7,090 matches
-
îi beștelesc pe regățeni (și viceversa) sau se coalizează cu ei contra moldovenilor, televiziunile se bat între ele, SRI e într-o surdă concurență cu SIE, patronii de cluburi sportive se încaieră piperat săptămână de săptă mână, ministrul justiției se ceartă cu magistrații, ministrul sănătății cu medicii, ministrul mediului cu mediul. Editorii și optzeciștii au ce au cu Gabriel Liiceanu, avangardiștii și Anca Petrescu au ce au cu Mihai Oroveanu, intelectualii enervează pe toată lumea și se enervează între ei, scriitorii tineri
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
umor, dar oricând gata de bătaie, hiper-descurcăreți, „mai mult sau mai puțin onești“, ca tot românul, autoritari și bășcălioși, oameni de partid, de gașcă, de comitet, una peste alta mereu îndreptățiți să ocupe orice funcție, să ne conducă, să ne certe, să ne învețe). Oricum, avem de a face cu inși a căror principală preo cupare, a căror axă existențială, este reușita personală. Cariera, funcția, poziția în partid, procentajul electoral, averea și plăcerile proprii sunt țeluri constante, că rora li se
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Agitat, tonic, diurn până la insomnie. Nu crede în obstacole, dubii și melancolii. Vrea să te ajute, chiar dacă n-ai chef. Vrea fericirea tuturor. Îți explică, surâzând încurajator, că nu se poate face omletă fără să spargi ouăle. 5. Predicatorul. Te ceartă. Îți vrea binele, dar te crede inapt să-l obții. E înțelept și sumbru. Nesigur de capacitățile tale intelectuale, îți vorbește în pilde transparente, în cuvinte simple și amare. 6. Vorbitorul „popular“. Se coboară la nivelul „publi cului larg“. Cultivă
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
doar grijă ca atunci când ațipește de tot să-l scuturăm abil cu ceva „tare“, atât cât să întredeschidă pleoapa. Ideal e telespectatorul imobil, cel care face din fotoliul propriu centrul tuturor activităților domestice: mănâncă la televizor, doarme la televizor, se ceartă la televizor ș.a.m.d. Spunem „a sta la televizor“ și nu mai percepem subtextul de paralizie al acestei îndeletniciri. E „consum“ în varianta lui cea mai statică, mai placid „receptivă“, mai tâmpă. La teatru sau la cinema trebuie „să
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
În miturile lor, amerindienii îi conferă însă sens deplin și desprind toate consecințele ei. Cu toate acestea, după ei, opoziția nu exista la origine. Pe vremuri, povestesc amerindienii, Linxul și Coiotul erau prieteni apropiați și aveau aceeași morfologie. S-au certat însă și, ca să se răzbune, Linx i-a lungit botul, labele și coada lui Coiot ; la rîndul lui, Coiot i-a turtit botul și i-a scurtat coada lui Linx. De atunci, se opun ca fizic : extravertit pentru unul și
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
vândut dreptul de prim născut, fratelui său Iacov, În schimbul unui blid de linte... Că suntem flămânzi, de securitate evident, nu-i un secret pentru nimeni. Că ne vom ostoi foamea cu linte, adică cu un paliativ, o aderare posibilă, nu certă, la o organizație cu un viitor nesigur, adică NATO, e ceva mai puțin important În discuție. Important e Însă că, În spațiul de până la Nistru am rămas primii născuți. Că de fost, am fost până la Bug, adică până acolo unde
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
biocenoza propriu-zisă, prin care ambele biocenoze, fără, respectiv cu ghilimele Își caută echilibrul ori de câte ori mediul e tentat de schimbare. Parcă așa ceva reiese și din răsucirea roșului și albului În lungul șnurului mărțișorului. Vezi, Cristi? Cei doi s’or mai fi certând uneori, ceva În care eu, pisica din preajmă, văd alternanța la inițiativă ori hegemonie, dar ansamblul devine echilibrat, evitând astfel „fundăturile“, și vă asigură, ambilor, dăinuirea. Nici eu, pisica casei, nu’s chiar dezinteresat, devenind un fel de catalizator: În
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
a fi definitorii, s’au născut, cu vigoarea potențialității... Și, cu flinta astfel Încărcată, să parcurgem istoria, Începând cu Roma deși, cu puțină imaginație, totul poate fi dat Înapoi până În epoca de piatră, chiar mai Înapoi, când strămoșii s’au certat cu verișorii simieni, coborând din copac, dar Într’o hoardă. Și tot hoardă am rămas, chiar dacă astăzi respectând o constituție... Păi Roma a Înghițit, uniformizând, o pluralitate de popoare. Negentropia pluralității a devenit entropia unicului, o degradare deci. A compensat
