6,930 matches
-
Plângea. Își întoarse ochii să nu-l văd și eu. I se împietrise în colțul gurii deznădejdi amare, Iar obrajii i se scăldau în ape tulburi de curcubeu. În poarta de la drum - tata a dăltuit o cruce mare Și palmele aspre iau sângerat adânc și greu Dus pe gânduri am stat lângă el privind mereu: De ce faci, tată, crucea asta când ne urci în care? Plecăm în pribegie și lăsăm stăpân pe Dumnezeu! Lacrimi mi-au căzut în așchiile de lemn
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
fi disponibilă o catedră de sanscrită la Buenos Aires, dar vă conjur să n-o acceptați. De doi ani, viața a devenit imposibilă acolo. Fiica mea vitregă, care era destul de fericită până în 1950, îmi scrie scrisori disperate. În plus, clima este aspră, iar pesosul aproape nu mai are valoare. Intelectualii mor de foame. E perferabil să mori de foame într-o țară europeană: cel puțin te bucuri de „atmosfera spirituală”... Nu sunt optimist, dar cred că „războiul rece” se va prelungi indefinit
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
MirceaȚȚ** XLIXtc "XLIX" WIKANDER către ELIADEtc "WIKANDER către ELIADE" Uppsala, 18 decembrie 1960 Dragă Mircea, Cu cel mai mare regret - și uimire! - am aflat din ultima dvs. scrisoare cum vă atacă bolile cele mai imprevizibile. Să fie de vină clima aspră de la Chicago, prea violentă pentru bieții români? Căci (familia) Ringgren ne scrie că iarna se suportă foarte bine, cu condiția să fii obișnuit cu rigorile iernii uppsaliene și să te îmbraci potrivit cu anotimpul, ceea ce americanii - și americancele! - nu înțeleg... Să
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
chiar pentru un alt an, 1964, 1965. Vrem să avem, din când în când, un visiting professor pentru un trimestru (efectiv, zece săptămâni - dintre care șapte sau opt de cursuri). În fine, voi încerca să mă consolez! Iarna este excesiv de aspră anul acesta. Lucrez cum pot. Fasciculul II din Hșistory ofț Rșeligionsț a apărut și pregătim acum volumul 2 (articole de Benjamin Rowland 1, Stella Kramrish, șGustave Edmundț van Grunebaum, Marie Delcourt, Gasparini). Duchesne-Guillemin a acceptat să vină pentru un trimestru
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
al Regelui" (Inferioritatea Parlamentului). Aflat de mulți ani în exil, este convins că în țară schimbarea va veni din interior. În 1959 scria: "Ocupația rusească, ticăloșia vechililor marxisto-leniniști, frenetici ai renegării naționale, fac o cruntă pedagogie naționalistă poporului român. Și asprei formații morale, pe care o impune epoca fanariotismului marxisto-leninist, vom datora restaurarea suveranității naționale. Și nimănui altcuiva". Previziunile sale se vor împlini întocmai, prin acțiunea forțelor interne, la sfîrșitul lui 1989. Bun cunoscător al literaturii românești și universale, avea și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
spațiu carceral. Miercurea Ciuc a fost socotit Aiudul femeii române, aici au fost exterminate femeile din grupul de partizani al fraților Arnăuțoiu. Puțini știu azi că cetatea Făgărașului nu a fost doar un punct turistic, ci o închisoare cu condiții extrem de aspre, devenită, după anul 1948, locul de detenție pentru polițiști, jandarmi, cei din Siguranța fostului stat burghez. Penitenciarul din Tîrgșor, universitatea elevilor și studenților, aici a pierit floarea tinerimii române. Codlea, centrul de lichidare al lotului de germani, care au constituit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
râs. E drept, evreii nu fuseseră niciodată îndrăgiți de români, dar mai ales atunci, când valul de antisemitism ce bătea dinspre Vest începuse să invadeze Europa mai ceva ca ciuma, se ascundeau sub diverse pseudonime pentru a scăpa de judecata aspră a minților înverșunate. Știau foarte bine că indiferent cât de bine ar fi scris, cântat, pictat sau orice altceva ar fi făcut, numele lor adevărate ar fi știrbit din simpatia care li s- ar fi cuvenit pe drept. Ușor îi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
a putut, ca să nu urle din nou. Și-a dat apoi pe tot corpul cu cremele scumpe, franțuzești, pe care le mai folo- sea pentru față când era obosit și avea concert după concert, ca să arate mereu în formă. Pielea aspră și uscată s-a înmu- iat și s-a revigorat. După două ceasuri, după ce s-a și îmbrăcat și s-a parfu- mat, arăta cu totul diferit față de orătania pe care o zărise în oglindă când se trezise. Față de sărmanul
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
