67,494 matches
-
personale. Realizarea lucrărilor din această categorie se bazează pe folosirea pământului ca materie emolienta ce favorizează modelarea liberă a formei și fixarea ei în durabilitate prin ardere. și arta focului, ceramică, se interferează plastic și expresiv în nenumăratele sale compoziții. Amintim din această categorie titluri că: „Citadela” realizată în teracota, „Pescărita” - teracota patinata care se află într-o colecție privată -, „Primăvară”, „Ecou”, „Dans spaniol”, „Opaiț” sau „Dans” sunt de asemenea realizate în teracota. În general, aceste lucrări sunt sugestive reprezentări ale
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3094]
-
unor siluete feminine în atitudini și posturi mișcate. Remarcam în cazul lor apetitul artistei pentru stilizare și preocuparea pentru atingerea unui palier al abstractizării în sens geometric prin intervenții libere, reducții ale formelor figurative și susținerea lor prin zgrafitări ce amintesc de statuetele din cultura Hamangia. Acest tip de lucrări reprezintă un capitol substanțial în creația artistei consolidat de-a lungul anilor. Remarcam, în cazul lor, o fericită îmbinare a viziunii monumental sculpturale cu cea decorativă, printr-o interpretare care permite
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3094]
-
astfel creația multor artiști rămânând necunoscută. Preocupările mele de cercetare s au concretizat într-o serie de publicații ce au pus în valoare date noi referitoare la evoluția artei în Moldova secolului XIX dar și creația unor artiști dintre care amintim: Nutzi Acontz, Dimitrie H.Chiparus, Ioan și Ecaterina Petrovici, Ioan Ginju, Ștefan Hotnog, Ioan Antonica, Viorica Bălan. Încercarea de a reconstitui opera unui alt artist, cea a Lucretiei Filioreanu-Dumitrascu a implicat o responsabilitate pe care mi-am asumat-o. După
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3094]
-
mamei cum dădea târcoale ocolului. Fac o paranteză aici ca să vă spun că Bunica G. nu-l cunoștea pe bunicul ei decât din fotografii, pentru că el murea când ea era un copil mic de trei anișori și nu-și mai amintea nimic personal legat de dânsul. În fotografii bunicul avea o mustăcioară deasupra buzei, o figură blândă, ochi calzi, iar ce mai aflase de la mama era că bunicul o iubea foarte mult și că înainte de moarte îi prezisese că „va ajunge
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
Comisia Monumentelor Istorice nu si-a dat acordul de demolare) . (anexele 58) Apoi, pe măsură ce proiectul înainta, au urmat și altele, în total 17 (în 1984, 5 biserici, în 1985 și 1986 încă trei și în 1987 încă șaseă din care amintim: biserica Albă-Postăvari, care se afla exact pe axa noului bulevard „Victoria Socialismului”, demolată în 18 martie 1984, biserica Spirea Veche, aflată în noua incintă a Casei Poporului, distrusă prin dinamitare în 27 aprilie 1984, biserica Izvorul Tămăduirii, aflată tot în
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
deocamdată, fiind plecat la o petrecere. Poliția spune că va mai încerca. În biroul directorului, Shelley scotocește după ceva de mâncare. Înfulecă niște biscuiți uscați pe care-i găsește într-un sertar și apoi simte că o ia somnul. Își amintește de un dormitor frumos de la etaj și se culcă într-un pat princiar. Când se trezește e încă întuneric, dar a dormit destul, așa că aprinde toate luminile și pleacă la plimbare. − Nu-i nimic, se gândește ea. E aproape ziuă
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3087]
-
ei rece. Ce poate să aducă un timp atât de trist ca acesta? Unora, bucuria unei posibile odihne. Alții înțeleg bucuria pământului. Mie ce-mi aduce? Îmi aduce sentimentul care mă chinuie, care îmi provoacă atâta durere, căci el îmi amintește, în aceste clipe, de Ea. De făptura pe care am văzut-o, de cum am deschis ochii, și de la care am supt laptele dulce. Făptura care m-a iubit și care se mândrea cu mine, chiar dacă mai aveam și câte o
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
