6,106 matches
-
simțea la larg în perechea de pantofi păstrată numai pentru ocazii cu totul speciale, de parcă i-ar fi crescut între timp picioarele. Toader, feciorul cel binedispus, sări să-i ajute și-i conduse până la treptele intrării, deasupra căreia erau becuri aprinse și ghirlande de brad. Era ora 8. Până la miezul nopții mai rămăseseră 4 ore. Când îl văzu pe Dan, Marioara avu cea mai mare surpriză din viața ei: bărbatul despre care se vorbise atâta, bărbatul cu mister, bărbatul despre care
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
prima gară, vor coborî și se vor elibera suficiente locuri. Ca să treacă timpul mai repede, până atunci, va aprinde o țigară cel mai bun leac împotriva tristeții și a stresului, panaceu universal. Pe coridor, la fereastră, în picioare, cu țigara aprinsă, scoțând ritmic fum prin toate orificiile nazale și bucale, se afla într-o asemenea stare că, dacă l-ar fi călcat cineva pe picior, dacă din neatenție ar fi turnat pe el apă fierbinte sau rece de la gheață, l-ar
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
lui deosebite, susținând că este o floare completă și bine dezvoltată: Întotdeauna mi-au plăcut fetele mai plinuțe, spunea el, ele răspândesc optimism și oferă garanția unei viitoare familii cu copii zburdalnici și sănătoși". Acum, la lumina sutelor de lumânări aprinse, se putea observa că bujorul din buchet, cu obrajii rotunjori, era exact cel din pastelul pe care îl creionase expresiv de mai multe ori în fața prietenilor, cel pe care și-l imagina în momentele de nostalgie, cu care adormea în
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
armonios interpretată de o orchestră cosmică nevăzută, venită de nicăieri sau din toate direcțiile, plăcută și odihnitoare, îl învălui câte puțin. Acum avea aceeași impresie ca atunci noaptea, când din mersul trenului se uita pe fereastră și privea la luminile aprinse din stânga și din dreapta terasamentului: Stelele din față se mișcau mai rapid, veneau spre el cu viteză amețitoare, cele mai îndepărtate își schimbau poziția ceva mai lent, în timp ce stelele de la capătul orizontului parcă nici nu se mișcau. În realitate el se
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Eu sunt mentorul și îndrumătorul tău. Sunt sigur că, în primul rând, tu trebuie să-ți reamintești unde te afli! Unde?... uimit și dezorientat, bâigui fără să vrea. În timp ce pronunță cuvântul mai sus amintit, un junghi fierbinte, ca o săgeată aprinsă, trimisă de mâna unui iscusit vânător direct în măruntaiele vânatului, îi străpunse întregul organism, începând cu creierul. Deși în întreaga sa viață nu a pus piciorul pe altceva decât pe zăpadă și nu s-a deplasat decât cu schiurile sau
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ascultat mesajul Președintelui și după avalanșa de mesaje primite în primele ore ale anului în care abia intrase, când totul s-a liniștit, au stins luminile, au oprit televizorul și aparatul de radio. S-a făcut liniște totală. Au rămas aprinse numai două lumânări ce pâlpâiau anemic în cele două brațe ale sfeșnicului de argint, primit moștenire de la bunici. În timp ce afară ningea cu fulgi mici și reci, soții Bidaru, lângă o masa încărcată până la refuz, furați de gânduri, se priveau reciproc
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cu sorcova. Trebuia să-i primească cum se cuvine, adică să-și facă înviorarea, să se spele cu apă rece și să-și primenească ținuta. După nici jumătate de oră, la masă cu același sfeșnic în față însă fără lumânări aprinse, sorbind ca pe o licoare destinată zeilor cafea din ceașca aburindă, precaut ca și cum ar deține cifrul unui seif încărcat cu bijuterii, se hotărî să împărtășească soției răspunsul care-l avea pe buze în momentul când s-a trezit din somn
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
reveniră pe lizieră. La Schitul din inima pădurii clopotele băteau rar, cu sunet adânc, la sfârșitul slujbei Sf. Liturghii a Bobotezei. Schimnicii se închinau și se împărtășeau cu Sf. Cuminecătură. Bătrâna moașă, ca o umbră se strecură, cu o lumânare aprinsă, și i-o puse în mâinile încrucișate pe piept. ...Din senin, în văzduh se descătușă o vijelie... o dezlănțuire de stihii, cum nu s-a mai văzut. Anton închise ochii strâns... strâns până la durere, scrâșnind din măsele să crape, înnăbușindu-și
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
