-mi dezvăluie decât acea parte, superbă, a corpului ei. * Cum am stat în noaptea aceea din adolescență, desculț și numai în cămașă de noapte, ca țintuit, aproape o jumătate de oră, în picioare, în bucătăria în care știam că mișună scârboșii gândaci de bucătărie! Fără să mă sinchisesc de data aceasta de ei, posedat de o imensă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
creația compozitorului rus, contrazicea stânjenitor contextul istoric. Abia Rusia de azi, traversând dramatic „smuta” sfârșitului de secol XX, oferă fundalul ideal pentru geniala plângere a oropsitului sărac cu duhul - Nikolka. * Primul meu contact cu Dostoievski s-a produs în anii adolescenței. Pe la 16-17 ani, într-o primăvară, în preajma Paștelui, am citit Crimă și pedeapsă, forțând, ca un tânăr sentimental și romantic ce eram (un ridicol Schiller, cum ar fi spus Svidrigailov), căința și grăbind resurecția morală a lui Raskolnikov, care, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
îmi transmitea un sentiment al ireparabilului la fel de intens ca orice realitate tragică. Tristul epilog al romanului de debut al marelui scriitor rus, eșecul definitiv al lui Devușkin mă apăsau ca o lespede. * Îmi amintesc de câteva din lecturile fundamentale ale adolescenței ca de niște sărbători. În clasele primare fiind, am citit și recitit până la ferfenițire o cărțulie cu coperte verzi și litere mari intitulată Soacra cu trei nurori. Mi se părea plină de haz. Prin clasa a VII-a, Caragiale îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
si simplu, din memoria mea, s-a topit ca un bulgăre de zăpadă adus într-o cameră încălzită. Dăinuie, în schimb, până azi, ceva luminos și cald, explozia solară a impresiilor din timpul romanticei lecturi. Ce am citit în anii adolescenței propriu-zise? Ion, Mizerabilii, Pielea de sagri și Moș Goriot, Documentele clubului Pickwick, Război și pace, Anna Karenina, Hamlet. Despre aceste lecturi (ca și despre altele, desigur) se poate, într-adevăr, spune că mi-au „marcat viitorul”, că m-au îmbogățit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
așadar, în cunoștință de cauză, afirmând că acea zi iluminată de lectură constituie una din cele mai fericite amintiri ale mele. E foarte important ca în sufletul fiecărui om să existe un asemenea stoc de lecturi veșnic hrănitoare. * În calendarul adolescenței mele, acea seară de la sfârșitul lui mai 1954 se înscrie ca data uneia din experiențele mele clujene miraculoase. Fereastra camerei în care dormeam atunci era deschisă, stăteam cu coatele rezemate de pervaz și priveam în jos, în stradă. La ora
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
mei, nu demult împliniți, toată prospețimea trăirilor, toate așteptările avide ale vârstei. Cum, nu știu, dar sigur e că seara de mai, râul de oameni de dedesubt (pe care rareori i-am simțit ca atunci în așa măsură afini) și adolescența mea setoasă de neprevăzut s-au amestecat, s-au „combinat” și au produs reacția sufletească „dureros de dulce” pe care am să încerc s-o descriu (de fapt s-o sugerez, s-o evoc numai). Ca un cuțit de aur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
s-a șters. Am rămas, ca de obicei, singură”. iulie 1990 - noiembrie 1996 POST-SCRIPTUM TITLUL P.-S. PAGINA NOUĂ DE DREAPTA??!!!! E BINE DE ÎNTREBAT DACA AI PE CINE!!!! CE AM FĂCUT ÎN ULTIMII DOUĂ SUTE DE ANI În copilărie, în adolescență, chiar în prima tinerețe, n-am avut niciodată sentimentul că m-aș deosebi prin ceva de cei din jurul meu. Mă consideram, firește, român, ca oricare altul. În ciuda faptului că părinții, când voiau să se ascundă de noi, copiii, să nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Să văd curtea lui Pilat unde L-a judecat. Să văd Drumul Crucii cu durerile care le-a suferit Domnul și Golgota cu tainele ei. Dar anii au trecut. Cu munca și viața mea tristă s-a dus copilăria și adolescență. Și iată, a sosit și timpul să mă căsătoresc. Aveam 19 ani când m-am căsătorit. Lucrăm într-o fabrică din oraș, ca muncitoare. Dar dorul de a merge în pelerinaj nu s-a stins. Uneori mă gândeam că dacă
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
cele poate câteva mii de oameni de bună credință care își mai amintesc au despre el o imagine simplificată și sumară, chiar dacă favorabilă. Românii aceștia, deci ̀ în principal oameni ̀ în vârstă, știu că regele Mihai a avut o adolescență lipsită de căldura unui cămin familial, iar strălucirile exterioare de care are parte cineva destinat rangului suveran au fost pentru el formale și reci, sarcini stânjenitoare ̀ mpresurându-i libertatea și bucuriile tinereții. Nu mai evoc episoadele care se știu : rege
