6,798 matches
-
o parte, lăsându-l pe polițist să intre În curte. Acesta n-a intrat imediat, s-a Întors spre mașină, a făcut un semn cu mâna, au coborât din ea doi polițiști În uniformă, unul dintre ei cu un Kalashnikov agățat În spinare. Au intrat În curte, apoi În casă, ne-am speriat de ei toți care eram În living. Civilul a pus din nou Întrebarea, Leac s-a ridicat În picioare, era un pic băut, se clătina zâmbind binevoitor. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
gând să stau prea mult, trebuia să mă Întorc acasă la Clara, era ziua ei de naștere. Deocamdată căutam un prieten, un cunoscut cât de cât, cu care să beau un pahar. Era trecut de 11, reușisem deja să-l agăț pe Alexi, americanul voluntar, stăteam pe o terasă la ștrand. Când a sunat telefonul, am reușit să mă ambalez, deși, după cum v-am spus, nu mai aveam nici un chef de răzbunări. Totuși sunt un tip care-și afirmă cu orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Andreea e În sutien, stă pe burtă, cu fața Îngropată Într-o pernă. - Andreea! Spatele se Încovoaie, șira spinării lucește, până și umerii delicați au sclipici. De-acolo vine mirosul de pepene: Andreea e unsă cu ulei Înmiresmat. Și mâna agățată de aer a senatorului e unsă, a inversat omul rolurile din fantezia cu masajul, Încercată mai Întâi cu Laura. Andreea s-a supus, poate ca să-i mai treacă vremea până venim noi, poate ca să-i câștige Încrederea. Fac presupunerile astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
într-un singur corp, amândoi se urmează cu încredere, nu se pierd, nu se caută, fiecare gest răspunde într-o armonie perfectă dorințelor până când nu se mai aude decât o respirație comună, accelerată. Într-o bucurie fără măsură, Smaranda se agață cu toată forța pasiunii îndelung reținută de umerii lui Marius, desfăcându-și coapsele înfiorată. Timpul s-a oprit. Clipa s-a dizolvat într-un infinit astral. Totul dispare în jur. Rămâne doar patima fericită a dezlănțuirii. Și amândoi o gustă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pentru trădare în timp de război, plutonul de execuție și apoi preotul cu "Veșnica lui pomenire...". Lumea își va urma nepăsătoare același curs, să spunem "normal", astfel că, din păcate, bufeul lui protestatar nu va schimba absolut nimic. Un soldat agață cu bocancul patul unei arme și puștile puse în piramidă se prăbușesc cu zgomot metalic, înfundat. Caporalul urlă către recrutul ghinionist: Grijania mătii de răcan împuțit, nu vezi unde calci? Ostașul se oprește și în timp ce încasează stoic înjurăturile și afuriseniile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pătrunde în curtea mică și se oprește lângă prispa acoperită cu un țol vrâstat. Privește în jurul său. Este cineva? Domnule Ciornei! O pisică tărcată apare din spatele casei, acolo unde sunt acareturile. Miaună slab în timp ce, ridicată pe lăbuțele din spate, se agață cu ghearele de pantalonii lui. N-am nimic să-ți dau, pisu mic, spune Marius în timp ce scarpină ușor între urechi micul animal. Urcă cele două trepte ale prispei și intră în casă. În față se întinde un hol îngust, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
caschetă și centură: Dom' locotenent ... dom' locotenent! Tremură necontrolat, în timp ce încearcă să articuleze coerent: Refugiați ... Basarabia ... acolo ... sub dărâmături! Marius se apropie de ceea ce pare că fusese fundația unei case. Din fumul gros, un copac singuratic răsare asemeni unei năluci. Agățate de ramuri, acum biete cioturi retezate, minuscule căciulițe flutură jalnic în bătaia vântului asemeni unor frunze albe pătate cu lacrimi rubinii. De-o bucată din ceea ce fusese trupușorul unui nou-născut spânzură un capăt de cămășuță înnegrită de funinginea ce cade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
într-o goană nebună prin fața pupilei, refuzând să se oprească din mișcarea lor haotică pentru a reuși să distingă unde se află. Ieșită cu greu din toropeala care-i încețoșează creierul, percepția realității lumii înconjurătoare se materializează atunci când vede calendarul agățat lângă ușă. Citește ușor data înscrisă pe el. Șapte aprilie 1944. Prin urmare, stătuse inconștient trei zile. Privirea continuă să înregistreze un scaun obișnuit, din lemn, o masă mică, chiuveta albă, ferestrele mari, mărginite cu perdele din pânză grosolană. Încrețește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