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cum arată, ca o murătură. De fiecare dată, Maia intervenea calm și cu o prezență de spirit de invidiat: - Fată dragă, nepoată-mea era în fața casei, a ta trebuia să fie alături de tine. - Ține, minte Ruxandră un lucru, noi ne certăm, mâine fetele se joacă împreună. Ce va rămâne, doar pizmă și vorbe de ocară ! - Du-te acasă, schimbă fata și trimite-o înapoi să le dau brânzoaice calde. Aceasta era Maia mea, Maia noastră, aceeași de fiecare dată și totuși
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
a văzut și -a cerut unor creștini să-l îngroape. Săpând groapa, au aflat trupul Sfintei Parascheva neputred și plin de mireasmă. Alături au îngropat trupul rău mirositor al corbierului. Unul dintre gropari a visat un înger care l-a certat că a nesocotit trupul Sfintei Parascheva, spunându-i să-l ia de-acolo. Aceeași vedenie ar fi avut-o și o femeie, Eftimia. Oamenii aflând acestea, cu lumini, cu tămâie și cu mare cinste au luat-o și au îngropat
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
neavând descendenți direcți 41. Cum se întâmplă îndeobște, între acești moștenitori s-au ivit neînțelegeri în ceea ce privește împărțirea averii; unii dintre ei au ticluit și testamente, care în timpul proceselor s-au dovedit a fi false. În timp ce moștenitorii lui Cristea Marinovici se certau între ei și alcătuiau testamente, intervine în noiembrie 1889 și Aglaia Drogli, solicitând să i se restituie cei 2.000 de galbeni împrumutați de Gheorghe Eminovici (zestrea sa) în monezi de aur, capital cu dobânda de 10 la sută, datorat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
în noi un copil înlăcrimat, dar care este cutremurat nu numai de fiori, ci și de mari bucurii. Când vârsta noastră este fragedă, el își confundă vocea cu a noastră, și de la cei doi copii care se zbenguie și se ceartă între ei, și, totdeauna împreună, se tem, speră, se bucură, plâng, se naște un freamăt unic, se aude un strigăt și un vaiet unic. Dar mai târziu, noi creștem și el rămâne mic; în ochii noștri se aprinde o nouă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
caz "poet național", fiindcă, odată cu intrarea în Europa, am ieșit de sub zodia naționalismului, care... nu-i profund (!) Pour la bonne bouche, îmi imaginez cu câtă fericită înverșunare s-ar arunca alde Cernăianu asupra ultimului episod din viața lui Petöfi. Care, certat cu guvernul și pedepsit de armată, dispare fără urmă după bătălia de lângă Sighișoara (iulie 1848). Precis că a fost vorba de o cabală și de un asasinat politic! Parcă-l văd pe bocciul ex-teleast Gheorghe ținând în palmă creerul lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
când au ajuns la 18-19 ani s-au căsătorit cu două fete bune care l-au îngrijit și iubit pe tăticul meu, iar dânsul le-a respectat și le-a iubit și nu permitea de loc fraților mei să le certe cât de rău s-ar fi întâmplat lucrurile. Amândouă nurorile se supărau între ele, că una vroia să aibă mai multă grijă de tăticu decât cealaltă, astfel că, locuind împreună, tata a devenit un alintat al lor. Odată m-am
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
de gaz de se spărgea sau stingea mereu, că gazul era folosit cu economie. Si învățau copiii, dar cu câtă trudă și răbdare se făcea totul numai noi, părinții și învățătorii noștri știam, iar când văd acum cum învață copiii - certându-se și răspunzând urât cadrelor didactice și părinților, gândul lor fiind doar la stradă, la fumat, băutură și alte cele, toate relele, nu știu ce lăsăm în urmă ! Sinceră să fiu, a prins omul teamă să meargă la medic, chiar
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
ai făcut-o, când ai citit în ghid rândurile despre noi! Cum stam în partea opusă a mesei, aproape față-n față cu ea, doamna s-a uitat la mine, cu o căutătură voit severă ca un dascăl care-și ceartă elevul pentru o exprimare, care nu-i corectă și-mi zise: Ei, domnule dragă, iată despre ce-i vorba: nu sunt de acord cum ai apreciat dumitale faptul care mă privește mai ales pe mine. Și scoase cărticica din poșetă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
