12,537 matches
-
fără să mi se pară că sar dintr-o extremă în alta sau că mă contrazic. Am putut să-mi închipui Golgota sub un cer pustiu și un Christos batjocorit, lovit, înțepat cu sulița și sfințit omenește de suferință, pentru că adversarii lui n-au avut încredere nici în școlile de corecție, nici în spitalele psihiatrice; au preferat soluția radicală, crucea, fără să priceapă, proștii, că abia astfel cel răstignit va cuceri lumea, cu mâinile găurite de cuie. Dar asupra acestei chestiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
trebuia pentru a le reaminti tuturor că adevărul e unic și că toate celelalte adevăruri vor fi măcelărite. Ce au fost rugurile? Crime ale purității dogmatice. Căci dogmele, când au devenit fanatice, nu s-au mai mulțumit să-și combată adversarii; au preferat să-i extermine. O istorie a credințelor e volens, nolens, și o istorie a cimitirelor; acolo trebuie să-i căutăm pe cei care au fost de altă părere. Dar, în acest caz, întrebam eu, nu e oare adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
par sigur de mine, deși vorbeam greu și mi se înmuiaseră picioarele, cine erau nemernicii care își bătuseră joc de Marta, fiindcă vroiam să-i învăț minte. Aveam, bănuiesc, un aer jalnic, de cavaler caraghios și beat care își provoca adversarii, dar pescarii nu s-au sinchisit prea mult de vitejia mea. M-au învrednicit doar cu o privire, după care n-au mai ridicat ochii din ceștile lor. Parcă nici nu existam. Parcă nici nu le vorbisem. Mă ignorau. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Guillaume Postel, care avea mania de a face să se creadă că e mai bătrân decât era? (Marchizul de Luchet, Essai sur la secte des illuminés, Paris, 1789, V și XII) Iezuiții Înțeleseseră că, dacă vrei să-l destabilizezi pe adversar, cea mai bună tehnică este să creezi secte secrete, să aștepți ca entuziaștii periculoși să se arunce În ele și apoi să-i arestezi pe toți. Altfel spus, dacă te temi de un complot, organizează-l; În felul ăsta toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Bine“, zicea Diotallevi, „i-am regăsit pe paulicieni. Să-l scoatem din scenă pe Napoleon, care, evident, nu a reușit să-și atingă scopul, altfel, de pe Sfânta Elena, doar să fi pocnit din deget și i-ar fi făcut pe adversarii săi să tremure. Ce se Întâmplă acum cu toți oamenii ăștia? Simt că-mi pierd capul.“ „Jumătate din ei și-l pierduseră deja“, zicea Belbo. 91 O, cât de bine ați demascat infernale care pregătesc calea lui Anticrist... Totuși, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
legați strâns de feudali, și s-au infiltrat la curte. Evident că Între ei și ierusalemitani nu pot exista fuziuni. Deci sunt interesați să-i discrediteze pe evrei și, prin evrei - au Învățat asta de la iezuiți -, Își pun În dificultate adversarii din exterior, atât pe neotemplieri, cât și pe baconieni.“ 92 Nu poate exista nici o Îndoială aici. Cu toată puterea și teroarea lui Satana, domnia Regelui triumfător al Israelului se apropie de lumea noastră ce nu s-a primenit; Regele născut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
la șase ani, vindecător la treisprezece, magnetizator la Lyon, Îi fascinase atât pe Nicolae al II-lea cât și pe isterica lui soție. Philippe fusese invitat la curte, numit medic al academiei militare din Petersburg, general și consilier de stat. Adversarii săi decid atunci să-i opună o figură tot atât de carismatică, pentru a-i mina prestigiul. Și-l găsesc pe Nilus. Nilus era un călugăr rătăcitor care, Îmbrăcat În haine preoțești, rătăcea (ce altceva era să facă?) prin păduri, etalând o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
nu ne dădusem seama pe deplin. De-a lungul a șase veacuri, șase grupuri se bat pentru a realiza Planul din Provins și fiecare grup ia textul ideal din acel Plan, Îi schimbă pur și simplu subiectul și-l atribuie adversarului. După ce Rozacruceenii dau primele semne În Franța, iezuiții Întorc planul invers: discreditându-i pe Rozacruceeni, Îi discreditează pe baconieni și masoneria engleză ce abia lua naștere. Când iezuiții inventează neotemplierismul, marchizul de Luchet le atribuie planul neotemplierilor. Iezuiții, care tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Racikovski era ministrul Serghei Witte, un progresist care voia să transforme Rusia Într-o țară modernă. Din ce motiv progresistul Witte se servea de reacționarul Racikovski, numai Dumnezeu știa, dar noi eram de-acum pregătiți pentru orice. Witte avea un adversar politic, un anume Elie de Cyon, care deja Îl atacase public cu ascuțișuri polemice ce amintesc de unele pasaje din Protocoale. Dar În cele scrise de Cyon nu erau aluzii la evrei, pentru că el Însuși era de origine evreiască. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
