6,219 matches
-
facă mâncare. Aici, departe de sat, viețuiau și multe fiare, și nu o dată se putea întâmpla ca omul dus după o sarcinâ de fân la o claie ceva mai departe de sălaș să se întâlnească cu vreo haită de lupi aflați tocmai în perioada de împerechiere, întâmplări povestite la revenirea acasă spre mirarea copiilor... "Notă:" Mai multe informații desprte viața și organizarea locuitorilor de pe valea Arieșului mijlociu se găsesc în studiul reputatului etnolog Valer Butură din Cluj, născut în comuna Sălciua
Valea Largă, Alba () [Corola-website/Science/300279_a_301608]
-
Petre (prima jumătate a secolului al XIX-lea); și Sița Mustățea Pufulete (începutul secolului al XX-lea), ambele în satul Fulga de Jos. Al treilea obiectiv, clasificat ca monument de for public, este un monument din secolul al XIX-lea aflat în satul Fulga de Sus. Activități specifice zonei sunt, în prezent [[agricultura]] și piscicultura, iar ca activități economice principale apar [[zootehnia]], prelucrarea laptelui și cultivarea pământului. Comuna Fulga organizează și un eveniment local tradițional, în data de 27 iulie, de
Comuna Fulga, Prahova () [Corola-website/Science/301674_a_303003]
-
Nicolae Csupor, voievodul Transilvaniei . Soția lui Nicolae de Șmig, Potencia (Potencia vocatis Nicolavi de Somogyom consortibus), este menționată în trei ample documente în limba latină, emise în 12 iulie 1448, 22 mai 1449 și 17 octombrie 1451 . Cele trei acte, aflate unul în completarea celuilalt, reglementează disputa dintre comunitățile din Dumitru și Târpiu și nobilii din Sângeorz. Locuitorii celor două sate au cumpărat de la nobilii din Sângeoz prediile Fatha, Bachna, Czege și Terekws. Cumpărarea acestor moșii este confirmată de comitele secuilor
Giacăș, Sibiu () [Corola-website/Science/301709_a_303038]
-
național, datând din secolele al XIV-lea-al XV-lea, alcătuit din cetatea propriu-zisă, un donjon, amenajări defensive pe monticol și o anexă. Un alt obiectiv clasificat la nivel național este o cruce de piatră din secolul al XVII-lea aflată în curtea bisericii din Căpățânenii Ungureni, monument memorial sau funerar. În rest, alte două obiective din comună sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Argeș ca monumente de interes local. Unul, clasificat ca monument de for public, este monumentul
Comuna Arefu, Argeș () [Corola-website/Science/300602_a_301931]
-
fi în viață mai sus-zisa jupaniță, singură să stăpânească satul și ațiganii mai sus-ziși, iar după moartea ei să fie sfintei mânăstiri de ocină și de ohabă..."” (Leonăchescu, 2001). La 16 aprilie 1533 sunt menționate hotarele moșiei Stroești cu toponimele aflate și azi în uz: „"de la piscul lui Vlad până la gâlma Mălinișului și până la piscul Șcheaului din sus și de aici, drept la gura Cernețiului și de aici, pe vale, până la piscul lui Giurgiu și de la piscul lui Giurgiu până la culme
Stroești, Argeș () [Corola-website/Science/300645_a_301974]
-
Ciocani, iar principalii proprietari de terenuri erau Smaranda Petrovici, G. Arapu și Matei Vasiliu. În 1930, Satu Nou a fost rebotezat în "Gheorghe Buzdugan". Anuarul Socec din 1925 consemnează desființarea comunei Fundu Răcăciuni și includerea satelor ei în comuna Răcăciuni aflată acum în plasa Răcăciuni a aceluiași județ. Comuna avea 4096 de locuitori în satele Târgu Răcăciuni, Gâșteni, Berindești, Fundu Răcăciuni, Ciocani, Satu Nou, Valea Rea și Teiușu. În 1950, comuna a fost transferată raionului Bacău din regiunea Bacău, iar autoritățile
Comuna Răcăciuni, Bacău () [Corola-website/Science/300696_a_302025]
-
