6,136 matches
-
cărți. Monoman conștient de tragedia pe care o trăiește, Drieu Își refuză experiența ultimă care, pentru el, ar fi Închisoarea. Oricum, nu mai are nici o ieșire, armistițiul sau Înfrângerea Germaniei fiind În egală măsură de catastrofale. Prins ca Într-o capcană, e, tehnic vorbind, doublement foutu! Moartea e, o dată În plus, salvarea pe care o așteaptă cu un fel de liniște izbăvitoare. Își analizează și reanalizează la nesfârșit comportamentul și conchide: nu avea de ales. Ca mic-burghez, ca intelectual, ca artist
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
simple descrieri de serie, la fel de relevante (sau de puțin relevante) ca angoasele sau jubilațiile domestice ale autorului. Se poate vorbi, așadar, de o miopie a jurnalului intim, a cărei origine trebuie descoperită În caracterul distructiv al trapelor, al golurilor și capcanelor psihologice din care se constituie intimitatea. Descriind evenimentele din decembrie 1989 din România, Arșavir Acterian scrie, În ciuda câtorva cuvinte mari, cele mai plate rânduri din Întreaga sa carte: Astăzi m-am trezit față-n față cu un miracol. Nu-mi
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
care Încearcă să se autoportretizeze. Mai mult, autoportretul este Întotdeauna un amestec de voință auto-descriptivă și expresivitate involuntară. Ceea ce autorul spune În mod voit și conștient e la fel de relevant - dacă nu chiar mai relevant! - ca și ceea ce ascunde sau falsifică. Capcane mentale Oricum ar sta lucrurile, jurnalul intim acționează ca un agent de stimulare a creativității auctoriale. Chiar dacă În acest caz special personajul, naratorul și autorul (cele trei instanțe ale actului narativ) alcătuiesc o unitate, tensiunea dintre ele creează un câmp
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
numeroase decât impulsurile creatoare. Teatrul intimității, jucat de către autor pe tot parcursul scrierii jurnalului, râvnește, totuși, la obiectivitate și la o cât mai puternică impersonalizare a subiectivității. Din nefericire, toate aceste atuuri ale jurnalului intim se transformă În contrarul lor. Capcane mentale, ele Îl Înarmează pe autor cu credința că nu poate greși. Prin urmare, orgoliul de primă instanță devine o sursă a impreciziei, a inexactității și chiar a falsului - malefice În planul practicii textuale, dar benefice pentru identificarea unor surse
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
așa cum sugerează autorul. Expresivitatea involuntară a autoportretului provine - după cum anticipam - tot din refuzul interpretării. Chiar dacă În final acel eu prin mine conține Întregul „program al imaginarului”, el ajunge să vorbească mai mult despre text, decât despre autor. Desprins de formidabila capcană a presiunii subiectivității, textul Își ordonează propria identitate, nemaiavând cu autorul său decât legătura discutabilă dintre materia primă și produsul finit. Când Roland Barthes Își refuză până și dreptul la lectură, el admite, autoportretizându-se, că a depășit limitele a ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Departe de a stabili sensul, „mecanismul” unei opere, poetica e, totuși, capabilă să-l identifice, să-l particularizeze, să-l definească prin el Însuși. Intrarea În rezonanță cu o structură, ecoul unui efect - iată cum textul literar, neconstrâns, cade În capcana generalizării. A interpretării pe care o provoacă, pe care o atrage prin simpla sa existență. O existență Încă insuficient probată, dar evidentă - structură dedusă din oglinda unei imagini, din săgețile de sensuri trimise dincolo de granițele sale. Altfel spus, din imposibilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
În fiecare clipă, condiția 20. Mișcarea dramatică petrecută În interiorul textului confesiv răspunde dorinței sale fundamentale de clarificare. Obiectivul prim al confesiunii e presentimentul unei frustrări: experiența lăuntricului se produce În paralel cu proiecția dramatică a pierderii de sine. Prins În capcana așteptărilor, eul resimte nevoia de a se obiectiva simultan cu obiectivarea caracterului dramatic al experienței la care se supune. Autorul de jurnale suferă aceeași tiranie a lui trebuie 21 care-l guvernează și pe nevrotic. El trebuie să se confeseze
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
cei care mi-au transmis sugestii și răspunsuri la întrebările mele; dintre ei, sînt cîțiva ale căror nume trebuie menționate: Judith Barbour, Rory Barnes, Michael Black, regretatul Bob Brissenden, John Sutherland și Ian Watt m-au ajutat să evit numeroasele capcane din spațiul, pentru mine nu tocmai familiar, al literaturii engleze; Judith Dunn, Nicholas Mackintosh și Candida Peterson au răspuns, cu amabilitate, întrebărilor mele în domeniul psihologiei developmentaliste; Rick Bigwood, regretatul Sir Richard Eggleston, Marcia Neave și John Spencer m-au
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
