5,695 matches
-
O bună parte a melodiilor pe care le-a compus - scrise pentru cor mixt sau cor bărbătesc, au intrat în repertoriul tradițional și oficial al Bisericii Ortodoxe Române, precum „Doamne miluiește” (întreit), „Crucii tale”, „Hristos a Înviat !” (în Fa major), cântările de la cununie, „Imnul arhieresc”, catismele de la înmormântare, irmoasele’, „Veșnica pomenire” (în Do minor), chinonicele. Fiind potrivite cu caracterul slujbei din care fac parte, echilibrate și accesibile pentru orice tip de formație corală, unele - precum „Hristos a Înviat !”, s-au răspândit
Alexandru Podoleanu () [Corola-website/Science/334434_a_335763]
-
ține de obicei până la 2 februarie. În România, crăciunul este o sărbătoare principală anuală, la fel ca în majoritatea statelor creștine. Crăciunul a fost introdus odată cu apariția creștinismului în România. Sărbătoarea Nașterii Domnului se ține pe 25 și 26 decembrie. Cântarea cântecelor de stea este o parte foarte importantă din festivitățile Crăciunului românesc. În prima zi de Crăciun, mulți colindători umblă pe străzile acoperite cu zăpadă ale orașelor și satelor, ținând în mână o stea făcută din carton și hârtie, cu
Tradiții de Crăciun () [Corola-website/Science/335231_a_336560]
-
și Stroiești. În satul Câmpofeni, pe lângă alți țărani și copii de țărani, a fost descoperit rapsodul Vasile Pîrvulescu, cimpoier. De la el au fost culese jocuri (precum „Simianca”, „Rustemul”, „Hora de mână”, „Sârba bătrânească”), doine (un „Cântec lung” gorjenesc), dar și cântări din ritualul înmormântării („Zorile”), față de care Brăiloiu a manifestat un mare interes. În satul Stroiești a fost descoperit țăranul Nicolae Muche Berca, în vârstă de 35 de ani la acea vreme, de la care s-a cules un „Cântec lung” cântat
Lăutarii de pe Valea Sohodolului () [Corola-website/Science/335342_a_336671]
-
tentă carnală. Acestea au constituit un interes deosebit pentru cercetătorii folcloriști și etnomuzicologi, născând astfel și interpretări și viziuni diferite asupra lor. După unii specialiști aceste cântece sunt creații de sine stătătoare, înrudite cu toate genurile (cântecul propriu-zis, doina și cântarea epică), însă majoritatea consideră „dragostea” ca fiind o specie particulară de doină. Conform etnomuzicologului Tiberiu Alexandru, „dragostea” este un tip aparte de doină, de obârșie lăutărească. Din punctul său de vedere, acest tip local s-a dezvoltat din formule tipice
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
Gheorghe Ciobanu (care a efectuat cercetări mai ales în localitatea Clejani), considerând aceste cântece ca o subspecie a doinei. Pe cealaltă parte, etnomuzicologul Speranța Rădulescu consideră „dragostea” ca fiind un gen liric care se situează între cântecul propriu-zis, doină și cântarea epică, fiind însă mai dinamic decât toate trei, cu un profil melodic distinct întâlnit numai în Muntenia și Oltenia. Din punct de vedere muzical, „dragostele” se bazează pe îmbinarea a diferite formule recitative, dar cele mai multe constă în împletirea unor recitative
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
ei sunt cromatice, uneori bogat cromatizate, cu trepte instabile, întinderea depășește octava, ornamentația este bogată, iar ritmul organizat. Formulele introductive, îndeosebi cântate pe interjecții, unele formule interioare și formulele finale sunt de lungimi mult mai mari decât în doinele propriu-zise. Cântarea lor, adesea, este însoțită de interjecții ca „neică”, „țață”, „dadă”, „puică” sau „lele” dând un farmec aparte melodiei. Cântecele de dragoste se execută cu predilecție în cursul banchetului nupțial. Versurile sunt de un erotism intens, sublime și carnale. În timpul interpretării
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