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
îmi păreau suficient de semnificative. De ce aș ascunde că nici acum nu mi-au devenit indiferente ? Două cărți românești de eseuri, la interval de un an, citite la apariție și mult recitite de-atunci, au avut asupra mea în anii adolescenței o influență hotărâtoare : Pentru arta literară, a lui Paul Zarifopol (1934) și Oceanografie, de Mircea Eliade (1935). Întruneam așadar fără inconvenient influențele mai mult sau mai puțin simultane a două spirite în principiu antagonice. Pe mine antagonismul acesta, care, de
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
pentru Ralea, pe psihologie. Evident, poziția avantajată e a lui Eliade. Era, firește, la unul și la celălalt, o chestiune de temperament dar și, ca să zic așa, de epocă. Ralea era format intelectualmente înainte de primul război mondial, în tot cazul adolescența și prima lui tinerețe s-au desfășurat atunci. Metafizica abia renăștea, aproape nemărturisit, cu William James și cu Bergson, din psihologie și din datele cele mai noi atunci ale biologiei. Reperele de bază ale lui Ralea, autorii cei mai des
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
efort suntem pierduți), nu se poate să nu vedem că dintre marii filozofi ai lumii, care nu sunt prea mulți, singur Platon suportă alăturarea de marii artiști ai lumii, și o suportă fiindcă este el însuși unul din aceștia. În adolescența mea am citit cu pasiune și folos o carte care mai avea curs pe atunci, Philosophie de l’art a lui Hippolyte Taine, dar, în pofida titlului, această carte nu avea nimic comun cu filozofia. Un filozof propriu zis poate avea
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
aveam cheia timpului. Deodată văd că René era cu picioarele goale, lucru care m-a uimit mult. Am spus numai că ar trebui să-și cumpere pantofi noi, aceeași marcă italiană, Testoni, pe care el a apreciat-o încă din adolescență, același model simplu, dar extrem de elegant. El m-a privit surâzând enigmatic. Apoi a spus clar că acum nu mai are nevoie de pantofi, în locul în care se găsește acum nu mai are nevoie de nimic. M-am trezit uluită
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
în care domină vidul. N-am mai scris în jurnal, am ajuns, după filmări, la un alt fel de oboseală, plăcută, pentru că n-a fost vorba numai despre mine - ci despre Strindberg, Swedenborg și alții, despre România, anii copilăriei și adolescenței, dar mai ales despre imanența și transcendența lui Dumnezeu și, bineînțeles, despre muzică, despre preclasici, despre Mozart, Schubert, Mahler. Și, undeva, despre Sergiu Celibidache, despre steaua lui care a strălucit aici, în Suedia, destul de dureros. În fond, am uitat aproape
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
pierdute atât de brutal. Ca o înaltă lecție că totul e fragil în lumea asta de umbre colorate. Cineva care mă cunoaște „pe de rost”, cu trecut, prezent și viitor, nu încetează să mă aducă în starea de spirit a adolescenței, când eram tentată de tot și de toate, găsind că totul e demn de iubit. Acum, când viața mea a luat forma amurgului aurit. Uneori îmi vine să cred că recititul scrisorilor lui René (toată noaptea până dimineața, ca și cum mi-
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Am vorbit despre arta Katarinei de a crea acea atmosferă unică în care prezența inorogului, fie el chiar împăiat, dădea magie celor mai absurde polemici și tensiuni din cuplul creator. Am vorbit apoi despre bătrânețea care ne apropie de starea adolescenței, atunci când te îndrăgostești de toată lumea, și iubirea e o stare perpetuă de încântare în plin vârtej al forțelor creatoare. Despre „gaura neagră” ce apare după scrierea fiecărei cărți, un fel de regres în puțul primordial, unde sunt toate elementele creației
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de iarbă, a primelor flori, șoptindu-le: Bine ați venit, de unde ați venit! Imaculata prospețime a primăverii, cel mai frumos anotimp, se oglindește și în mine. Simt din nou dorința de a iubi pe toată lumea, exact ca în copilărie și adolescență, încrezându-mă în tot și toți, luând riscul de a fi ridicolă și refuzată de semenii mei, care se pare că trăiesc angoasa primăverii și mai puțin marele entuziasm, sentimentul idiot al iubirii țâșnind în spirale din toate structurile văzute
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]