26,366 matches
-
și mai rău de atât, acum țopăia țanțoșă pe parchet spre disperarea mea nedisimulată, dar mai ales a lui Taty, care începuse probabil să anticipeze ce poate urma (că și pe El îl apucase exemplele tocmai acum ). Nici nu am apucat bine să anticipăm toate șcenariile care puteau răsări din caceastă catastrofă umanitară, că a și apărut Mamy ( cu o falcă în cer și una pe sub pământ ) cum o ironiza Taty câteodata. Acum nu mai era loc de nicio ironizare. Ce
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPATIEI (CAP 1) de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384545_a_385874]
-
hârtii care ajungeau în mâinile lui. Le admira semnăturile întortocheate din josul paginilor care purtau încă mirosul cafelelor băute la greu în procesul de creație și visa. Visa la vremea în care el, arhivarul acelei instituții de peste zece ani, va apuca să își termine facultatea făcută prin corespondență și va fi avansat la rândul lui la rang de inspector. Se gândea cu nesaț la ziua în care va pălăvrăgi cu colegii într-un birou cu multe ferestre prin care va intra
ARHIVARUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1776 din 11 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384733_a_386062]
-
Pândea momentul în care avea să fie chemat și avea să i se propună să urce la birouri. Își făcuse chiar și obișnuința de a urca în spațiul amenajat pentru fumători, pentru a se obișnui cu viitorii săi colegi. Se apucă de fumat, copiind mișcările ample și sugestive pe care le aveau cei mai mulți dintre ei. - Ce mai faci tu, Nicu? O privi cu ochii mijiți pe vecina lui de bloc, care îi era și colegă și care împărțea formulare la unul
ARHIVARUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1776 din 11 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384733_a_386062]
-
simți că nu mai poate că a ajuns la culme simți că își pierde controlul înaintă cu pumnii strânși spre Viorel deși era conștient că avea puține șanse pentru că Viorel era mai tânăr și mai puternic ca el. ,,Canalie nenorocită,” apucă să mai spună Mihai. Apoi în următoarele momente simți lovituri grele de pumni ce îi cădeau în cap, în față, în piept se rostogoli pe jos sângele îi curgea din nas încercă să se târască spre ieșire însă Viorel începu
PAȘI SPRE ABIS ( 2 ) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384738_a_386067]
-
să ofer locuitorilor acestui oraș fântâni stradale. Se pare că stratul freatic e la mare adâncime, așa că vei avea de lucru. Ce zici ești de acord? -Dacă inginerul îmi confirmă că va face față, cumpărăm echipament pentru foraj și ne apucăm de treabă. Și-au strâns mâinile pentru a sublinia înțelegerea și au plecat. Ajunși la atelier, inginerul s-a apucat de făcut necesarul de utilaje pentru lucrare. Mihai era încântat de faptul că a fost ales din atâtea firme de
CONTINUARE FRAGMENT de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2220 din 28 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384759_a_386088]
-
lucru. Ce zici ești de acord? -Dacă inginerul îmi confirmă că va face față, cumpărăm echipament pentru foraj și ne apucăm de treabă. Și-au strâns mâinile pentru a sublinia înțelegerea și au plecat. Ajunși la atelier, inginerul s-a apucat de făcut necesarul de utilaje pentru lucrare. Mihai era încântat de faptul că a fost ales din atâtea firme de specialitate. -Iată, dă roade munca cinstită și de calitate! Când s-a făcut devizul de lucrări au constatat că investiția
CONTINUARE FRAGMENT de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2220 din 28 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384759_a_386088]