mai Întâi la Ierusalim și apoi În comanderiile din Europa. Cavalerii francezi se Întâlnesc cu cei germani, cu portughezii, cu spaniolii, cu italienii, cu englezii, toți la un loc au relații cu zona bizantină și, mai ales, se măsoară cu adversarul lor, cu turcul. Un adversar cu care se bat, dar cu care mai și tratează, cum am văzut. Acelea erau forțele aflate În luptă, iar raporturile aveau loc Între gentilomi de rang egal. Cine erau evreii pe vremea aceea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
apoi În comanderiile din Europa. Cavalerii francezi se Întâlnesc cu cei germani, cu portughezii, cu spaniolii, cu italienii, cu englezii, toți la un loc au relații cu zona bizantină și, mai ales, se măsoară cu adversarul lor, cu turcul. Un adversar cu care se bat, dar cu care mai și tratează, cum am văzut. Acelea erau forțele aflate În luptă, iar raporturile aveau loc Între gentilomi de rang egal. Cine erau evreii pe vremea aceea În Palestina? O minoritate religioasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
domnea Hasan, iar după el aceia care or mai fi fost cunoscuți sub numele de Bătrânul de pe Munte, primul dintre toți fiind succesorul său cel iute la mânie, Sin³n. Hasan născocise o tactică de dominație asupra alor săi și asupra adversarilor. Pe dușmani Îi avertiza că, dacă nu vor sta gata să-i Îndeplinească vrerile, Îi va ucide. Iar de Asasini nimeni nu putea scăpa. Niz³mu’l-Mulk, primul-ministru al sultanului, pe când cruciații se osteneau Încă să cucerească Ierusalimul, În timp ce era purtat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
zisese: „Ce de-a ziare citiți dumneavoastră, și de toate orientările. Probabil că sunteți judecător sau om politic“. Belbo răspunsese că nu, că lucra Într-o editură care publica lucrări de metafizică arabă; spusese asta sperând să-l terorizeze pe adversar. Celălalt arătase de-a dreptul speriat. Pe urmă venise controlorul. Întrebase de ce Belbo avea bilet pentru Bologna și locul pentru Roma. Belbo răspunsese că-și schimbase ideea În ultimul moment. „Ce frumos“, zisese domnul cu barbă, „să poți să hotărăști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
nu-i mai bun decât un sacrificiu omenesc“. Până În momentul acela, Belbo tremurase. L-am văzut destinzându-se, să nu zic Înseninându-se, dar privind scena cu curiozitate. Cred că În clipa aceea, În fața schimbului de cuvinte dintre cei doi adversari, văzând În față-i trupurile dezarticulate ale medium-ilor, În laturi pe dervișii care Încă tresăreau gemând, podoabele demnitarilor În dezordine, Își recâștigase darul lui cel mai autentic, simțul ridicolului. În momentul acela, sunt sigur, a hotărât că nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
comprimat al apartamentului lui Wakefield? Dar Își vine În fire. De ce să grăbească lucrurile? De abia ce devin mai interesante. S-a obișnuit atîta cu fragilitatea intelectuală și moliciunea morală a bărbatului postmodern Încît nu mai poate face față unui adversar adevărat? În caz că Wakefield este un astfel de adversar. Ar putea fi doar un idiot patentat și toată această vorbărie a lui - o perdea de fum care să-i ascundă teama. Răbdare. — Motivul pentru care majoritatea oamenilor vor să aibă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
În fire. De ce să grăbească lucrurile? De abia ce devin mai interesante. S-a obișnuit atîta cu fragilitatea intelectuală și moliciunea morală a bărbatului postmodern Încît nu mai poate face față unui adversar adevărat? În caz că Wakefield este un astfel de adversar. Ar putea fi doar un idiot patentat și toată această vorbărie a lui - o perdea de fum care să-i ascundă teama. Răbdare. — Motivul pentru care majoritatea oamenilor vor să aibă o grămadă de bani este că atunci ceilalți oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de moarte dacă ar ști dinainte rezultatul. În ultima vreme ar face orice să alunge plictiseala, ar fi dispus chiar să și piardă. Evident, ar folosi toate avantajele de care dispune, ar număra cărțile, le-ar fila, ar citi psihologia adversarului - o chestie extrem de ușoară, după ce ai privit mii de oameni predictibili făcînd lucruri predictibile timp de eoni la rînd. Cu alte cuvinte, nu caută alte avantaje decît cele pe care le-ar avea orice muritor de rînd, dar asta implică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
