7,296 matches
-
locului cu capul țeapăn pe umărul lui. Uite ce e! Știu că ai fost foarte dificilă. Al naibii de dificilă, a zis el. Îi auzeam zâmbetul în voce. —Dar îmi dau seama că faci eforturi. Îmi dau seama cât de tare te chinui să mă convingi că acum ești o femeie responsabilă și matură și plină de considerație. —Așa sunt? l-am întrebat. — Da, mi-a răspuns el cu bunătate. S-a îndepărtat de mine și m-a privit în ochi. —Așa ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mă durea că Adam avea așa o părere proastă despre mine. Deși nu puteam să-l acuz. Nici eu nu mă respectam prea tare. Capitolul treizeci și doitc " Capitolul treizeci și doi" După conversația de marți cu Adam, m-am chinuit din răsputeri să-l uit. De fiecare dată când mintea îmi fugea la el, îmi blocam gândurile. Am încercat să mă gândesc la lucruri drăguțe. De pildă, la forfota din Londra. Și la confortul pe care aveam să-l resimt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
în fața ușii mele. Când am auzit din apartament zgomotul televizorului, inima mi s-a strâns și mai tare. Asta însemna că James era acasă. Acum chiar că nu mai aveam nici o cale de întoarcere. Mi-am descuiat singură ușa și, chinuindu-mă să dau senzația de nonșalanță, am pășit în sufragerie. Când m-a văzut, James aproape că și-a dat duhul din cauza șocului. Într-un fel pervers, aș fi fost fericită dacă l-aș fi surprins făcând prostii. De pildă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Rece. Am senzația că Izvorul Rece e totuși o cîrciumă, parcă prin Piața Rosetti, În orice caz tata a ales un bloc orientat cu fața sau spatele direct spre locul respectiv care, În ’65, cînd aveam nouă ani și mă chinuiau diferiți oameni la școală, se afla și el la prima copilărie. Practic am crescut Împreună, ne-am format unul pe altul, am Împărtășit aceleași tristeți, aceleași bucurii, aceeași muzică, același dangăt de clopote. La Începuturi, izvorul era și el plăpînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de Arhitectură, m-a Întrebat dacă n-aș fi de acord să arăt totuși ce scriu și unui om care se pricepe, un critic literar. Cunoștea el unul. Ca să-mi explice cineva avizat dacă are rost să continui să mă chinuiesc cu litera, cu viața de noapte la biroul meu, sau ar fi mai bine să-mi văd de cadavre. Criticul era Mircea Martin. Nu auzisem de el, dar era sigur că putea să-mi schimbe soarta, trăsăturile, felul de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cărora stau ei și sug sîngele poporului creator din liga a doua. Nu s-a inventat nici un geniu pe o insulă pustie, Robinson poate fi liniștit. Robinson Crusoe, nu cel al lui Cline. O asemenea vietate nu are copilărie. E chinuit de mic. În timp ce copilăria mea s-a desfășurat atît de normal Încît, cu excepția canarului, aproape nu mi-o amintesc. Mi-aș dori să-mi amintesc culori, sunete, copilași, performanțe sportive, triciclete, goarne, borcane cu dulceață de gutui, parcuri, melci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
așa că spuneam că mănîncă la ore fixe, doarme ca un prinț și aleargă pe gazon mai iute decît cîinele celuilalt scriitor, care nu luase premiu. Lumea se bucura. Deși scrisul este o treabă foarte tristă. Mă gîndesc la textele compuse chinuit Într-o cameră de doi pe doi, apropo de cîine, la scriitorul ce Încearcă ca și animalul să surprindă nu orice, ci lucrurile importante, natura, moartea, de pildă, participam la multe Înmormîntări, eram invitatul de onoare, sau o conturam frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Moartea romanului. Pe urmă lucrurile s-au Încîlcit. PRELUDIU Prea delicate cititoare, povestea aceasta a morții romanului cu care m-ați Înnebunit este atît de veche, Încît pare cu neputință să mai fie-n viață. Sigură fiind doar moartea sintagmei, chinuită de patruzeci de ani. Din ’60, vezi prefață la Abatorul cinci. Romanul e mai vioi ca oricînd, o dovadă vie fiind tînărul din Londra care l-a citit pe Robinson Crusoe de vreo treizeci de ori, și s-a aruncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