luate de vânt și duse departe, prinse în vârtejul amețitor al curenților marini. Privește, pentru o secundă, cerul care anunță furtună puternică și când întoarce capul nu o mai vede. Disperat, aleargă către marginea falezei, dincolo de care se deschide abisul. Agățată deasupra hăului de niște vrejuri uscate, fata încearcă din răsputeri să urce pe stânca aproape verticală. Întinde o mână către ea și o prinde cu putere. Îngrozit, Marius remarcă cum datorită ploii care începe brusc, cu toate eforturile lui disperate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
fură din căldura godinului, un cub de fier ruginit care ține loc de sobă. Dar, oricum, nici unul dintre ei nu poate spune că doarme afară, în ger. Spre deosebire de mulți alți camarazi, mai puțini norocoși. O lampă veche, cu fitil, stă agățată într-un cui bătut într-un stâlp de susținere a tavanului. Lumina pâlpâitoare ce se strecoară prin sticla afumată mai înveselește cumva interiorul. După ce explică comandanților de grupă misiunea la care urmează să ia parte, Marius ordonă repaus până la ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de momente era trist, se retrăgea în el, nimeni nu putea să-i spună nimic. Lângă marmita plină cu apă aflată la intrare, se oprește soldatul Carol Anastasescu. Ridică foaia de cort care o protejează, își umple cana cu polonicul agățat de marginea metalică și bea îndelung, până la ultima picătură. Ți se făcu sete, măi Suflețel? îi aruncă Mâțu în treacăt. Măcar ai după ce? Cam subțire...dar ce să faci? Ridică din umeri, zâmbind timid: Asta e. Poate mâine va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pe mâner și după ce face un pas într-o parte, îi invită într-o încăpere pe care numai lipsa mobilei o face spațioasă. Două lămpi cu gaz răspândesc în cameră o lumină tulbure. De cuiele bătute în pereții coșcoviți sunt agățate vestoane, mantale grele de iarnă, două automate și o pușcă. Pe un raft, improvizat dintr-o simplă scândură, sunt aliniate câteva căști, o cutie de unsoare, căni metalice. Față de frigul de afară, înăuntru este acceptabil. Și asta datorită uriașei sobe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
băiețandru slab, cu ochi mari și plete lungi, șatene ce ies de sub căciula de blană, îndreptă arma spre capul rănitului. Privește către comandantul său. Acesta face un semn negativ din cap. Pușca Mauser, revolverul din toc, un Parabellum nou-nouț, grenadele agățate de centură, chiar și baioneta sunt culese rapid de către partizan. Apoi, fără să-i mai dea nici o atenție, pășește peste el în direcția peretelui din spate unde, într-o nișă joasă, se văd numeroase lăzi însemnate cu vulturul nazist. Totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cu pereți albi. În mijloc, o masă dreptunghiulară maro închis, înconjurată simetric cu șase scaune tapițate cu piele verzuie, pe colțul căreia se află o mașină de scris care poartă urmele unei folosințe îndelungate. Un cuier pom de care este agățată o manta militară și trei fichete metalice gri, completează mobilierul. Ce este Willy? Ți-am spus că nu vreau să fiu deranjat decât dacă vin rușii, spune cel din spatele biroului aflat în imediata apropiere a ferestrei mari, parțial obturată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
numi companie rămășițele celor două plutoane pe care le conduc... Se întrerupe brusc, ascultând răbdător persoana de la celălalt capăt al undelor radio. Mda, ofițerul politic. Din păcate alții își vor pune pielea la bătaie ca el să aibă o tablă agățată la piept. Am înțeles. Ne orientăm la fața locului. Terminat! Agață microfonul pe suport și își scoate casca cu un gest nervos. Bocioagă, mai ai baterii de rezervă? Misiunea noastră tocmai s-a prelungit cu încă câteva zile și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
întrerupe brusc, ascultând răbdător persoana de la celălalt capăt al undelor radio. Mda, ofițerul politic. Din păcate alții își vor pune pielea la bătaie ca el să aibă o tablă agățată la piept. Am înțeles. Ne orientăm la fața locului. Terminat! Agață microfonul pe suport și își scoate casca cu un gest nervos. Bocioagă, mai ai baterii de rezervă? Misiunea noastră tocmai s-a prelungit cu încă câteva zile și am nevoie de stație pentru a ține legătura cu regimentul. Două, luate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