mai putea aduce nimic nou, de când jazzul luase cu avânt centrul Bucureștilor, deși mai avea mult până să îngroape muzica ce dăduse ritmul elegant și atmosfera plină de dragoste a ultimului deceniu. Acum, tinerii se îndrăgosteau mai ușor de sunetele aspre, eruptive ale noului gen, cu o tonalitate atât de diversificată, brutală deseori, în comparație cu unitatea și căldura melo- dicității tangoului și a romanțelor. Ritmul sincopat, aglomerat, care rupe tonalitatea obișnuită, și, desigur, improvizațiile năstrușnice ale noii generații de instrumentiști sunt noile
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
amândoi se reazemă de geamul rece al compartimentului, în timp ce afară se înnopta peste câmpurile reci și goale ale Rusiei. Cei doi se privesc în ochi și își zâmbesc. Fețele lor sunt schimbate după atâția ani de război. Fețele lor sunt aspre, iar privirile mai reci, ascunzând în spatele lor, în sertare cât mai întunecate ale minții, amintiri groaznice, pe care speră să le uite când ajung acasă. Sunteți obosit, maestre. — La fel ca și dumneata. Nu, domnule Vasile, sunteți cu mult mai
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
nțelege, și cu un oportunism sui generis! - a irupt și În lumea noastră literară. Dacă „Înainte”, sub tiranie, eram „Împreună”, strînși unii’ntr-alții precum blândele oi când peste staulul lor zboară duhoarea fiarei, acum, „după”, În libertate, cineva, un deget aspru, implacabil și răutăcios, a tăiat o falie, o crevasă, o ruptură de netrecut, s-ar părea, care a slujit, până la urmă, veșnicilor noștri inamici - politicienilor de ieri și de azi. Ca și unor nou-veniți care, după o simplă și eficientă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
confuziile și improvizațiile care acompaniază nașterea oricărei instituții centrale noi, rămasă În sclerozare dogmatică o jumătate de secol, o „instituție” - a „patra putere În stat” cum Îi place a fi numită! - care trebuia să Învețe și să exerseze noul și asprul drept și responsabilitate de „veghe a puterii”Ă, În acel an ’90 care a văzut și trăit teribilul fenomen al „venirii minerilor În capitală”, toate reproșurile, acuzele, vindictele opiniei publice, ale presei, dar și ale populației În lungile marșuri zgomotoase
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ceea ce nu te ucide, te Întărește” - În timp ce pe alții, care par „la fel” de Înzestrați, Îi anihilează, Îi declasează, Îi „ratează”? Nu e nici o nevoie să dau aici exemple de mari creatori din varii domenii care au Învins În ciuda vremurilor aspre - Renașterea, dar și epoca zisă a luminilor sunt pline de exemple covârșitoare! Și, unul dintre meritele mele - dacă am vreunul! - sub dictatură a fost că repetam cui voia sau nu voia să mă audă că, În ciuda opreliștilor de tot felul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
când o micro-formă! Semnificativ este Însă pentru „coșmarul său existențial” faptul că el, „măsura lui corporală”, poate și cea psihică, nu se potrivesc lumii reale, cea fojgăitoare și colcăitoare din jurul lui, care Îl acceptă, mai degrabă Îl tolerează, cu condiția aspră ca el, călătorul, să se supună fără crâcnire regulilor și convențiilor acestora, uriași sau pitici, indiferent de ciudățenia sau capriciul acestora, nevenind niciodată În discuție ca el Însuși, musafirul, toleratul, gângania sau monstrul să-și propună propriile-i deziderate sau
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
sus, o indicibilă autoritate și care păreau de neatins pentru stîngaciul, Împiedicatul și extrem de timidul tînăr care eram. Dar... vroiam și să mă răzbun, să pătrund victorios În cetatea „lor, În reduta lor”, ca’ntr-un război medieval, În ciuda „lor”, a asprelor lor reguli, iar victoria mea să fie atât de definitivă Încât, odată instalat În „realitatea lor”, să-mi afișez și să-mi impun propriile mele reguli - fruct al unor Îndelungi visări și frecventări ale unor „monștri” amabili și seducători de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
se naște Tatăl meu, o impozantă biserică În curtea căreia este Înmormântat, iar nașul meu, canonicul, fost senator P.N.Ț., Alexandru Breban - Catedrala Unită din Baia-Mare (pe care Biserica Ortodoxă ezită să o retrocedeze Bisericii noastre Greco-Catolice, renăscută după un aspru martiriu politic și de credință care a durat o jumătate de secol!Ă. Mici, mărunți și curajoși preoți de țară - unul dintre ei, unchiul meu, Valentin Pintea, care a păstorit șaizeci de ani comuna Satu-Lung, este Închis de treisprezece ori
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
respect al persoanei, al legilor - cele elaborate de un for democratic! -, o nevoie de demnitate umană și de practicare a unei credințe, oricare ar fi ea, dar sau moștenită de la antecesori, sau dobândită prin proprie reflexie, pe care deceniile comuniste, aspre, uneori chiar absurde, nu le-au putut eradica. Dar... schimbări esențiale de mentalitate putem Încă observa zilnic În toate straturile sociale și, mai ales, la aceia care prin răsturnarea puterii discreționare comuniste s-au văzut, Într-o formă sau alta