săptămânile, lunile s-au scurs mai departe, călcând ca un tăvălug, nepăsător peste viața întregii lumi... A venit primăvara... Totul lucește verde... Totul reînvie... În aerul limpede e ceva subtil... ceva greu de înțeles. Cireșii în floare străluceau ca făclii aprinse. Cucul își trimitea chemarea de undeva, din fundul văii, o chemare asemănătoare, ori poate ecoul ei, răspundea din apropiere. Primăvara a venit cu zarzări și cireși înfloriți... Apoi, a înflorit liliacul, a înflorit și salcâmul... toate, toate după rânduiala lui
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
urmărindu-i toate mișcările feciorului său, de parcă i le număra. De afară, pătrunse un dondănit de oameni, molcom, din care se desprinse o chemare: „Antoane..., măi Antoane..!“ El a sărit ca fript de pe laiță, parcă ar fi călcat pe cărbuni aprinși, cu piciorul gol. Erau câțiva oameni din Șuletea, leat cu el, cu care vorbise decuseară, când mersese la Domnica. Cuprinse cu o singură privire încăperea, ochii i se umplură de lacrimi și cu un glas îngroșat, care parcă nu era
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
din apropiere, veni un dangăt de clopot... Era clopot de vecernie, a doua zi era Sânt Ilie. Clopotul bătea rar, cu sunet adânc. Am făcut cruce și m-am închinat. La fel au făcut și cei din jur. Muchea dealului, aprinsă, de cele din urmă raze ale soarelui, părea o cunună de flăcări, iar pe vale se întindea umbra lunguiață a fortărețelor de sus, care, pe cerul roșu ca o vâlvătaie, păreau în flăcări. Curând se înserase... așa, cam ca pe
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ca aduși de-o vijelie... înaintau neînfricați, orbiți de setea biruinței în fața morții ce fulgera din mii de puști. Răcnetele lor sălbatice în iureșul luptei, îmi răsună în urechi chiar ș‟acu ...ca și goana nebună, a cailor, cu ochii aprinși, cu urechile ciulite și coama zburlită. Pădurarul povestea... povestea, întâmplări înfricoșătoare. Acuma se înțelegea de ce a evitat atâta vreme să le povestească... În tăcerea nopții, se auzea doar pădurea foșnindu-și frunzele și câte un strigăt de fiară, sinistru, care
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
colții enormi, lăsat pe labele de dinainte și cu cele de dinapoi încordate, gata să se arunce. Părea, parcă, nehotărât, pe care să-l atace întâi. Cu razele lunii în față, lupul apărea înspăimântător, ochii îi ardeau ca doi cărbuni aprinși, blana avea sclipiri argintii, iar luciul palid al colților Anuca, fata pădurarului 157 deveni strălucitor. Moșierul ca împietrit, simți că-l ia cu frig, fiori înghețați îi scuturau spinarea... Gânduri cumplite îi năpădiră mintea. Pentru o clipă se crezu pierdut
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
este scrisul. Își face un „laborator de creație” în casa părinților, sub privirile ironice și dezaprobatoare ale familiei. Dojana surorii Mihaela îl aruncă în raționamente dilematice, dar convingerea că are talent învinge, cu toate că trebuie să treacă și de împotrivirea, mai aprinsă, a mamei, dar și a cunoscuților. Nuși găsește fericirea nici în dragoste. Într un acces de supărare, inima mamei cedează și aceasta moare, Osvald simțindu-se, desigur, vinovat. Dar obstacolele nu se opresc aici. Urmează o iarnă geroasă și întâmplarea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
și în spatele cărora părea că se află mereu gânduri adânci și tulburi. Avea linia de contur a nasului hotărâtă, în stil grec, care, împreună cu bărbia pronunțată, ofereau vigoare întregului său chip, lăsând parcă impresia că spintecă văzduhul. Iar buzele sale, aprinse și bine conturate, erau suficient de cărnoase și de ispititoare, încât știau să sădească, în oricare femeie, dorința de a-i fura măcar un sărut... Din întreg tezaurul de femei ce îi trecuseră, până la vârsta lui, prin viață, nici măcar una
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
încă o dată faptul că, în fața unui suflet care te iubește, și vorbele cele mai aspre se apleacă și îngenunchează! Totuși, conversația celor doi se sfârși aici. Însă starea mintală a Mariei, cu toate că nu arareori era ademenită în astfel de dialoguri aprinse, nu se ameliora deloc. Iar ea își dădea prea bine seama de lucrul acesta și, constatândul, încerca în permanență să se resemneze cu el; era cel mai perseverent gând, pe care ea îl mai avea acum. Pentru dânsa, bătălia era
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