plecarea. Trebuie să ajungă la băieții ăia cât mai repede, indiferent de ceea ce întâlnesc pe drum. XI Așezat pe pervazul unei ferestre de la etaj, Marius admiră răsăritul. Se anunță o zi frumoasă. E liniște. O liniște desăvârșită. Fără greutatea automatului agățat de umăr, ar fi avut senzația că este un turist pornit într-o excursie lungă care-și îngăduie un mic popas la o cabană, în față având o farfurie plină cu plăcinte pufoase și ceai fierbinte, îndulcit cu miere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Deci aici se termină totul..." Nu-și termină gândul. Nu poate concepe că pur și simplu ea nu va mai fi, că nu-i va mai auzi glasul și râsul molipsitor care înveselea pe toată lumea și de care el se agățase întotdeauna în clipele cele mai grele. Minunea la care sperase și pentru care se rugase atâta timp, aceea de a o regăsi pe Smaranda în viață, se împlinise, dar iată că o revede doar ca să moară în brațele lui. Are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
locotenent. Respiră greu și suferința atroce îi crispează fața. Nu mă lăsați! În ochii care încep să devină goi și fără strălucire, Marius întrezărește rânjetul morții. Abandonează privirea rănitului, îndurerat și frustrat de propria neputință: Sanitar! Sanitar! Grăbit, cu trusa agățată pe umăr, infirmierul își face apariția. Expeditiv, extrage din terciul însângerat zdrențele uniformei și pune un bandaj curat peste rană. Un gest mai mult umanitar, amândoi știu acest lucrul. Glonțul exploziv făcuse adevărate ravagii în abdomenul lui Suflețel. Sanitarul pleacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
o doză puternică de morfină. Târâș, se apropie de mort. Înșfacă un colț al pânzei aspre și trage către el. Pipăie atent să vadă dacă siguranțele grenadelor sunt neatinse. Răsuflă ușurat. Sunt la locul lor. Într-o grimasă de durere, agață de perete un braț greu ca un fier și se ridică chinuit în picioare. Clătinându-se ca un om beat, iese afară ca să dea nas în nas cu un neamț care îndreaptă spre el o pușcă Mauser. Cu o mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și cu câteva minute viața hărțuită de nenumărate spaime. Bezna nopții se înstăpânește brusc peste ei, așa cum un scurtcircuit lasă fără lumină o cameră. Treptat, exploziile se răresc, după care încetează definitiv. O ceață subțire și mișcătoare acoperă pădurea, se agață de crengi ca apoi să se așeze în giulgiuri albe peste trupurile înghețate ale morților. Sus, pe cer, o stea solitară tremură în noapte. "Obiectivul continuă să fie în mâinile noastre, își spune Marius, dar cât mai putem rezista? Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
peisajului. Aici muriseră toți camarazii lui și poate mai târziu, cine știe, daca scapă cu viață, va ști să povestească și altora ce se întâmplase cu ei. Își simte degetele atât de înghețate încât i se pare un veac până agață de țeava puștii restul unui pansament alb, găsit prin buzunare. Nemții nu se grăbesc. Își fac apariția în pas de marș, linia lor strângându-se ca un cerc întunecat în jurul celor două siluete care stau cu mâinile la ceafă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ești, pentru că Încă nu le cunoști adîncimea, deși le-ai Învățat pe dinafară și ți se par foarte simple; cu atît mai puțin să Împărți dreptatea În numele lor. Dar oamenii aceia treceau mai departe prin fața mea, mă priveau cu interes, agățați de mine ca de-o salvare, iar eu gîndeam la plajele dintîi ale lumii. Grefierul, Înalt, tînăr, blond, al cărui nume l-am uitat, intră din nou În biroul meu (era ora unsprezece) anunțîndu-mă că a venit momentul să plecăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
tot au rămas ca după un mare incendiu, ici o parte din canapea scăpată ca prin miracol, colo un colțar aruncat, fierul forjat al unei lămpi cu mai multe brațe, și alte rămășițe din ordinea, dezordinea dinainte. De acestea mă agăț și-mi remobilez memoria; caut să refac din fragmente de case, căprioara sau mamutul care au dispărut. Dar ce să mai refaci cînd n-a mai rămas nimic? S-aude vîntul pustiitor din Întinsul stepei lui Gogol, se aud serile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Istorie. Eram mîndru, credeam că poporul acesta al meu avea să intre - În sfîrșit - În istoria lui adevărată. Începură nedumeririle. Prima deveni deodată deznădejde, și se ivi cînd se hotărî ca părți din trupul acestei țări să rămînă Înstrăinate. Mă agățam de absurde speranțe... La scurt timp după aceea, cînd ideologia comunistă se anunța la porți purtată de vestitori străini, Încă necunoscuți pentru noi, am crezut În sine-mi că s-ar putea să fie ideologia salvării pentru multe din nedreptățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]