6,287 matches
-
te așezi la locul obișnuit, vorbești puțin întăiu, după aceea vorbești mai mult dacă ai băut un pahar două, mai mult decât ți-i obiceiul. Te gândești la hodina scurtă pe care o vei avea, faci planuri ca să scapi de chinul instrucției de după amiază, seara te gândești cu bucurie că însfârșit te vei putea odihni; și astfel cu mâncarea și cu somnul, te cobori la cea mai simplă și mai elementară vieață animalică. N-ai vreme să scrii un cuvânt, n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pumnalul italienesc lucrat frumos... Voinic trist și fără hodină. Viteaz și cu suflet mare. Dar chinuit de infirmitatea cu care nu s-a născut. A fost odată frumos ca sf. Gheorghe, acum e urât și grozav la înfățișare... Tulburările și chinurile lui stăpânite rar le face cunoscut prietinilor... Un flăcău fuge sau pleacă dela casa părintească (o moară cu iaz), ca să-și găsească norocul în lume, și ajunge tovarășul voivodului Bogdan, după ce a colindat Moldova și Galiția, și a fost și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Albă" Așezat în raclă și-n sicriu de lemn de chiparos, se odihnește acuma în sf. biserică a Mirăuților lângă curtea domnească sicriu de lemn de chiparos, ferecat cu argint suflat cu aur având în ferecătură înfățișate 12 icoane cu chinurile mucenicului în relief, legate între ele prin țesături de filigran. În ziua de Sf. Gheorghe, se face ș-o minune c-un necredincios în care intră necuratul și pentru care se roagă preoții și după ce-și vine în fire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cad în prinsoare la Turci în ajunul bătăliei dela Podul Înalt. Li se cer relații; ei îndeamnă spre smârcurile dezghețate. Când Turcii cunosc că au fost înșelați, îi omoară cu buzduganele. (?) (nu mor atunci, ci pe urmă, din răni și chinuri) Mai întăiu și mai întăiu: Cap. I tânăra nevastă a lui Simion naște un băiat asistată de soacră și cumnată etc. Obiceiuri la naștere. Manole Păr-Negru e mare comis. Simion comis la Timiș. Toma Priceputu. Acuma vreau să vă spun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
orfani. Proprietatea pământului și a lucrurilor nu-i a omului, ci a lui Dumnezeu. Viforul dreptății va mătura toată spurcăciunea. A se sumeți la bine înseamnă a-ți sfâșia inima nu hainele. Rivarol E mai ușor să înțelegi iadul cu chinurile decât raiul cu fericirea. Dorința față de pasiune e ca plăcerea față de fericire. Dar dorința devine ades pasiune, pe când plăcerea nu va ajunge niciodată fericire. Omul pune mai multă ardoare ca să câșige, decât ca să păstreze. (De aici izbânda, în etaje, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
-i dor de ea. Rândunica, cum l-aude Iute-n zbor se duce Și suspinele-i de jale Mamei lui le-aduce. Drag copil, eu-s a ta mamă Vin la tine, vin. Pleacă-ți fruntea pe-al meu sân Chinul să-ți alin. Maică, viața mi se scurge Strop cu strop, N-aș dori-ntr-un țintirim Trupul să-mi îngrop. De-oi muri, să-mi pui mormântul Într-un câmp de flori Sub stejarul ce-și înalță Mândru, fruntea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
armata, iată procurorul, o mulțime de lucrători sunt arestați, târâți noaptea prin ploae și noroi, zvârliți în închisoare. Cunosc eu foști colegi ai mei de școală primară, care au fost bătuți până ce li s'a făcut negru trupul. Și după chinuri și încercări, li se dă drumul. Au fost nevinovați! Inspectorul comunal Safta avea și el multe daraveri de regulat, și și-a făcut datoria în consecință. D. revizor școlar era și el foarte înspăimântat de internațională, de călcarea în picioare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Ce grea sete m-a coprins,/ Inimioara că mia-ncins,/ Limba-n gură mi-a aprins,/ Buzele că mi le-a fript./ (...) Sete mare că-i silea,/ Sete mare-i încingea”. Repetiția hiperbolizează senzația fiziologică și o transformă într-un chin care cuprinde întreaga ființă prin organul pulsatil al vieții. Văpaia pârjolitoare vine din apropierea hotarului extrem al lumii și impune găsirea fântânii - punte între sacru și profan. În basmul Viteazul cu mâna de aur intrarea pe tărâmul terifiant este semnalată mai
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Inițierea puberilor implica un ansamblu de practici destinate a aboli temporar și ulterior a restitui și sublinia distanța dintre ordine - dezordine, animal - uman, viațămoarte. Aduși sau părăsiți în locuri sălbatice, tinerii trebuiau să îndure pe o durată variabilă privațiuni și chinuri, să se supună la probe primejdioase și să experimenteze prin intermediul recuzitei terifiante din scenariul inițiatic iluzia morții, reînvierii și a contactelor cu lumea spiritelor”. Zdrelirea pe drumul cu piedici (bulgări, bușteni, tulpini cu țepi) imprimă efortul inițiatic în trupul pe cale