sunt liniștit că nu poate să mai lovească în nimeni. Singura lui țintă aș putea fi eu dar puțin mă interesează sunt pregătit să lupt cu neprevăzutul, asta am făcut toată viața. Dar dacă l-aș avea pe nea Gică adversar atunci știu sigur cine va învinge. Vom vedea. Revenind la cine sunt eu, pot continua că în momentul de față nu-mi pot da seama sigur, dar bănuiesc că sunt mult mai atras de rău decât de bine, cu toate că mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
constrâns tot timpul la minciună, minciună care izbucnea la mânia unui tată cu creierii făcuți piftie, creieri zdruncinați tocmai din marea sa dragoste: BOXUL. După meciuri și antrenamente, noi, cei din familie, eu, Mama, un frate și o soră, eram adversari pentru el. Chiar dacă gongul încetase pentru tatăl meu meciul continua. Tot ce făceam noi în casă era depunctat și punctat de boala cel măcina, totul transformându-se într-un coșmar pentru noi toți. Tata avea un comportament foarte agresiv, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
către Ibrăileanu, vol. I, 1966, p. 11). Versatilul gazetar socialist s-a numărat, într-adevăr, printre primii susținători ai „artei noi” în România; în cronicile sale plastice din Noua revistă română se arată a fi, încă de prin 1909, un adversar al „formulelor artistice perimate”, al „clișeelor deprinse de pe băncile școlilor” și un adept al artei care trece „dincolo de legile naturii”, în vreme ce tînărul Gala Galaction, teolog de stînga și, mai tîrziu, prozator cu tentă moralizantă, era la acea dată un emul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
neajunsul că trivializează pe cei imitați încît îi faca de nemaicitit”. De remarcat conflictul terminologic dintre categoria pozitivă și cea negativă a Decadenței: pentru tradiționaliști, cuvîntul „decadent” are conotații patologizante: „boală”, „degenerescență”, „sminteală”; polemic, Davidescu transferă accepțiile negative asupra literaturii adversarilor. Tonul insurgent, „purificator” al manifestului se prelungește în două interviuri imaginare cu caracter pamfletar semnate Nae&Mitică (corespunzînd celor mai tineri insulari: Nae Ionescu și Dem. Theodorescu): „Interview cu statuia lui Ovidiu“ (despre Victor Eftimiu) și „Interview cu boul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Fundoianu se oprește la nivelul prozodiei, operînd exclusiv la nivelul conținuturilor (și al formei conținuturilor). „Aristocrat al revoltei”, Fondane a rămas un adept al „organicismului” și al disciplinei formale, al unui „nou clasicism”, susținut în numeroase articole și eseuri, un adversar al anarhiei formale, chiar dacă apropiat al cercurilor avangardiste (în Introducere în opera lui B. Fundoianu, Mircea Martin se oprește pe larg asupra contradicțiilor și paradoxurilor autorului). Rimbaldiana „Paradă“ (lui F. Brunea) rezumă programatic o atitudine modernă, de ruptură fatală, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dintre ei - necunoscuți la acea dată), cărora li se adăuga un număr de escroci, bon-viveuri excentrici și prostituate. De o jenantă notorietate a rămas activitatea filogermană a mentorului din timpul Primului Război Mondial, care i-a atras și o condamnare la Văcărești. Adversarul său constant, E. Lovinescu, îl va desființa după război într-un articol din Sburătorul literar, I, nr. 35, 13 mai 1922, p. 179-180 („Revizuiri morale. Bogdan-Pitești, N.D. Cocea și T. Arghezi, factori ai conștiinței naționale“). Atitudinile ideologice din perioada 1913-1918
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Nouveau (filtrat prin bizantinism)... Articolele programatice ale lui Adrian Maniu de dinaintea Primului Război Mondial: „Cicatrizarea rănilor de lance pe pavăza lunii“ (în Noua revistă română din 22 iunie și 13 iulie 1914) și „Poezie“ (în Cronica din 12 iunie 1916), arată un adversar al anecdoticului pitoresc și un adept al intelectualizării peisajului: „Poezia nu mai e atît de importantă cît sînt versurile. Versurile sînt schițe de adevăr sufletesc sau de idee (...) Pentru cei vechi, peisagiul nu avea însemnătate estetică. (...) În artă, peisagiul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
autoritate critică al noilor orientări apt să trieze corespunzător o producție literară eterogenă: faptul devine alarmant chiar pentru unii simboliști. N. Iorga, G. Ibrăileanu, M. Dragomirescu, Ilarie Chendi, Ion Trivale erau, în forme diferite, adepți ai tradiționalismului ruralizant și/sau adversari ai modernității „înstrăinate”. Apologet declarativ al „poeziei orașelor” și al „sufletului nou în literatură”, mentorul Vieții noi, Ovid Densusianu era un academist neoclasic, fără prea mult simț estetic; discipolul său, Pompiliu Păltînea, excelează prin confuzie în materie. Critic universitar morganatic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]