i l-a tăiat și lui Ceaikovski, incapabil să se culce cu Elisabeth I a Angliei fiindcă era homosexual. În fapt scenariul, destul de subțirel chiar și pentru un film pseudobiografic, se desfășoară concentric din acest miez real. Rusul a fost chinuit toată viața de deviația lui sexuală, de care-a-ncercat să scape prin tot felul de mijloace, printre ele și căsătoria cu Miliukova. Deci, o tîrfă oarecare din Petersburg, super măgulită de a avea ca soț un muzician celebru, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
sînt imagini cu ceea ce știi cu certitudine că s-a petrecut, doar că din alt unghi filmate, imagini cu ce poți presupune că se va petrece, altele evident onirice, și unele cărora nu le găsești În nici un chip rostul, te chinui, Mallory se Înspăimîntă brusc, liniștește-te, Îi spune el stînd la volan, e doar un vis, asta-i cea mai bună replică a filmului, resortul și explicația lumii, și te liniștești, În fața sau În spatele televizorului ori a pînzei, totul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
fără voie, ar mai fi Legenda celor opt samurai, care trebuie semnalată posterității ca o peliculă deosebit de instructivă. E un film chiar japonez, chiar cu samurai, opt de data asta, ca să te dea gata din start pe tine, biet spectator chinuit de-ntrebări existențiale, de ordin numeric, e o poveste de iubire emotivă, cu lupte crîncene, banzai, cascadorii, viraje, karate, spade sclipitoare Împlîntate-n inimi, și sînge, peste așteptări, o piscină Întreagă e umplută cu sînge ca să facă acolo baie mama soacră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
noastre probleme zilnice, cînd celelalte sînt atît de mari, de mondiale, cum să te mai uiți, cum să mai răbdare să cauți să-nțelegi ce se petrece În sufletul unui singur om, ce mai gîndește, ce mai visează, ce-l chinuiește, așadar acum, cînd nu mai e vreme pentru detalii, deoarece senzația se livrează en gros, apare cîte-un film ca ăsta parcă special făcut pentru a Încuraja. Dacă un film cu un scenariu unde nu dai peste nici măcar o singură frază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
atent În ochii lui albaștri, cu pupile pentru studiu clinic În ultimul an de facultate, toamna, v-ați uitat În ochii lui acum, cînd explica pe un ton represiv că deschid citatul „tata a murit disident iar mama a fost chinuită prin București” Închid citatul, ușa, fereastra, să nu intre, cine știe de ce-i În stare. Avea o privire de transatlantic eșuat. Ciuceanu-l asculta atent pe poetul care nu l-a băgat cu mîna lui la pușcărie, dar a creat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de atunci doctorul cu toate neamurile lui Îl iubesc mult de tot pe domn’ director, spune că e „idolul lor”. Și iar am lăcrimat cînd am citit că doctoru’ ăsta Îi băga ace lui domnu’ Păunescu și el Îndura, se chinuia, cît a mai suferit săracu’, odată avea un ac În ureche și trebuia să vorbească la telefon, da’ n-a zis nici pîs, și cu toate durerile alea mai dicta și poezii, de l-a lăsat feștelit pe doctor, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
rîs Iisus niciodată. Că, pe de o parte, motive ar fi avut, de exemplu hainele contemporanilor, Pilat, dracul, caprele, și pe de alta, doar asta propovăduia, cu precizie germană, calea spre iubire. Să mergi pe ea fără zîmbești măcar o dată? Chinuindu-te de la un capăt la altul al ghemului? Ascunzîndu-te În el ca un vierme de mătase, hrănindu-te numai cu frunze, durere, gînduri negre, plîns și levitație? Dacă poți levita În poziție chircită, Într-o gogoașă. Nu poți. Vezi Teorema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
viitorul președinte. Nu l-a lăsat, juca prost la voleu, de pe linia de fund, n-avea serviciu, enerva lumea. Adolescentul de mingi n-a uitat. „Inteligența, charisma și o vastă experiență a actului de guvernare l-au impus rapid” continuă chinuit de admirație arbitrul de scaun. Pasărea răpitoare de noapte cu ochi galbeni, Înconjurați de rozete cu pene, care trăiește pe lîngă case părăsite, prin scorburi (Athene noctua), care cînd apare soarele răsare, pentru că muncitorii toți o vor, fiind inteligentă, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
americanilor pentru Shakespeare nu-i egalată decît de baseball. Și dacă-n Let The Devil Wear Black Hamlet trăgea cu pistolul, În filmul de-acum l-au luat direct pe Will și l-au pus să se dueleze, să se chinuie cu călimara și mai ales să se Îndrăgostească de Viola ca să poată scrie Romeo și Julieta, deoarece era-n pană de inspirație. Îi trece pana, scrie piesa, face sex de scriitor cu o Gwyneth din care se vede un pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