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și cum se va Întâmpla probabil Întotdeauna, mai ales „la noi”! -, cei de la putere au Început să „sfâșie prada”, uitând de electorat, de propriile promisiuni, de „istorie și de justiția națională”, căzând cam În aceleași „erori” pe care le condamnaseră „aspru” la rivalii lor politici și pe care le confundaseră cu sârg, atunci, În lunga și dificila lor campanie electorală, cu „moravuri ce țin de o lume dispărută”: corupție și lăcomie de devize, nepotism tot mai insolent, incapacitate de administrație și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
trebuie să-l „respecte”, trebuia „hrănită”, nu-i așa, astâmpărată, la rigoare adusă la ordine: să nu se creadă că oricine poate face „orice” În societatea noastră „democratică, nouă”! Paul Goma, care a cam pățit același lucru, În forme mai aspre deoarece a fost mai radical decât mine, dar și mai puțin cunoscut, mai puțin prestigios În lumea noastră literară, nu a Înțeles bine ce i se Întâmplă și, fiind cu insistență naiv, cum sunt copiii și poeții, s-a supărat
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
sale În care se dizolvă toate sau aproape toate valorile acceptate, conservate și respectate „În afară”, În lumea socială, ordonată, tradițională și producătoare neostenit a acelui bun-simț care, din convivialitate, poate foarte iute, foarte ușor, să devină o tiranie, mai aspră decît cele militare, mai ales În comunitățile mici, izolate sau primitive. O ștergere, oa anulare, o persiflare a valorilor acceptate, dar și un teren pe care se pot naște noi valori, anarhiste, revoluționare sau chiar absurde; iar literatura formidabilă a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de la poliție”. Ba, unii, precum regretatul Culianu, afirmau că „totul era o mizerie de nedescris”; iar vechiul meu prieten, Matei Călinescu, aflat În America de câteva decenii, uitând de luptele noastre, de sacrificiile infernale de timp, de nervi, de renunțările aspre la plăcerile tinereții, sărăcia și izolarea unui deceniu Întreg până la afirmare și mai ales până la publicarea câtorva texte „bune, curate” - texte pe care nici unul dintre noi, Cezar, Nichita, Matei sau eu Însumi nu am fi capabili să le egalăm! - s-
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
unul sau mai mult volume de schițe, cum o făceau talentații mei congeneri, dar și cum o făcuseră clasicii romanului modern românesc. Orgoliul de a reactualiza Încă o dată romanul, deși mi se șoptea că e o cale imposibilă, atunci, comandamentele aspre ale partidului și cenzurii cereau ca orice roman să conțină elemente ale „noii structuri”, partidul, activistul, muncitorul luminat sau intelectualul laș și dușmănos! Și, după cum se știe, cu primul meu roman am aplicat chiar „rețeta lor”, un roman de uzină
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
nu se uită, a fost că În toată această lungă perioadă În care Breban nu mai făcea parte din comitetele literare, nu avea un venit fix și, vreo patru ani, nici casă (abia În ’76, după vreo două interviuri mai „aspre” date de mine la Stockholm și după un memoriu la c.c. făcut de Mama mea, s-au milostivit „forurile” și l-au scos din casă, din apartamentul cumpărat de Tata În strada Luterană, unde locuiesc și azi, pe colonelul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
expresie Într-o zonă specifică este genialoidă; maturitatea, apoi, pe cei mai mulți Îi „obosește”, Îi „cumințește”, Îi cinizează, ba, poate, Îi și „detrachează”, În multe moduri - prin eșecuri sau succes, prin false ambiții și false prietenii... Oare, America, solul cultural american, aspru și complexant pentru un intelectual și artist care poposește poate prea târziu pe alte meleaguri - Matei, la exilul său, avea, În ’73, 39 de ani! - să fi fost, să fie de vină? Distanța de mii de kilometri de solul cultural
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
credința sub amenințarea poliției dejiste: Bătrânețe, haine bune, pentru cine le ști pune!... E adevărat, Însă, că bătrânețea este și trebuie să fie ceea ce numim un bilanț al existenței. În acest sens - În primul rând În acest sens! -, ea este aspră și, nu rareori, inexorabilă. Ea lovește cu degetu-i de fier În „butoiul vieții” și dacă el sună a gol... nu e vina nimănui! Dar nici nu este vina acelui „deget” care uneori sfârtecă norii unei calme Înaintări sau viețuiri și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]