cântă în drum spre cimitir) și, uneori, la alte câteva cântece și jocuri preluate din repertoriul obișnuit, executate după acoperirea coșciugului cu pământ. Obiceiul de a cânta muzicanți profesioniști la înmormântare este vechi, aflându-l și la romani. Astăzi obiceiul cântării la înmormântare a dispărut din rândul românilor, el mai existând, în mare măsură, în rândul țiganilor. După obicei, lăutarii erau chemați la înmormântarea tinerilor necăsătoriți sau și a celor căsătoriți dacă nu au fost cununați religios. Cântecul executat în asemenea
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
voce), vioristul Constantin Busuioc (fiul său, care avea să ajungă dirijor la Orchestra „Doina Olteniei” și la Ansamblul „Nicolae Bălcescu” din Dolj), Marița Fălciu (voce) și Ion Boncea (bas). Grupați într-o formație familială, aceștia aveau o manieră specială de cântare. Lăutarii din Scrada au fost descoperiți de către Constantin Brăiloiu în timpul cercetărilor din august 1930 și înregistrați, mai întâi pe cilindri de fonograf și, ulterior, pe discuri de patefon, la București. Între 1938-1940 apar mai multe plăci cu banda lui Busuioc
Lăutarii de pe Valea Amaradiei () [Corola-website/Science/335345_a_336674]
-
una specifică și deosebită, Tiberiu Alexandru luându-l ca exemplu pe lăutarul Gheorghe Căldăraru-Doicin, chitaristul tarafului Căldărarilor, în vârstă de 18 ani la acea vreme. De la el au fost culese și transcrise mai multe maniere de acompaniament. Executantul folosea în timpul cântării exclusiv acorduri majore, în aceeași stare, pe care le obținea scurtând coardele deodată, prin apăsarea degetului în aceeași cază. Chitariștii gorjeni ai vremii obișnuiau, de altfel, să acompanieze cu un acord major melodia minoră. Actualmente mai activează taraful lui Paul
Lăutarii de pe Valea Amaradiei () [Corola-website/Science/335345_a_336674]
-
dintre cele mai renumite profesoare de canto ale epocii: Mathilde Marchesi, la Paris, și Ella Gmeiner-Klein, la Berlin. În 1903, anul căsătoriei sale cu asesorul consistorial Lazăr Triteanu, Veturia (încă Mureșan) a debutat în Concertul „Reuniunii Române de Muzică și Cântări” de la Sibiu, cu piesa „Răsunetul de la Crișana” de Ion Vidu. Ca solistă a aceleiași formații a cântat lieduri și doine la spectacolele organizate în zilele de 27 și 29 august 1906 la Arenele Romane din București, pentru "Expoziția generală română
Veturia Goga () [Corola-website/Science/331550_a_332879]
-
mai frecvente sunt cele din vest, mai ales anglo-normande, până la sfârșitul secolului al XII-lea. Din secolul al XIII-lea, trăsăturile picarde devin foarte importante, dar procentajul lor variază de la o specie literară la alta. La Cantilène de Sainte Eulalie" (Cântarea Sfintei Eulalia), considerată primul text literar francez (secolul al IX-lea), este scrisă în dialectul walon, cu elemente picarde, la fel ca și "La Vie de Saint Léger" (Viața Sfântului Leodegar) (sec. X). "Le Sermon sur Jonas" (Predica despre Iona
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
bizantină în spațiul cultural românesc", București, Edit. Muzicală, 1996 "Catalogul creatiei muzicale a lui Evstatie Protopsaltul Putnei". [Melos]. Îngrijitor de ediție Alexandru Dimcea. București, 1997 "Monodia bizantină în gândirea unor muzicieni români". București, Edit. Muzicală, 1999 "Florilegiu sau crestomație de cântări religioase - compozitori români din sec. XV-XVIII," Edit. Muzicală"," 2002 Ediții "Timotei Popovici - Coruri". București, ESPLA, 1957 (ediția I); idem, București, Edit. Muzicală, 1970 (ediția a II-a) "Lieduri și arii din opere și operete". București, Edit. Didactică și Pedagogică, 1957
Titus Moisescu () [Corola-website/Science/335566_a_336895]
-