secolelor XIV XV. Ceea ce-nseamnă că domnul BÎrlădeanu este mai bătrîn decît lampa cu gaz. Dacă v-ați Întrebat vreodată cine a salvat la timp lagărul socialist, dacă ați avut insomnii, neliniști, note proaste, necazuri În dragoste, dacă v-au chinuit dinții, migrenele și enervarea, dacă, În sfîrșit, v-a frămîntat problema politică, gata, s-a isprăvit cu toate. Același om jurnalist răspunde: „Țările socialiste au fost efectiv salvate de planurile sovietice de Încătușare, de către domnul BÎrlădeanu”. Parc-am bănuit eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu natura (forța brutală a unui fenomen - acum a ploii - egal violență). Cu cît devine mai lipsită de eleganță și mai brutală, cu atît lumea se arată mai copleșită de credință, pînă la strănut. Totuși oamenii nu s-ar mai chinui așa și ar ajunge evlavioși Într-un mod rapid, dacă, de pildă, Dumnezeu s-ar Înfățișa sub forma unui imens papagal roșu (Kierkegaard). Indiferent Însă sub ce formă se ivește ori nu, de existența ori absența credinței, dovezile se găsesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
lîngă un afiș de pe perete: Brett Chase În rolul locotenentului Vance Vincent. Jack merse spre ea. Ochii lui Karen se luminară. — Dumnezeule, e minunat! Să-mi spui cine-s toți oamenii ăștia! Muzica bubuia - Cooley lălăia, iar Dublu Perkins Își chinuia chiatara. Jack o conduse pe Karen În pași de dans În partea cealaltă a sălii, Într-un colț În care fuseseră adunate mai multe reflectoare. Un loc ideal - liniștit și cu vedere spre toată gașca. Jack Îi arătă cu degetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
pare rău! — Ovreiașule, te pricepi de minune să-ți protejezi martorii... CAPITOLUL 13 Bud sorbea whisky dintr-o sondă. Muzica de la tonomat Îi bubuia În urechi. Avea cel mai prost loc din tot barul - o canapea lîngă telefoanele publice. Îl chinuiau rănile vechi, căpătate la fotbal - dar și dorința de a i-o plăti lui Exley. Fără insignă, fără armă, amenințat cu punerea sub acuzare... așa că roșcata de vreo patruzeci de ani i se părea cam tot ce-și va putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
pe sub casa mea acum vreo două luni, pentru că i-am spus că iubitul lui Susan Nancy a făcut același lucru chiar după tărăboiul pe care l-au avut cu celălalt tip, chiar Înainte de povestea cu Nite Owl cu care mă chinuiți atîta, oameni buni, odihnească-se În pace și Susie și celelalte victime! Nu a găsit decît rozătoare, nimic rău, așa că... Bunicuța Îi arătă o deschizătură În pămînt. Așa că... Nu poate fi adevărat! Bud White nu are atîta minte Încît să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
șase ore la pozele astea Îngrozitoare și mă Întrebi dacă sînt sigură? Dacă voiam să te mint, Îți arătam pe careva la Întîmplare acum cîteva ore. Te rog, domnule polițist! Mai Întîi găsești un cadavru sub casa mea, apoi mă chinui cu pozele astea. Nu vrei să mă duci acasă? Jack clătină din cap a refuz. De aflat: Cine? Legătura dintre Van Gelder, Cathcart și Nite Owl. Putea să pună rămășag pe o posibilă legătură Între frații Englekling și Cathcart, plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
de noapte și o zi Întreagă. Se frecă la ochi: Spade Cooley se uita În ochii lui. Simți miros de fum de țigară și Îl văzu pe Dudley În cadrul ușii. — Vise urîte, flăcău? Te-ai cam zvîrcolit. Un coșmar: Inez chinuită de presă - din vina lui, pentru ce făcuse ca să-l doboare pe Exley. — Flăcău, cînd dormi, Îmi amintești de fiicele mele. Și știi că țin la fel de mult și la tine. Transpirase. Făcuse leoarcă așternutul. — Care e misiunea? Ce urmează? Urmează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
bine că numai cine nu-l cunoaște deloc poate crede așa ceva, pentru că prin jocul acela era doar mai puțin atins. Atât. Nu știu la ce se gândea, n-a spus niciodată. „Nu mai văd bine“, spuse bătrâna doamnă Marga Pop, chinuindu-se să-și șteargă sticlele ochelarilor. Nu-i mai era gândul la ce vedea. Miresmele de frunze poaspete și flori de primăvară năvăleau din întunericul albăstrui de afară. Boarea de flori mucegăite dispăruse. I se părea că aude și cântec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]