de asemeni fostul sat Stănești înființat de Stan Cașen, altfel spus, nucleul comunei Cașin de astăzi. „Cotul lui Briceag” este situat la dreapta râului Cașin, din malul acestuia și până la poalele dealului Buciumi. Se învecinează înspre răsărit cu comuna Buciumi aflată deasupra pe dealul cu același nume, înspre miază-noapte cu zona numită „la Velniță”, înspre miază-zi cu Pochița, iar înspre apus cu satul Cașin, de care este despărțit prin râul Cașin. Legătura între satul Cașin și „Cotul lui Briceag” se poate
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
de 2830 de locuitori ce trăiau în 636 de case. În comună funcționau 4 stâne, 3 biserici și o școală mixtă cu 125 de elevi. În 1925, după ce satul Florica a fost trecut la comuna Mihăilești, în comuna Glodeanu Sărat, aflată acum în plasa Glodeanurile a aceluiași județ, trăiau 3340 de locuitori, în satele Glodeanu Sărat, Pitulicea, Căldărușanca, Cufuritu și în cătunul Ileana. În 1931, lege administrației locale marchează unirea satelor Pitulicea și Cufuritu, sub numele de "Pitulicea-Cafurita". În 1950, comuna
Comuna Glodeanu Sărat, Buzău () [Corola-website/Science/300817_a_302146]
-
Oradea, în anul,1999, materiale din 150 de biserici, de pe câteva sute de cărți și icoane de pa raza județului Bihor etc. Reproducem numai acele adnotări referitoare la satul Bălnaca, de la numărul de catalog 140, paginile 233-234 gasite pe cărțile, aflate, la vremea aceea, la sediul parohiei din satul Bălnaca : 1.) Apostol - tipărit la București în anul 1784 « Această dumnezeească carte... anume ce se cheamă Apostol s-au cumpărat prin cheltuiala domnescului sat Bălnaca și cine s-ar afla să o
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
adesea din cauza războaielor, bolilor, foametei și epidemiilor. De aceea, în anul 1640 se recenzau doar 19 gospodari și aproximativ 25 de familii. După ce în Aldorf s-au stabilit familii venite din Bucovina, în special din Iacobeni, originare din regiunea Zips, (aflată astăzi în Slovacia), numiți Țipțeri, și unele familii românești, numărul locuitorilor a crescut până în anul 1944 la 950 persoane. În 5 septembrie 1944, generalul Arthur Martin Phleps, comandantul SS și de poliție al Transilvaniei, (originar din Biertan, Sibiu) a ordonat
Unirea, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300900_a_302229]
-
o serie de volume intitulat ,"Studia Censualia Transsilvanica”". Alte date folosite sunt din recensămintele identificate în biblioteca digitală a institutului de statistică maghiar, puse la dispoziția oricui dorește să le consulte, cu condiția să le știe traduce și interpreta. Datele aflate sunt următoarele: 1850: 60 case, 70 locuințe, 384 locuitori, toți români de religie greco-catolică; 209 bărbați (127 necăsătoriți, 76 căsătoriți, 6 văduvi, 10 încorporabili); 175 femei (87 necăsătorite, 76 căsătorite, 12 văduve). Crecanii aveau atunci 7 cai și 133 bovine
Creaca, Sălaj () [Corola-website/Science/301788_a_303117]
-
pe o lățime de 2 km. se întinde șesul Bârladului unde se află și islazul satului cu vegetația specifică stepei. Pământul arabil de aici este puțin și nu de prea bună calitate excepție făcând o tarla de 100 de ha. aflată la est de pădure. În pădurea care a mai rămas trăiesc porci mistreți (mari distrugători ai recoltelor), cerbi, căprioare și iepuri. Clima este temperat-continentală cu excese iarna sau vara. Satul fiind așezat pe coasta unui deal, casele sunt răsfirate și
Brăhășoaia, Vaslui () [Corola-website/Science/301866_a_303195]
-