-
străfulgerată de uimire Jana. -Deloc! Deloc! -Și cine fusese făptașul? întrebă ascultătoarea. -Strănutase o bătrânică! Era așezată pe scaunul din dreapta ușii din mijlocul autobuzului, imposibil să-și ascundă imaginea în spatele peretelui transparent separator. -Ei taci?! Aaa! Ce descr... nu mai apucă Jana să termine calificarea omului legii, că Fila cită spusele: -Sănătate mamaie! i se adresă polițistul autodivulgatei. Apoi, privindu-i pe călătorii speriați, mai adugă c-un aer de copil tâmp: Ni s-a ordonat să fim politicoși în timpul serviciului
AM TRĂIT SĂ VĂD ŞI ASTA! de ANGELA DINA în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384784_a_386113]
-
Să-mi zâmbești și să te-mpac? Cum s-alung tristețea care Stinge ochii tăi frumoși, Să le dau iar vis de aur, Să-i fac vii și luminoși? Ce-aș putea eu face, oare Ce cărări de dor s-apuc, Cum să te sărut pe suflet- Zâmbetul să-ți readuc? De-aș cunoaște ce te doare Și de ce ești supărată, Ți-aș da inima din mine Și iubirea lumii. Toată! Referință Bibliografică: IUBIRE TRISTĂ / Nicolaie Dincă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
IUBIRE TRISTĂ de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384815_a_386144]
-
Al. Ioani Ați apucat să-l cunoașteți personal pe Geo Bogza? Și dacă da, v-a desenat el vreodată, dintr-o trăsătură de condei, un plop înalt? Am aflat care este valoarea acestui gest din scrisorile lui Geo Bogza către Teofil Răchițeanu, poet din
Expeditor: Geo Bogza by Al. Ioani () [Corola-journal/Imaginative/13255_a_14580]
-
ești un muncitor între două vîrste, ai ieșit din tura de noapte de la fabrica de utilaj greu din apropierea gării și aștepți să vină automotorul din Gara de Nord ca să urci, să cauți un loc undeva, să-ți găsești ortacii de navetă, să apucați să desfaci pachetele de cărți de joc, să vă uitați pe fereastra personalului care o să vă ducă la sat, acasă la Mașloc, la Fibiș, la Remetea Mare sau la Giarmata. Să priviți pe fereastră și să-i vedeți pe tinerii
Jimi Hendrix se vede într-un colț, întors din profil by Daniel Vighi () [Corola-journal/Imaginative/13141_a_14466]
-
face? Îl așteptăm și gata. - Haideți mai încolo, să ne retragem de acilea din peron că ne iau la întrebări milițienii și n-am chef. Îi bag în mă’sa. - Bine, bine. Hai să mergem mai acolo, spre marfare. Pleacă, apucă obosiți rucsacele, păturile, toate oalele, toate toporiștile, toate cuțitele, toate ceaunele, cortul cel vînăt căpătat de Gimi de la bunică-sa, de la Radna, unde au fost inundații grozave. Chiar în vremea campionatului mondial de fotbal din Mexic au fost inundațiile, pe
Jimi Hendrix se vede într-un colț, întors din profil by Daniel Vighi () [Corola-journal/Imaginative/13141_a_14466]
-
-mi pun o dorință în gând, Ion ședea pe capră și mâna caii cântând încetișor un cântec cunoscut numai de noi căci fusese compus în vara aceea de un prieten al lui care murise apoi la scurtă vreme și nu apucase încă să-l “valideze“: E zarvă-n ogradă/ e lună pe cer/ și hora se-ntinde mai mare./ Pe bolta senină des stelele pier/ și cântă țiganul mai tare..., când deodată m-am auzit rostind: “Aș vrea să nu se
O proză de Bianca Balotă () [Corola-journal/Imaginative/13367_a_14692]
-
acesta știe tot. A treia. Acum R. își dă seama „că de mult avea nevoie de Svidrigailov.” „Dar de ce anume?” Îl caută, dar îl întîlnește tot într-un mod neașteptat. „Raskolnikov voi să se întoarcă și să plece, nedumerit că apucase pe bulevardul X, cînd, într-una din ultimele ferestre ale tractirului, îl zări pe Svidrigailov care ședea cu pipa în gură la o măsuță în fața geamului. Acest lucru îl miră grozav, îl sperie chiar.” Urmează o nouă pîndă, ca și