însă cum am putea interpreta afirmațiile făcute de avocați? A avut Oscar Wilde dreptate să îi excludă din rîndul persoanelor care au contribuit la declinul artei de a minți? Întrebările cu două ascunzișuri puse în timpul interogatoriului sînt văzute ca niște capcane menite să-l prindă cu minciuna pe martor. Însă cuvîntul "capcană" este doar un mod eufemistic de a descrie eforturile de a induce martorul în eroare, cel puțin pe moment. Raiffa (1982:142) observă că majoritatea oamenilor ar prefera să
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Oscar Wilde dreptate să îi excludă din rîndul persoanelor care au contribuit la declinul artei de a minți? Întrebările cu două ascunzișuri puse în timpul interogatoriului sînt văzute ca niște capcane menite să-l prindă cu minciuna pe martor. Însă cuvîntul "capcană" este doar un mod eufemistic de a descrie eforturile de a induce martorul în eroare, cel puțin pe moment. Raiffa (1982:142) observă că majoritatea oamenilor ar prefera să numească "minciuni" exagerările care se fac în confruntările ce au loc
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
în funcție de răspunsul pe care vor să-l obțină de la martor. Presupun însă că am merge prea departe cu ideea de înșelăciune considerînd că legendara întrebare " Cînd ai încetat să-ți bați soția?" este o încercare de a păcăli și o capcană. În sistemele juridice pe care le-am avut în vedere, audierile au scopul de a descoperi și/sau de a reconstitui adevărul; dacă are loc o inducere în eroare, ea va lua forma dovezilor înscenate și mărturiilor născocite. Interogatoriile pot
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
pe de altă parte. 12 Ne amintim cuvintele lui Iisus adresate inimii și minții omenești: "Fiți nevinovați ca porumbeii și înțelepți ca șerpii". 13 Tentația de a interpreta în termeni "păcătoși" textul biblic este favorizată, printre altele, de existența unei capcane care îl pîndește deopotrivă pe înțeleptul erudit cum a fost, bunăoară, Origene sau pe lectorul de rînd: capcana "înnecării în marea Scripturii", respectiv capcana pervertirii semantice a spiritului biblic prin litera lui; căci, astăzi mai mult decît oricînd, textul biblic
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
porumbeii și înțelepți ca șerpii". 13 Tentația de a interpreta în termeni "păcătoși" textul biblic este favorizată, printre altele, de existența unei capcane care îl pîndește deopotrivă pe înțeleptul erudit cum a fost, bunăoară, Origene sau pe lectorul de rînd: capcana "înnecării în marea Scripturii", respectiv capcana pervertirii semantice a spiritului biblic prin litera lui; căci, astăzi mai mult decît oricînd, textul biblic circulă în "tot felul de traduceri și ediții falsificate de traducători total nepregătiți pentru așa ceva", ceea ce face să
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Tentația de a interpreta în termeni "păcătoși" textul biblic este favorizată, printre altele, de existența unei capcane care îl pîndește deopotrivă pe înțeleptul erudit cum a fost, bunăoară, Origene sau pe lectorul de rînd: capcana "înnecării în marea Scripturii", respectiv capcana pervertirii semantice a spiritului biblic prin litera lui; căci, astăzi mai mult decît oricînd, textul biblic circulă în "tot felul de traduceri și ediții falsificate de traducători total nepregătiți pentru așa ceva", ceea ce face să fie "interpretată tendențios de foarte mulți
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
căreia, paradoxal, utilizarea conceptului a intrat, în posteritatea lui Marx, într-o fază "rutinieră", semnificația sa fiind de regulă asociată unei "distorsionări" a realității. Atât în cadrul cercetărilor de epistemologie, cât și în contextul celor care aparțin teoriei sociale și politice, "capcana lui Marx" sentința cu titlu științific din perspectiva căreia ideologia exprimă o viziune falsă asupra realității, fiind un instrument prin care establishment-ul social își menține dominația pentru a-și putea împlini interesele pare să îi atragă, chiar în pofida destructurării
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
natura umană ci, dimpotrivă, pasiunile. Rațiunea creează artefacte, pe când sentimentele și instinctele umane dau naștere unor obiceiuri tradiționale firești, care se impun prin autoritatea lor. Experiența și tradiția sunt cele care îndreaptă omul spre ceea ce este natural, îndepărtându-l de capcanele idolilor făuriți de rațiune. Autoritatea tradiției se impune și în plan politic, arătând că elitele sunt cele care trebuie să-și impună voința în fața maselor ignorante. Mai mult decât atât, pe baza acestor presupoziții ontologice se formează și o concepție
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
Arta populară, devenită plantă de seră, Întreținută și conservată În condiții artificiale, este Înlocuită de luxurianta vegetație a artei naïve, floare de cîmp prin vitalitate și vocație”(4, pag. 46Ă, artistul naiv pornind singur pe drumul Întortocheat și plin de capcane al cunoașterii modalităților de expresie plastică. Arta amatorilor. De multe ori artiștii naivi sînt incluși În categoria artiștilor amatori. Deja această denumire de “artiști amatori” este improprie. Un artist, odată ce este artist, este un producător de obiecte de artă, de