la realitățile vieții de elev, într-un cadru abia schițat în care, totuși, își au locul lor colegii, profesorii, prietenii: „Sunt înteresante dezbaterile în clasă, pentru că unii sunt cu partidele proeuropene, alții, cu uniunea vamală, și încep discuții mari. Îmi amintesc aceste dezbateri și râd, pentru că, mai caraghioasă clasă ca a noastră cred că nu a fost. Avem dezbateri de genul, de unde am provenit noi? Săraca profesoară care face lecțiile cu noi... Numai să fim provocați, că totul începe să fie
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
suntem nepoatele iubite ale bunicii, cu care se mândrea, știind că ea poate pleca la muncă pe câmp, iar noi vom avea grijă să paștem bobocii, să hrănim puișorii, găinele. De multe ori, ne luam cu joaca și, când ne aminteam de treburile noastre, bunica era acasă și striga la noi că suntem iresponsabile și, uneori, și bătaie primeam - bătaie care prinde bine în educație, atât timp, cât bătaia este cu măsură. Ne mustra tare conștiința după aceasta, făceam toată ograda
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
A doua zi, bunica pleca la câmp, iar noi, două fete cumincioare, ne apucam de alte nebunii, cum ar fi căsuțe din buruiene, ne stropeam cu apă, eram ude, uneori ne mai băteam cu fetele și băieții din mahala. Îmi amintesc și acum cum am pierdut gâștile și nu le puteam găsi cu niciun chip, dar bine că bunica nu era acasă, căci bătaia avea să fie pe măsură. Am umblat mult după gâște și, când le-am găsit, cocoanele dormeau
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
a terminat vacanța, s-au terminat șotiile, ne-am întors la grădiniță, dar nu prea am multe amintiri legate de gradiniță. Dar mi-am făcut o impresie, în sensul că amintirile frumoase se uită și ramân doar amintirile dureroase. Îmi amintesc un astfel de eveniment; la grădiniță, era sărbătoarea zilei de 8 Martie și la toți copiii le-au venit mămicele, ei le-au felicitat, mamele îi sărutau, iar mama mea era peste hotare. Am început să plâng de durere și
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
ei rece. Ce poate să aducă un timp atât de trist ca acesta? Unora, bucuria unei posibile odihne. Alții înțeleg bucuria pământului. Mie ce-mi aduce? Îmi aduce sentimentul care mă chinuie, care îmi provoacă atâta durere, căci el îmi amintește, în aceste clipe, de Ea. De făptura pe care am văzut-o, de cum am deschis ochii, și de la care am supt laptele dulce. Făptura care m-a iubit și care se mândrea cu mine, chiar dacă mai aveam și câte o
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
să o văd încă pentru un minut, să-i spun cât de mult o iubesc. Să-i zic aceste cuvinte, pe care, poate, niciodată nu i le-am spus, dar care-mi provoacă atâta durere, de fiecare dată, când îmi amintesc de ea, și care mă duc până la lacrimi - lacrimi de durere și dor. La biserică, învățăm că, după moarte, oamenii buni vor ajunge în rai. Eu o să ajut mereu această lume cu tot ce voi putea și voi face bine
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
care ne iubește și ne crește, însă, ce era diferit la noi era lipsa mamei, lipsa căldurii părintești, pe care poți să o simți prin îmbrățișări și dezmierdări, ceea ce nu am primit. Mama își iubea odraslele capricioase și alintate. Îmi amintesc la câte jertfe și chinuri se supunea, doar ca să trăiasă, căci unica ei dorință era să trăiască pentru noi. Ca să ne pună pe picioare. A fost, este și-mi va fi greu, deși anii te fac să te deprinzi cu
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
problemele lor, de ce ne plângem permanent de ceea ce avem? Am fost învățați să ni se ofere de lucru în colhozuri, să ni se dea tot, dar, în schimb, să muncim zilnic la munci grele, despre care, acum, la bătrânețe, le amintesc bătrânii. Lumea s-a deprins să fie condusă și ei să asculte poveștile unuia care deținea puterea, dar și care are interese personale. Același lucru se întâmplă și astăzi, pentru că suntem duși de funie, oare nu o vedem? Sau ne
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
ei, păstrată peste atâția ani. Așa trebuie să procedăm toți; să facem fericit pe cineva și, atunci, noi vom primi o mai mare fericire, căci acea persoană, căreia i-am făcut bine, ne va fi recunoscătoare și mereu o să-și amintească de binele pe care i l-am făcut. Dar dacă am făcut bine, și persoana nici bună ziua nu ne dă, nu trebuie să ne întristăm, căci Dumnezeu vede și judecă, iar noi trebuie să ne facem în continuare datoria de