țiganca împreună cu țiganul. Egumenul refuză hotărât, acceptând doar să restitue în locul Soficăi o altă țigancă. Toate organele de stat, judecătorești, polițienești și religioase sunt alertate de paharnic. Până la urmă instanța judecătorească hotărăște înapoiera țigăncii. Țiganul fuge de la schit la țiganca aflată acum la curtea boierului, la Suceveni. După cinci ani, năucit de conflict și de consumul de nervi, Neculai Jora moare, nu înainte de a lăsa cu limbă de moarte dorința lui nestrămutată de a fi înmormântat la schitul Căpușneni. Starețul refuză
Căpușneni, Vaslui () [Corola-website/Science/301871_a_303200]
-
și integrat în satul Țifești. Șase obiective din comuna Țifești sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Vrancea ca monumente de interes local. Două sunt clasificate ca situri arheologice așezarea medievală din secolele al XIV-lea-al XVIII-lea aflată la limita dintre satele Igești și Bătinești; și cimitirul din aceeași perioadă aflat în zona magazinului sătesc din satul Bătinești. Celelalte patru sunt clasificate ca monumente de arhitectură: în satul Țifești se află casa Sclavone cu anexele ei (aflată înc
Comuna Țifești, Vrancea () [Corola-website/Science/301908_a_303237]
-
-lea aflată la limita dintre satele Igești și Bătinești; și cimitirul din aceeași perioadă aflat în zona magazinului sătesc din satul Bătinești. Celelalte patru sunt clasificate ca monumente de arhitectură: în satul Țifești se află casa Sclavone cu anexele ei (aflată înc entrul satului), datând de la 1860, și casa Duță, datând de la sfârșitul secolului al XIX-lea; în satul Vitănești se află casa Cincu (la intrarea în sat, dinspre Sârbi), datând din secolul al XIX-lea, și o moară de apă
Comuna Țifești, Vrancea () [Corola-website/Science/301908_a_303237]
-
Vicovu de Jos. Aceeași cronică arată că satele de mai sus se separă în anul 1808. Din anul 1810 se cunosc acte oficiale semnate de la Bilca. În anul 1818 este adusă de la Vicovu de Jos în Bilca biserica din lemn, aflată și astăzi în cimitirul satului. În prezent comuna Bilca este formată dintr-un singur sat ce poartă numele de Bilca. Un element important atât pentru comunitatea din Bilca cât și pentru autoritățile locale este reprezentat de faptul că această comună
Comuna Bilca, Suceava () [Corola-website/Science/301930_a_303259]
-
de arbori exotici furnizate de cele peste 500 de grădini botanice din lume cu care instituția ieșeana a colaborat. În acest sector se află două izvoare de apă minerală: izvorul nr. 3, "Amfiteatru", si izvorul nr. 5, "Ruină". Printre plantele aflate aici se numără plopi, salcâmi și stejari și o colecție de liliac. Rozariul grădinii conține peste 600 de soiuri de trandafiri, răspândite pe o suprafață de 1,7 hectare. Datorită numărului mare de soiuri nobile, precum trandafirii remontanți ("Frâu Karl
Grădina Botanică din Iași () [Corola-website/Science/301923_a_303252]
-
una cu cubajul de 138 mc, frecventata de 120 elevi și alta cu cubajul de 68 mc frecventata de 51 elevi. Despre, sătul aparținător Nedeia se scrie că „își trage numele de la Cetatea Nedeia, înființată se zice de fenicieni” și ..aflată în locul numit Marmurele, după nume unei bălti mai mici decât baltă mare (baltă Nedeia). Pe teritoriul acestei localități, la punctul numit „Gură Gârlei Nedeia, lângă Dunăre, există niște lucrări de apărare făcute de armată Română în timpul războiului din 1877-1878, numite
Comuna Gighera, Dolj () [Corola-website/Science/300399_a_301728]
-
arheologice materializate prin topoare din piatră slefuită și perforată din neolitic, vase de ceramică din neolitic, o cetate de pământ datată din anul 900 î.Hr. și alta dacică, tezaurul numismatic aflat în depozitul Muzeului de istorie al Olteniei, alte mărturii aflate, până în anul 1990, în muzeul local sunt dovezi ale viețuirii oamenilor pe aceste meleaguri din vremuri antice. Silvostepa ce a dominat aceste întinderi în secolul al XVI-lea a fost defrișată și cultivată. Au mai rămas 226 ha de padure