„Aparițiile” lui Svidrigailov by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13488_a_14813]
-
vulgar, râdea singur împroșcând cu salivă pe rază de 10 metri pătrați, după care cânta pe nas cu mare veselie: - Am gătat reforma! Am gătat reforma! Dați-ne bani de la FMI... Lucru de mare neplăcere pentru Domnul care nu mai apuca și el să scoată vreo vorbă, abia într-un târziu reușind să-i strige consilierului: - Ia-l și du-l Belzebutului de-aici, ca să nu zic altfel. Ce vietate-i asta, fiule? Ia arată-mi și mie compoziția chimico-biologică și
Manual conjugal-alternativ by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Imaginative/13220_a_14545]
-
îndreptaseră spre poartă, fără să le mai acorde vreo atenție, deși, poate, înregistraseră cu satisfacție imaginea celor două fete, înțepenite în aceeași poziție. După ce mătușa L. închisese poarta și revenise pe terasă, din casă apăruse unchiul Gh. Văzându-l, o apucase râsul: vasăzică nu-l prinseseră, îi păcălise! Râsul ei trecuse neobservat, căci scena se însuflețise brusc. Vorbeau toți patru, agitați și incoerenți. Ei tot nu-i venea să creadă că totul fusese adevărat, senzația de neverosimil persista: chiar așa fraieri
În vizită la unchiul Gh. by Mioara Apolzan () [Corola-journal/Imaginative/13093_a_14418]
-
neobservat, căci scena se însuflețise brusc. Vorbeau toți patru, agitați și incoerenți. Ei tot nu-i venea să creadă că totul fusese adevărat, senzația de neverosimil persista: chiar așa fraieri fuseseră? Sau poate se prefăcuseră că nu-l văd? Nu apucase să pună întrebarea cu voce tare, că unchiul Gh. o și admonestase cu degetul: “Noroc că L. te-a scos din încurcătură, altfel, cine știe, mă dădeai de gol”. Că auzise și sesizase chiar el ezitarea din vocea ei - posibil
În vizită la unchiul Gh. by Mioara Apolzan () [Corola-journal/Imaginative/13093_a_14418]
-
unchiul Gh. o și admonestase cu degetul: “Noroc că L. te-a scos din încurcătură, altfel, cine știe, mă dădeai de gol”. Că auzise și sesizase chiar el ezitarea din vocea ei - posibil, dar greu de crezut - sau că mătușa apucase deja să-i relateze momentul ca să destindă atmosfera, nu asta conta. Prea mică fiind, nu deslușise pe loc semnificațiile scenei la care asistase, deși o marcase profund. În ani, o retrăise de nenumărate ori, de fiecare dată cu un spor
În vizită la unchiul Gh. by Mioara Apolzan () [Corola-journal/Imaginative/13093_a_14418]
-
Sorin Lavric Pledoarie pentru scrisul de mînă De cîte piedici n-am parte cînd m-apuc să scriu de mînă! Hîrtia trebuie să aibă o anume porozitate, nici prea mare, căci atunci s-ar transforma în sugativă, dar nici prea mică, altminteri stiloul, alunecîndu-mi prea repede, ar lua-o razna; apoi cerneala trebuie să aibă numai
Patimile condeiului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/13493_a_14818]
-
ei; apoi, ambianța, vai, e cel mai mare blestem: nici un chip în preajmă, zgomot cît mai puțin, cafea cît mai multă, băută din ceașca mea și numai a mea, și țigara care arde pe marginea scrumierei stingîndu-se uneori fără să apuc să trag din ea. În fine, starea interioară: un fel de tremur de panică ce se preschimbă într-un zumzet lăuntric insidios, dar stăruitor, de care nu poți scăpa decît scriind; un fel de agitație stînjenitoare ce sporește cu atît
Patimile condeiului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/13493_a_14818]