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
Aceasta e lumea mea și în ea sunt cei care mă acceptă așa cum sunt. Dacă nu le place, nu au decât să dispară din această lume dragă sufletului meu. Chipul care nu se uită Îmi place foarte mult să-mi amintesc despre mama mea. A fost o femeie de aur. O iubesc și tot timpul o voi iubi, căci ea a fost cea care mi-a dat primele lecții de viață. A fost și va rămâne un exemplu de mamă ideală
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
pe când ea nu are mâna dreaptă și nu cere de la nimeni nimic. Cred că trebuie să-i fi fost greu, dar știu că mulți au fost de acord cu cele spuse de ea. Și doar acum, când încerc să-mi amintesc câte ceva despre ea, îmi dau seama că sunt la fel ca ea. Și acum mă gândesc că mă plângeam că-mi este greu fără ea, că-mi este dor, dar oare cum se simțea ea, știind că trebuie să ne
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
că eu sunt un om fericit și nu am atâte greutăți cum credeam că le am. Dacă aș putea să simt ceea ce simt toți oamenii, aș vedea semeni mult mai îndurerați decât noi și cu mult mai multe probleme. Îmi amintesc că mama, deja fiindu-i rău, se ducea pe câmp să muncească, deși îi venea foarte greu. Îmi amintesc un caz: mama mea venea de la o altă chimioterapie și avea o perucă și eu, când m-am dus la magazin
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
să simt ceea ce simt toți oamenii, aș vedea semeni mult mai îndurerați decât noi și cu mult mai multe probleme. Îmi amintesc că mama, deja fiindu-i rău, se ducea pe câmp să muncească, deși îi venea foarte greu. Îmi amintesc un caz: mama mea venea de la o altă chimioterapie și avea o perucă și eu, când m-am dus la magazin, nu am cunoscut-o pe mama decât doar când m-am apropiat. Atunci, mi-am dat seama că era
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
eu, când m-am dus la magazin, nu am cunoscut-o pe mama decât doar când m-am apropiat. Atunci, mi-am dat seama că era ea. Am cuprins-o cu atâta căldură și ea a făcut la fel... Îmi amintesc că, într-o seară, cum ședea la pat, m-a cheamt lângă ea și mi-a spus să învăț și, după ce-mi voi realiza visul, să trec pe la mormântul ei - îmbrăcată în hainele de serviciu - și să-i pun
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
pentru viață. Din acea zi, nu a mai ieșit niciodată în drum, dacă avea ceva bun. Ea a plecat în Italia peste câțiva ani și, într-o zi, mi-a scris pe Facebook. Am început să comunicăm și ne-am amintit de copilărie și de multe alte lucrui frumoase. Aveam bicicletă și abia mă învățasem să merg, dar o fată, mai mare și mai deșteaptă decât mine, îmi zice să ne luăm la întrecere. Eu, copil cuminte, hai să-i accept
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
peste ea, și să amestec, apoi să acopăr cu un ștergar. Și când o să vină ea, o să facă mai departe ce trebuie. Am ascultat-o și am rămas acasă, dar, apoi, am ieșit în drum și, jucându-mă, mi-am amintit târziu de cuvintele spuse de bunica. Am plecat fuguța, apa era fiartă și, repede, am turnat-o peste făină. Mestec eu mestec, și mi se părea că apa trebuia să fie călduță. Și încep repede să strig la sora mea
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
în familie, noi, copiii, eram preocupați cu joaca. Și numai părinții, bunicii, știu prin ce au trecut ca să ne crească. Prin asta, au trecut și ei, și părinții lor. Prin asta, trecem toți, dar cel mai frumos e că-ți amintești de aceste mici șotii și vezi viața altfel, vezi acea viață lipsită de griji și de probleme. Viața în care, de cum deschideai ochii, începeai să faci ceva. Nu conteză că era vară sau iarnă, permanent găseam cu ce să ne
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
începeai să faci ceva. Nu conteză că era vară sau iarnă, permanent găseam cu ce să ne ocupăm, ce să facem. Iarna ne dădem cu sania și ajungeam în râpă. Ne udam, răceam, dar acum, am despre ce să-mi amintesc. Mai rău este pentru generațiile care vin, care nu pot vorbi, dar știu să se joace la telefon, la calculator. Poate este ceva bun. Dar mai bine ar fi ca să le oferim și lor amintirile pe care le-am avut
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]