la prima ediție a "Festivalului Maria Tănase", unde a câștigat Premiul special al juriului (ceea ce a fost rampa de lansare pentru cariera națională). S-a făcut ulterior remarcată prin nota sa de discreție, simplitate și autenticitate în multele concursuri din cadrul "Cântării României." Este cântăreață profesionistă din 1970, de când s-a angajat la orchestra de muzică populară "„Meseșul”", afiliată Casei de cultură a sindicatelor din Zalău. Primul disc personal al artistei a apărut în anul 1971 la casa de discuri Electrecord. Au
Ileana Domuța Mastan () [Corola-website/Science/332850_a_334179]
-
Zalău. Primul disc personal al artistei a apărut în anul 1971 la casa de discuri Electrecord. Au urmat alte patru, precum și cântece care s-au regăsit pe alte discuri comune mai multor soliști: "Nuntă în Sălaj", "Obiceiuri din Sălaj". Festivalul "„Cântarea României”", după ce la ediția a doua de la Târgu Mureș din 1979 cântăreața a urcat pe prima treapta a podiumului, a fost o a doua rampă de lansare, ceea ce a determinat ca privirile specialiștilor și cunoscătorilor din folclor să se îndrepte
Ileana Domuța Mastan () [Corola-website/Science/332850_a_334179]
-
la origine, a fost în contact cu pătura socială inferioară și cu cele două instituții educative tipice ale acesteia, anume biserica (respectiv mănăstirea) și școala națională. A fost obișnuit cu un trai auster, iar viața lui a constat din rugăciune, cântare, post și binefacere. Munca sa a urmărit răspândirea învățăturii moral-religioase și a dragostei creștine. Serile și le-a petrecut de obicei în tovărășia sătenilor, care au venit la el pentru a-i asculta povețele și cântările religioase sau pentru a
Procopie (Picu) Pătruț () [Corola-website/Science/332864_a_334193]
-
a constat din rugăciune, cântare, post și binefacere. Munca sa a urmărit răspândirea învățăturii moral-religioase și a dragostei creștine. Serile și le-a petrecut de obicei în tovărășia sătenilor, care au venit la el pentru a-i asculta povețele și cântările religioase sau pentru a discuta în comun problemele vieții în lumina învățăturii și a spiritului creștin. A fost un autodidact cu o rară vocație de misionar. Bibliofil fiind, a obținut cărțile tipărite în celelalte provincii românești cu ajutorul oierilor care practicau
Procopie (Picu) Pătruț () [Corola-website/Science/332864_a_334193]
-
fost închinate principalelor praznice ale bisericii. Cea mai cunoscută lucrare a sa și care însumează 1400 de pagini este reprezentată de "„Stihos adică viers”". Este cea mai amplă operă care îi aparține și cuprinde 3 părți (volume): Aceasta conține 474 cântări și imnuri, 577 miniaturi și 112 de vignette pictate, 367 versete originale și 107 copiate având ca sursă lucrări ale lui Anton Pann, Vasile Aaron, Ion Tincovici. Deasemeni conține texte originale suplimentare, precum și compilații sau copii ale unor texte cum
Procopie (Picu) Pătruț () [Corola-website/Science/332864_a_334193]
-
personajele reprezentate să fie asemănătoare cu păstori din zona în care a trăit, îmbrăcate în straie populare sau având pe cap căciuli specifice Mărginimii Sibiului. Picu a trăit pentru biserică și pentru idealurile ei, închinându-și viața slujirii Domnului prin cântare, alcătuire de versuri, pictarea de scene sfinte, citire de texte religioase și de factură teologică, precum și prin operele de dragoste față de semenii săi. Exemplarul Bibliei de la Petersburg a fost completat de Pătruț cu 400 de pagini ce au cuprins toate
Procopie (Picu) Pătruț () [Corola-website/Science/332864_a_334193]
-
a suferit-o imamul Husayn, unii pelerini se biciuiesc în public. Pentru credincioșii desăvârșiți, Ashura reprezintă ocazia de a ispăși greșelile înaintașilor lor. În Iraq, unii oamenii își lovesc spatele până la sânge cu lanțuri, în sunetul de tobe și de cântări religioase. În Iran, Ashura este comemorată prin intermediul Ta‘zieh , un gen teatral care încearcă să reconstituie masacrul imamului Husayn. În această perioadă, șiiții nu ascultă muzică, nu fac petreceri și nici nunți. Este o perioadă de durere și respect față de