vedeți și întinse mâna să ne arate mașina, aflată aici, aproape. Bine, m-am grăbit eu să zic. N-avem nimic împotrivă. Mergem cu dumneavoastră. Vă mulțumim și să știți că vă plătim cinstit, atât cât face.... Vera m-a certat oarecum, cu privirea, că m-am grăbit și-am acceptat, ca și cum nu ne-am fi descurcat și-n alt fel fără el. Însă, am sfârșit amândoi prin a-l urma și a-i accepta invitația la cafea. Fiindcă, și noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
noapte, să curețe și să văcsuiască pantofii domnului inginer odată cu propriile-i încălțăminte. Bițu l-a surprins într-o dimineață, când venea din baie și-i aducea și pantofii săi făcuți lună. A încercat să-l mustre și l-a certat cu vorba lui molcomă, din care Costel Ursan a înțeles că poate continua. Ca urmare Bițu a sfârșit prin a-l lăsa în voie și a-l trata, duminica și la sărbători, când luau masa împreună, cu câte-o țuică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
cu timpul, unii dintre ei au încercat și parțial au reușit s-o îmblânzească. Să-i ofere flori ori mici atenții, țigări străine fiindcă doamna a început să fumeze sau câteodată sticle cu votcă străină de la vama Siret. Bițu o certa de-ndată ce afla despre astfel de mici matrapazlâcuri. Dar, în final, accepta și se înfrupta și el din aceste sticle. Fiindcă băutura bună le plăcea amândurora. Și Bițu obișnuia s-aducă săptămânal câteva sticle cu vin bun și o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
făcut de ducă. Păi toată iarna și-a rupt cocoașa la fiare-n hangar, nu s-ar fi gândit c-o să-l prindă vara pe-aicea, de vreo două luni o fi-nceput sezonul pe litoral... Păi după ce s-a certat cu Gilbert În toamnă, i s-a părut că n-o să se mai poată descurca de unul singur la Caracal și și-a luat lumea-n cap. A venit la București, s-o caute pe Motănica, da, asta avea În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
stat cu ochii pe Laur, nemailăsându-l cu ea pe dormeză ca s-o Îndoctrineze atâtea nopți la rând cum să-l facă pe dobitocu’ ăsta la buzunare și să fugă Împreună În locuri de verdeață și răcoare. Nu ne certam, ci doar că bodogăneam fiecare-n legea lui și-n limba lui. Ne depănam din mers romanele vieților noastre pline de isprăvi de râs și de plâns, adunându-ne Într-o istorie atotcuprinzătoare și pe veci ferecată, păi până când ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
înconjurată de apă dulce și e situată lângă mare. Între mare și lac se întinde o fâșie de uscat de vreo sută de pași. Suflete Simt că e cam mare aglomerație de suflete pe-aici. Plutesc libere pe deasupra și se ceartă-ntre ele, așteptând să ocupe noi corpuri. Cu toate acestea, străinilor ca mine le impun să se întoarcă să moară în locul de obârșie, unde încă mai există spațiul lor gol. E curios că orice om întâlnit în cale mi se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
desen emblematic; pare un fel de ochi cosmic, un ochi ceresc. Văzusem ceva asemănător în peștera sacră; același ochi răsfrânt în sine datorită căruia cerul pare să se unească cu pământul. Fiece lucru conține oglinda întregului cosmos. Interdicție Ne-am certat îndelung. I se pare că nu trebuie să mă îndrăgostesc de ea. Nu vrea nicidecum ca acest lucru să se întâmple. Susține că trebuie să ne despărțim înainte ca relația noastră să treacă de un anumit prag. „Sunt bătrână de-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
mesteacăn și, ca prin farmec, toată truda mea se topește, absorbită în miezul pământului. De multe ori rămân așa acolo, ore întregi, și Aia trebuie să mă strige cu glas speriat când observă că nu mai sunt în casă. Mă ceartă afectuoasă și mă sprijină de umeri, ca să ajung înăuntru. Eu mă împleticesc dinadins ca să simt cât mai aproape trupul ei încordat ce mă ține strâns, în timp ce mă conduce ca pe un bicisnic. Adopție ratată Sunt pe cale să adopt o veveriță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
scoțând un strigăt sălbatic, a înfricoșat fiara, punând-o pe fugă. „Fiarele nu fac rău dacă nu sunt deranjate”, a zis el. Am continuat fără nici o teamă. El mergea înaintea carului și uneori imita atât de bine limba urșilor, îi certa atât de eficient că aceștia se depărtau imediat mormăind. Am reprodus și eu sunetele acelea și am observat că aveau același efect: urșii, simțindu-se amenințați, fugeau. Știam de la Aia că, pentru a urca pe marele Kogaionon, trebuie să treci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]