PAGINI DE ARTĂ NAIVĂ IEŞEANĂ by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Science/91838_a_93005]
-
relicte, pentru a da voie disperării să săvârșească ceea ce am putea numi delictele supraviețuirii. Din acest punct de vedere, «votul sărăciei» trebuie judecat întotdeauna prin prisma cuvântului lui Isus, care-i mustră pe ucenicii săi pentru a-i feri de capcana ipocriziei: «Adunați-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le distrug și unde hoții nu le sapă și nu le fură». Și adaugă: «Căci unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră» (Mt 6,20-21
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
o implicare până la identificarea, în «adevăratul» sens al cuvântului și nu doar din «politețe», cu fragilitatea celuilalt. Se cuvine să ne simțim fericiți să facem parte din această «lume», în mod necesar și cu bucurie coabitată, fără a cădea în capcana integralismului. Trebuie să reușim să trecem, în ciuda tuturor greutăților și a erorilor neprevăzute, de la o etică ideală, pe care Biserica pare să o sprijine din motive de conveniență socială, la o spiritualitate pascală, care să zămislească o etică a eșecului
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
cu patru stări, respectiv insecuritate, obsesie, falsă securitate și securitate. De aceea, rolul decidenților politici, aleși În mod democratic, este să asigure o politică de securitate care va aloca resursele pentru realizarea acelei stări de securitate, prin evitarea celor două capcane, ale falsei securități și ale obsesiei. Se pot găsi momente din istoria României ce pot exemplifica aceste două tipuri de capcane. Astfel, În perioada interbelică, sub influența paradigmei wilsoniene, imediat după Împlinirea idealului național al Marii Uniri, decidenții politici au
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
asigure o politică de securitate care va aloca resursele pentru realizarea acelei stări de securitate, prin evitarea celor două capcane, ale falsei securități și ale obsesiei. Se pot găsi momente din istoria României ce pot exemplifica aceste două tipuri de capcane. Astfel, În perioada interbelică, sub influența paradigmei wilsoniene, imediat după Împlinirea idealului național al Marii Uniri, decidenții politici au considerat că, prin realizarea acelui „cordon sanitar” Între URSS și Marile Puteri occidentale, prin mici alianțe și Înțelegeri regionale, sub egida
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
realizarea acelui „cordon sanitar” Între URSS și Marile Puteri occidentale, prin mici alianțe și Înțelegeri regionale, sub egida generoasă a Ligii Națiunilor, se poate realiza securitatea națională. Pactul Ribbentrop-Molotov și perioada ce a urmat au arătat că România căzuse În capcana falsei securități. Pe de altă parte, În perioada deceniilor șase-opt ale secolului XX, Ceaușescu a realizat că ideologia comunistă este un liant fragil și a Început să promoveze naționalismul ca ideologie complementară. Opoziția sa la invazia sovietică asupra Cehoslovaciei i-
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
valorilor ideologice sau aplicarea principiilor etice interne În arena internațională. Cum, În viziunea realistă, toate statele urmăresc dobândirea puterii, mecanismul preferat pentru conducerea relațiilor internaționale este dezvoltarea unui echilibru Între puteri. Mai mult, Într-o lume a anarhiei, prinsă În capcana competiției permanente pentru putere și a aranjamentelor geostrategice particulare, logica sistemului rămâne mereu aceeași, indiferent de perioada istorică. În concordanță cu preceptele realismului, Nixon și Kissinger au criticat aspru doctrina acelei Pax Americana anticomuniste adoptate de SUA În primii ani
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
se Înscria astfel În tendința generală de a promova valorile și normele democrației liberale În fostele state comuniste. Departe de a fi irelevantă În acest scop, alianța era necesară pentru a Împiedica Europa, mai mult ca niciodată, să recadă În capcanele naționalismului, pentru a susține legătura transatlantică și pentru a evita noi conflicte În interiorul granițelor NATO (Wörner, 1990). Noul Concept Strategic al Alianței (1991) lega prioritatea de a promova instituțiile liberal-democratice de definirea noilor amenințări. Conform noului concept, capacitatea de a
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
să se angajeze Într-o politică externă de mână forte pentru a-și putea apăra valorile democratice. În timpul administrației Bush, SUA s-ar fi impus din punct de vedere etic În fața europenilor, care ar fi fost blazați și prinși În capcana vechilor modalități de a Înțelege realitatea politică. În acest context, Europa Centrală și de Est („noua Europă”) a fost invitată să se identifice cu americanii virtuoși și astfel să treacă dincolo de tendințele imorale ale „Învechitei” politici externe a Europei. Aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]