Sărbătoarea Ashura () [Corola-website/Science/333586_a_334915]
-
care călătorea alături de exploratorul Vitus Bering. Timp de 27 de ani de la descoperirea de către europeni, lentă și ușoară de vânat, vaca de mare a lui Steller a fost vânată până la dispariție. Lamantinul atingea o lungime de 7,9 metri și cântarea până la trei tone, fiind mult mai mare decât speciile: manatee sau dugong. Semăna cu o focă mare, însă avea două membre anterioare robuste și o coadă asemănătoare cu cea a balenei. Conform spuselor lui Steller, „Acest animal nu iese niciodată
Vaca de mare a lui Steller () [Corola-website/Science/333714_a_335043]
-
acestei minuni - te aprinzi dintr-o nimica toată, topești o lume cu flacăra sufletului tău, dar vine un fluture negru și te stinge, te îngroapă, te duci și nu mai ești”". Criticul Ion Simuț considera "Povara bunătății noastre" o adevărată Cântare a Basarabiei, modul de prezentare al Basarabiei din acest roman ca o țară frumoasă și mândră, dar săracă și nefericită din cauza vitregiei vremurilor, asemănându-se cu prezentarea patriei în "Cântarea României" a lui Alecu Russo. Elogiul liric al frumuseților naturii
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
ești”". Criticul Ion Simuț considera "Povara bunătății noastre" o adevărată Cântare a Basarabiei, modul de prezentare al Basarabiei din acest roman ca o țară frumoasă și mândră, dar săracă și nefericită din cauza vitregiei vremurilor, asemănându-se cu prezentarea patriei în "Cântarea României" a lui Alecu Russo. Elogiul liric al frumuseților naturii, a fertilității pământului și a dârzeniei și dărniciei oamenilor se împletesc cu lamentația destinului nemeritat al țării, dar diferența majoră o reprezintă faptul că personajele lui Ion Druță sunt lipsite
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
fost supus autopsiei. S-au păstrat doar două fotografii ale sale. O legendă renumită povestea că într-o bună zi, la răscrucea șoselelor 61 și 49 la Clarksdale, Mississipi, și-ar fi vândut sufletul Satanei, , în schimbul capacității de neîntrecut în cântarea blues. Interpretarea să la chitară este apreciată că de o „perfecțiune absolută” (G.Arnaud, J. Chesnel) Tehnică chitaristică a lui s-a bazat pe evoluția stilului sincopat al lui Son House spre un limbaj împodobit cu triplete. glisando și contrapuncte
Robert Johnson () [Corola-website/Science/334635_a_335964]
-
apărut o primă înregistrare cu participarea turiștilor ucraineni peste hotare, în Los Angeles. Membrii trupei susțin că este o mare neînțelegere, si ca oamenii cântă de fapt cuvintele din cântecul lor. Membrii trupei insistă că singurele persoane care găsesc inacceptabilă cântarea sunt rușii care nu înțeleg limba engleză. Cântecul, pe bazat pe scandarea omonima, a fost inițial cântat de ultrașii lui «Metalist» și cei ai lui «Șahtior», dar mai târziu a fost preluat și de fanii de alte cluburi de fotbal
Putin — huilo! () [Corola-website/Science/332207_a_333536]
-
2004-prezent), dirijor al corului specializării Pedagogie Muzicală (2005-prezent), dirijor al orchestrei Facultății de Muzică (2009-prezent). Din anul 2000, Ciprian Tuțu este dirijor al Corului Gheorghe Dima din Brașov, ansamblu ale cărui origini le găsim în Reuniunea Română de Gimnastică și Cântări, înființată odinioară de însuși compozitorul Gheorghe Dima și a cărei continuitate a fost asigurată prin activitatea dirijorilor Constantin Bobescu și Nicolae D. Bica. Activitatea dirijorala cuprinde manifestări artistice diverse, de la spectacole de operă până la concerte á cappella, cu acompaniament, precum și
Concert extraordinar la Sala Radio: George Petean în rolul titular din „Simon Boccanegra” by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105809_a_107101]