fapt că acolo nu-l mai aștepta așa, ca altădată, nici Mihai de Giulești și nici Contesa de Bethlen. Acolo nu se mai înfiripau, cu certitudine, noi și noi speranțe și nici prietena Mona nu-l mai aștepta cu lumina aprinsă, camuflată cu ziarul maroniu, pentru că, dintr-o ambiție prostească, el schimbase toate yalele. Se opri lângă un zid și-și șopti: Nu există pe lumea aceasta de rahat, numai un singur cerc. Și acela, dacă e cerc cu adevărat, va
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mulțumește victoria asta. Zăresc geanta pălăriosului nervos așezată pe masă, aproape de sfeșnicul de la picioarele lui nea Onuț. O ocazie ca asta nu putea fi ratată. După vreo zece minute, sfeșnicul fusese mutat, milimetru cu milimetru, sub geanta primului devotat. Lumânările aprinse își făceau treaba. Pitu, drăcosul Pitu, a prins mișcarea și jubila. Băieții cu periile, praful și filmătoarea tot mai munceau; ca și roboțelul. Deodată, unul dintre pălărioși țipă ca din gaură de șarpe: "Foc! Foc! Foc! Geanta cu documente!"... Devotatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
un palmier de interior. Înjură cu jumătate de glas și din dormitor se auzi vocea Annei: — Ce se Întâmplă, Anton? Ce faci acolo? Nimic, spuse el, nimic. Vin la tine Într-o clipă. Stăpânul tău a lăsat una din lumini aprinsă. Ești sigură că nu se Întoarce? Ea Începu să tușească, dar, Între accese, Îl informă: — E de serviciu până la miezul nopții. Anton, mai stai mult? El făcu o grimasă. — Iau doar câteva lucruri, Anna, scumpa mea. Prin fereastra deschisă, zgomotele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
hemoragia ascunsă și fatală de dinăuntru. Pentru o clipă, se gândi că ar fi de datoria lui să-și șteargă zăpada de pe buze, apoi Își dădu seama că nu mai avea alte datorii În afară de cele către sine Însuși. Când fata aprinse, făclia el se gândi: Grünlich scăpase. Îl amuză să aprecieze cât de greu i-ar fi unui creștin să Împace reușita acestuia cu propria lui moarte. Zâmbi puțin, malițios. Dar apoi educația sa creștină Își luă o revanșă ironică asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
precum fluturii primăvara. Luna mă privea din bagdadia cerului fără nici o sfială... Abia când am ajuns la chilie mi-am dat seama că e foarte târziu. Nicăiri nu se zărea nici un fir de lumină. Doar lampa din chilia mea, uitată aprinsă, arunca un fuior de lumină în întuneric... Întins în crivat, mă luptam cu gândul că trebuie să-i scriu Zânei câteva rânduri. Dar ce să-i spun? Să o asigur că o iubesc și s-o încurajez? Pe mine, însă
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
lovit marele stejar din marginea localității. Bravul copac milenar a luat foc. Ardea ca o torță vie. În ciuda faptului că ploaia continua să înnece pământul. S-a oprit, însă, brusc. Dar, focul, iscat din aruncăturile bucăților din stejarul trăsnit și aprins, continuau să ardă, pe unde au căzut. Unape rulotă. Locatara, speriată ca șoricelul din gura mâței, și-a luat fata și s-a dus către prima casă, pentru a și-o pune la adăpost. S-a întors după băiețel. Explozia
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
lupta. În fapt, lupta pentru putere și în avuțire, sub orice formă, a celor din tagma lui. Deci, calicul, își ducea viața numai pe cai mari, în timp ce țara, poporul avansau ca racul! La un moment dat, cineva, cu minte mai aprinsă decât alții, a propus: domnului primministru, să i se acorde o diplomă de merit. Dar pentru ce, pentru care merit? Ce merit deosebit are el? Este fiul Bocului celui mare, al tatălui său, adică. A, zise entuziasmat propunătorul, să-i
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
și stică totul. În legătură cu eroii Vasilica și Vasilică momentul acesta a venit odată cu ieșirea lui din cadă, cu trupul gol, și, lipindu-se de al ei, tot gol, sub cearșaf. S-au îmbrățișat. S-au mai drăgălit, după care, el, aprins, a dorit să o pupe, pasionant, cum o făcea de obicei, și să urce deasupra. La care, ea, blând și inteligent, i-a răspuns: nu, dragul meu, în seara asta, și, de aici încolo, două săptămâni, nu! De ce, fată?! Din
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
oaspeți incomozi, mai ales in nopțile când stelele erau complet acoperite de nori. Atunci, suprafața mării părea că se umple de fantome fosforescente, care te făceau să crezi că navighezi printre spirite și demoni. Dacă agită în afara bordului un tăciune aprins, de îndată o pereche de ochi uriași, de mărimea unor nuci de cocos, îi răspundeau cu o lumină verzuie și fosforescenta și, cu toate ca la început Tapú o atribuise unor ființe supranaturale, Miti Matái îl asigura că era vorba despre calamarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]