Comuna Lipovu, Dolj () [Corola-website/Science/300405_a_301734]
-
a dus la transferarea comunei la județul Giurgiu. Șase obiective din comuna Gogoșari sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Giurgiu ca monumente de interes local. Trei dintre ele sunt situri arheologice: situl de la „Fundul Drăghiceanu”, la niște movile aflate nord-vest de satul Drăghiceanu, unde s-au găsit urme de așezări din paleoliticul superior (cultura Aurignacian), paleoliticul final și neoliticul timpuriu; situl de la Gârla Gogoșari, la sud-vest de satul Gogoșari, ce cuprinde o așezare și o necropolă medievale; și necropola
Comuna Gogoșari, Giurgiu () [Corola-website/Science/300433_a_301762]
-
cu așezări din aceleași două perioade; situl de la „Lacul Greaca” cu așezări din neolitic (cultura Gumelnița), secolul al IV-lea e.n. (epoca daco-romană) și secolele al VIII-lea-al IX-lea (Evul Mediu Timpuriu); așezarea din secolul al IX-lea aflată la 2 km vest de Puieni spre satul Pietrele; și așezarea medievală timpurie de la marginea de sud a satului Puieni. Celălalt obiectiv, clasificat ca monument de arhitectură, este biserica „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie” (1859) de pe „Dealul Neamțului”, în partea de
Comuna Prundu, Giurgiu () [Corola-website/Science/300442_a_301771]
-
respectiv s-a produs, în realitate, abia în secolul al XVIII-lea. Într-adevăr cei doi frați Lungulești au poposit în trashumanță pe malurile Cristalinului pe la 1620 și au cumpărat de la succesorii târzii ai boierilor Minea și Iepure două moșii aflate acolo. Nu se știe cum au intrat în posesia satului scindat acești succesori. Dar ei erau puternici, respectați și foarte apropiați de scaunele domnești. Erau vestiții Frați Buzești. Ei stăpâneau ocinile dobridorene pe bază de documente voievodale emise de Radu
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
de la Vlădiceasca, din diverse puncte. Trei monumente sunt clasificate drept monumente de arhitectură biserica „Sfântul Nicolae” din Ciofliceni (datând din secolul al XIX-lea); biserica cu același hram din Ghermănești (construită în 1790); și hanul din secolul al XIX-lea aflat la Tâncăbești, la kilometrul 32 al șoselei DN1. Al zecelea monument istoric este clasificat ca monument de for public, fiind constituit de monumentul eroilor din Primul Război Mondial, aflat în Tâncăbești.
Comuna Snagov, Ilfov () [Corola-website/Science/300510_a_301839]
-
de pe lacul Pantelimon și au funcționat ca hotel și restaurant, acestea fiind la momentul anului 2011, închise pentru renovare de mai mulți ani. Hrisovul domnului Ghica din 12 octombrie 1736 conține următorul text, care face referire la mănăstirea întărită Mărcuța (aflată astăzi în București) și la Fântâna Babei Ana: În 1750, domnitorul a primit din Grecia brațul drept al Sfântului Pantelimon, pe care l-a adus mănăstirii, denumită Sfântul Pantelimon. De la mănăstire, satul și-a luat noul nume. În 1901, localitatea
Pantelimon () [Corola-website/Science/300505_a_301834]
-
mecanisme erau excesiv de simplificate: Între anii 1914-1915 , plecând de teoria izostaziei și bazându-se pe studiul unor mari anomalii gravitaționale din scoarța continentală, geologul american Joseph Barrell ("1869 -1919") dezvoltă într-o serie de lucrări ideea "că porțiunea din scoarță aflată imediat deasupra nivelului de compensație trebuie să fie rigidă" (altfel aceasta nu ar putea suporta greutatea munților) și introduce conceptul geofizic de litosferă (stratul rigid și tare de la suprafața globului format din "scoarța terestră și partea superioară a mantalei terestre
Izostazie () [Corola-website/Science/298556_a_299885]