-
o scuturi în scrumieră, nervozitatea cu care o îndeși înlăuntrul ei, după ce ai observat fie că s-a stins singură, fie că s-a rostogolit peste marginea scrumierei, arzînd mușamaua sau fața de masă, crisparea sau moliciunea gestului cu care apuci ceașca de cafea ducînd-o la buze și tresărind iritat cînd bagi de seamă că deja s-a răcit, mîna preocupată cu care îți ștergi penița stiloului cînd întinează sau gestul pripit și nervos de a-ți usca podul palmei suflînd
Patimile condeiului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/13493_a_14818]
-
tîram pe hîrtie ca viermele pe sol, nu-mi găseam cuvintele, nici o frază nu avea coerență, sintaxa se anchilozase, nu știam unde voiam să ajung și ce gînd dorisem să pun pe hîrtie, ștergeam mereu și tăiam întruna, și mă apuca disperarea simțind că trebuie s-o iau de la capat, dar, hélas!, scriind din nou tot, și nu doar cîrpind și retușînd, cum făceam pe ecran. Pe scurt, obișnuit cu modelul recurent al scrierii pe monitor, îmi atrofiasem fibra tonusului psihic
Patimile condeiului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/13493_a_14818]
-
apariția acestor grefieri-scriitori. În muzică, de pilda, problema compoziției a fost rezolvată definitiv de tehnică, în sensul că ea, compoziția, nu mai există. Vremea compozitorilor de muzică a trecut, au mai ramas interpreții. În lumea cuvîntului, lucrurile par să o apuce pe același făgaș. Specia grefierilor purtători de laptop, compilînd maniacal din dicționarele și cărțile introduse în memoria calculatorului, acoperă de deriziune ideea de scriitor. Tehnica, prin înlesnirile pe care le oferă omului, ajunge pe nesimțite să modifice natura umană. În
Patimile condeiului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/13493_a_14818]
-
moară a totului, / totul e capcană a totului, / ca șarpele încolăcit pe coasă / astfel / vin eu din tânărul / meu mormânt.” Sunt versuri vizionare de o mare elevație, de o arzătoare abstracțiune! Volumul Madona din dud (1973) este singurul despre care apucasem să scriu o cronică literară în Luceafărul înaintea foarte îndelungatei mele absențe din țară... Atrage, în treacăt, atenția aliterația din titlu ; repetarea lui d și m, în cuvinte bogate în vocale sonore o și u, sugerează o grea senzualitate într-
Profil Cezar Baltag by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13366_a_14691]
-
verticală pe mijlocul paginii între animale și plante e greu să stabilești frumusețea din douăzeci în douăzeci de minute umbra cade altfel pe blocul ăsta de cuarț și nici ochiul tău nu știe mai bine pe ce drum s-o apuce cel mai cinstit e să dai cu banul înaintea unei decizii spunea ulici hazardul te scapă de orice responsabilitate cap sau pajură moarte sau viață are 90 de ani și încă mai vrea să trăiască așteptînd o gărgăriță să-i
cînd nu înțeleg mă joc by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/13459_a_14784]
-
de alta, redacția. Angajații postului erau preotul Păsat, coordonatorul programelor teologice, sociale, educaționale, asistat de Stelică Dascălu, redactor și administrator. Cum vor putea ei susține 12 ore de emisie, e un mister. Ca să salvez aparențele unei inspecții serioase, m-am apucat să trec în revistă grila de program, emisiune cu emisiune: Cuvînt de înțelepciune, Te Deum, Caleidoscop religios, Filocalia, Paraclisul, Știință și credință, Înger, îngerașul meu, asta trebuie să fie pentru copii... Mi-a trecut prin cap că jumătate nu vor
Izvorul tămăduirii by Răsvan Popescu () [Corola-journal/Imaginative/13642_a_14967]