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
traseul ritual și îl ajută pe protagonist: „Ajungem acum în Câmpia Dorului, unde o să te năpădească un dor nemaipomenit de casă. (...) Apoi, zise Viliș mai departe, ajungem la Câmpia Plîngerii și ai să simți în sufletul tău toate durerile și chinurile de pe lume.(...) După Câmpia Plângerii, începu din nou Viliș, trebuie să trecem peste Câmpul Florilor. Acolo sunt mii și mii de flori care ne vor ruga să le luăm cu noi, dar păzește-te să dai vreuneia ascultare, căci dacă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
instrument magic, numiți de aceea de Mircea Eliade drept „dansatori cathartici”. Având ca temă centrală „caii solari” aflați „în opoziție cu caii infernali”, ritualul Călușarilor atrage atenția prin implicațiile comune inițierii desfășurate în pădure. În contextul acesta blestemul mamei pentru chinul pe care i l-a pricinuit fiul în ziua de Rusalii se resemantizează. Forța blestemului poate fi explicată printr-o apartenență magică a figurii materne la dimensiunea feminină a zânelor (cvasi) malefice, fapt ce implică și legătura cu forțele htoniene
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Viața mi-au secat ”. Elementul likantropic al reunirii totemice este cu totul izolat, dar nu lipsit de importanță. Trebuie să reținem de aici hotărârea mamei de a-și integra fiul în altă dimensiune, ce necesită abandonul ființei istorice, figurat prin chinuri și mutilări. Pe lângă intrarea în pântecul monstrului, tipar universal al inițierii, merită a fi subliniată regresia prin aspirare, prezentă în toate formele blestemului: „- Pui de șearpe sugă-mi-te!”. Mișcare inversă față de nașterea umană, absorbția treptată a flăcăului asigură contactul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
sugerează exact absența unei modificări de stare, calul nu a fost înghițit de ape, le-a traversat doar. Feciorul transformat are acces la o perspectivă amplă, în grădina raiului, și vede hora zânelor, aceasta fiind iluminarea, ca recompensă maritală a chinului inițiatic. În basme, cel mai adesea, fântâna cu apa dintre lumi înghite ființa istorică și face să germineze identitatea spirituală, în mit. În basmul Cenușăresei-Cenușotcă din Fundu Moldovei, sora vitregă (identitatea feminină cu sufletul perimat) este motorul cufundării: „Atunci s-
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
considerată un „element narativ de bază al discursului fantastic”, un procedeu care „introduce acțiunea într-o altă sferă, la alt nivel”. Trecerea în etapa superioară este explicit inițiatică, acum se insuflă neofitului sentimentul culpabilității care îl face să îndure toate chinurile rituale. Primul tip de interdicție vizează deplasarea dincolo de frontiera universului ordonat, ceea ce creează condițiile rituale, vecinătatea cu haosul fiind cauza constantă a involuției ciclice. Infernul latent de la granița cu creația este tărâmul morților în care neofitul trebuie să pătrundă prin
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
la cap de pod,/ Cam d-o mănăstire,/ Chip de pomenire,/ Chip de cununie,/ Să-mi placă și mie,/ C-o scară de fier/ Pân’ la naltul cer!” (Lacu-Sărat - Brăila). Suferința fratelui înregistrează o gradație ascendentă, care conduce la exteriorizarea chinului interior, al cărui preaplin este revărsat de oftat, la pronunțarea dorinței și insistența asupra ei, ca mărturisire pentru intensitatea trăirii. Cerințele Ilenei trasează și ele un traseu pe verticală, început cu podul din metalele durabile în plan uman, fixat de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
creatorul Universului”. Stihiile ce l-au smuls din mediul securizant al criptei l-au adus, așadar, în inima Olimpului, pentru confruntarea cu zeii supremi și monștrii inițiatici, cum este aici fata ivită din piatră, care îl torturează de trei ori. Chinurile tripartite distrug definitiv fragilitatea umană și au recompensa în starea superioară a trupului, metamorfozat sub puterea toiagului divin, care-l atinge tot în trei rânduri: „Cînd a dat cu toiagu peste iel, s-a deștepta copilu, puternic, sănătos, dă zece
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
vara. În luna august din acel an ducându-ne în vizită după îndeplinirea unor formalități severe (chemare, pașaport, viză) și timp de așteptare, 5-6 luni, am avut ocazia să ascult zile întregi poveștirile unchilor mei recent întorși din Siberia, despre chinurile și viața plină de necazuri pe care au fost nevoiți să o suporte 10 ani și apoi ce a urmat nu aveau drept de domiciliu în satul natal dar nici R.S.S.M., măcar. Puterea sovietică după ce le-a distrus și luat
O FAMILIE VICTIMĂ A STALINISMULUI. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Constantin Rusanovski () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1709]
-
Neculai N.Tiron, cel cu suflet de înger a închis ochii lui cei buni pe vecie. Dumnezeu să-i ierte păcatele, să-i fie țerna ușoară și amintirea veșnică. Și a rămas Doamna Elena soția lui de zbucium și de chin. Și a murit la 2 ianuarie 1966 și înmormântată în 4 ianuarie 1966. A trăit în strada Mihai Kogălniceanu Nr.7 din Huși județul Fălciu. S-a stins din viață în cea mai neagră mizerie ! Și cât am stat în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
un locuitor din Bacău care cunoștea foarte bine familia mecanicului Edmund Vișec din Bacău, unde am stat eu în 1916-1917. Și iată ce ne-a spus: Maria soția lui Edmund Vișec a murit cu amândouă picioarele tăiate de tren în chinuri groaznice, ea care a fost un odor de gospodină, de hărnicie și cumințenie. Și el mâncând niște conserve de Paște s-a intoxicat și i s-au umflat picioarele foarte tare și a murit intoxicat, el care a fost un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
căruțe și cărucioare și coloane nesfârșite de oameni pe jos, printre care copii și bătrâni. Localnicii care urmăreau acest episod tragic, veneau în întîmpinarea acestui fluviu uman, cu un aspect jalnic, cu tot ce se putea, spre a le ușura chinul. Femeile aduceau la șosea apă, alimente și ofereau cazare peste noapte. După capitularea Poloniei și împărțirea ei între Germania și Uniunea Sovietică, vecinul nostru din partea vestică a devenit “Balaurul Roșu“. Toate aceste evenimente au tulburat simțitor viața și liniștea localnicilor
ÎNTRE LIBERTATE ŞI TEROARE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Seniuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1701]
-
de suferință. Împărtășesc, așadar, o credință mai degrabă clasică decât romantică. Cred că substanța poeziei este trăirea, chiar dionisiacă, dar forma ei trebuie să fie apolinică. M-ar bucura să comunic cu cititorii mei în această dialectică propusă de Nietzsche. "Chinul" nașterii unei poezii se încheie întotdeauna cu o plăcere eliberatoare. E semn că poate fi trimisă cititorului. Chiar dacă aș crede ca Arghezi că "domnița suferă în cartea mea", nu mi-o pot imagina închizând-o decât mai senină decât a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
părăsi locurile natale, de a pribegi și de a-și întemeia așezări în care să-și poată practica liber ritul. Nu știu cât se cunoaște din istoria acestui exil dar trebuie să-ți spun că mulți dintre ei au fost schingiuiți în chinuri groaznice, alții au fost arși de vii cu sutele în biserici, prigoana a continuat secole de-a rândul chiar și pe teritoriile unde și-au găsit adăpost. Cei mai toleranți s-au dovedit a fi turcii care i-au lăsat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
început să "leg literele", a fost o revelație. Am intrat în cod, unde mă aflu și acum. Clasele primare și gimnaziale în satul natal Chețani. Aveam o psihologie de premiant, insuflată de fratele meu Dinu. Era chinuitor. Am scăpat de chinurile ei, după ce l-am întâlnit pe poetul Vasile Dan, născut în același sat cu mine. După întâlnirea cu Vasile, sistemul meu de valori s-a modificat radical. Intram în literatură. Toate celelalte valori erau subordonate literaturii, poeziei. Ca și acum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ce atmosferă era, cu lacrimi În ochi eram toate, mai ales când citeam despre Suferințele Domnului Iisus din Grădina Ghetsimani... Uitam de durerea și boala noastră, văzând că Domnul a suferit mult mai mult și mai greu. Așa, cugetând la chinurile Domnului, treceam mai ușor peste durerile noastre. Suferințele Lui ne Întăreau pe noi și ne făceau sănătoase. Am Învățat să fim mulțumiți cu viața și crucea noastră, să privim la alții care sunt mai necăjiți ca noi. Că dacă vom
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
ferești. O, Stăpâne, am un dor: Lângă Crucea Ta să mor, Iar aici, cât voi trăi, Să-ți cânt și să pot sluji. Culeasă la 13.XI.2003 - Locurile Sfinte Când povara mă apasă Când povara mă apasă Și când chinul este greu Singur mă Închid În casă Și mă rog lui Dumnezeu. Căci Scriptura ne Învață Că orice Îi cerem Lui Ne va da acum, În viață, Din belșugul Cerului. Când furtuna se-ntețește Și când valurile gem Sufletu-mi
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]