7,569 matches
-
buze, în surdină: Știu unchiule... Cred unchiule... În aceste clipe solemne", se spun cuvinte mari... La "Înfricoșata Judecată", oricum, veți da socoteală. Acu, să ascultăm clopotele Sucevei. Plecăm și-o să ne fie dor de ele... Clopotele Mirăuților, îngemănate cu dangătul clopotelor de la Sfântul Dumitru, bat rar, în dungă. "O să ne fie dor de ele..." Ștefan privește în noapte luminile Sucevei... Ștefane, șoptește Vlaicu, cu teamă să nu-i tulbure șirul gândurilor, dar Ștefan nu-i răspunde. Ștefane, ești ostenit-ostenit... Odihnește-te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Țamblac pleacă. Ștefan a rămas singur. Se apropie de masă. Răstoarnă clepsidra și se lasă în jilț. Își proptește capul în mâini, ațintind firișoarele ce se prefirează în clepsidră... Doborât de somn, capul greu îi cade pe masă. A adormit. Clopotele... Broaștele Sucevei... 17 La mănăstire, Maria !? Pe culoarul luminat de două torțe, e vânzoleală mare. Un du-te-vino de țărăncuțe ce aleargă lipăind cărând felurite lucruri și odoare: o icoană a Maicii Domnului ferecată în aur și argint, un sfeșnic cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
dragostei. Eu... eu sunt aceea care va pleca... Într-un fel, am și plecat... Tace. Tăcere... Ștefan, chinuit, pe gânduri, se duce la fereastră. Privește luminițele lumânărilor ce se răspândesc pe ulițe. Departe, în surdină, la Mirăuți, bate toaca și clopotul cel mic bate încet, rar, în dungă, ca pentru mort... "În cetate, peste tot e liniște!" Ștefan respiră adânc, se întoarce: Nu-i liniște... nu-i... spune și le privește lung. Vă rog, șoptește încet, rugător, pe amândouă... Vă rog
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
-ți fiu duhovnic, spovedește-te fiule... Îngăduie întrebarea: oare n-ai cutezat prea mult?... Oare n-ai păcătuit printr-o nemăsurată trufie? Nu te-ai hrănit cu deșarte năluciri și vise de mărire? După "Strălucitul Pod Înalt", a vuit Europa. Clopotele! Tămâierea! Osanalele! "Sabia lui Hristos"! Toate aistea te îmbată, ușor-ușor te fac să-ți pierzi capul. Trufia e un păcat ce bântuie în multe capete încoronate și le face să piardă măsura puterii, asemuindu-se unor mici dumnezei, ceea ce pricinuiește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
PARADIS Prefață La apariția primei cărți memorialistice a lui Valeriu Cristea, scriam în Orizont: „Poate nu mi se va lua în nume de rău dacă, scriind despre Bagaje pentru paradis (Cartea Românească, 1988) o voi pune în relație cu propriumi Clopotul scufundat. N-am putut, la lectură, să nu fac legătura pentru că mi s-a părut uimitor cât de fundamental diferite sunt două cărți între care există asemănări atât de mari. Asemănări mai cu seamă între autorii deveniți personaje: amândoi provenim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cu multă bunăvoință - ca să mai putem și acționa. Amândoi lăsăm în seama altora mările și oceanele: ne atrage și pe unul și pe altul spațiul adăpostit. Cartea fiecăruia este obsedată de ideea morții. Iar aici, brusc, asemănările se întrerup. În Clopotul scufundat i se atribuie morții blândețea unui capăt de oboseală, pe când în După-amiaza de sâmbătă este simțită, cum e firesc să fie, ca „o scandaloasă separare a eului de sine” (36). Pe fondul acestei mari neasemănări, o imagine similară poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
lungul vieții, memorialistul a simțit răsfrângându-se în sine lumina maternă. Ca atare, cartea se compune din alternarea a doi timpi: timpul avertizării împotriva morții, al înfiorării în fața ei, și timpul originar al maternității, reflectat în momentele privilegiate ale vieții. Clopotul scufundat are caracter romanesc măcar prin aceea că este locul căutării unui sens. În După-amiaza de sâmbătă sensul a fost dat din capul locului, căci el se confundă cu această anima a zâmbetului matern. Sensul i-a fost dat cărții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
care mi-am păstrat-o - că este un mare poet. Citindu-mi una din recenziile pe care i le-am dedicat (cea mai elogioasă dintre toate) și înțelegând exact pe dos tocmai acea frază a mea unde lauda bătea din clopotul cel mare, s-ar fi enervat în așa hal încât - după versiunea pe care mi-a servit-o un coleg malițios - vrând să iasă cât mai repede afară, în stradă, la aer, ca să se „răcorească”, s-a încălțat, orbit de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
în tabloul ultim, apogeul întregului film. În chip semnificativ, acesta începe și se sfârșește, simetric, printr-un act temerar; dacă primul (încercarea de a zbura cu balonul a unui mujic năzdrăvan) se termină printr-un eșec tragic, al doilea (turnarea clopotului) reprezintă o mare izbândă. Un flăcău famelic dintr-un sat pustiit de ciumă este angajat de oamenii cneazului să toarne un clopot al cărui secret pretinde că îl mai cunoaște doar el singur cu toate că, în realitate, nu știe nici un bob
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de a zbura cu balonul a unui mujic năzdrăvan) se termină printr-un eșec tragic, al doilea (turnarea clopotului) reprezintă o mare izbândă. Un flăcău famelic dintr-un sat pustiit de ciumă este angajat de oamenii cneazului să toarne un clopot al cărui secret pretinde că îl mai cunoaște doar el singur cu toate că, în realitate, nu știe nici un bob de meserie. Minunea se produce însă: impostura se transformă în inspirație. Forma perfectă a clopotului se încheagă în întunericul minții neștiutoare și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
angajat de oamenii cneazului să toarne un clopot al cărui secret pretinde că îl mai cunoaște doar el singur cu toate că, în realitate, nu știe nici un bob de meserie. Minunea se produce însă: impostura se transformă în inspirație. Forma perfectă a clopotului se încheagă în întunericul minții neștiutoare și rezultatul întrece toate așteptările. Taina bătrânului meșter, nedivulgată urmașului, este redescoperită de către acesta ca printr-o iluminare. Rubliov, care urmărise avid giganticul efort colectiv și, din ce în ce mai intrigat, comportamentul agitat și ciudat, de un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
sa, al tânărului artist de o infailibilitate cvasi-isterică în hotărârile pe care le ia și le impune, desprinde tâlcul profund al acestei fantastice experiențe. Talentul trebuie manifestat, transmis. Căci el ascunde în sine o taină a resurecției omului. Sunetele uriașului clopot creat într-un chip miraculos alină sufletele greu încercate de suferință ale oamenilor, în vreme ce pânze mari de ploaie (ploaia - o altă temă obsedantă a lui Tarkovski) spală pământul de rănile sale însângerate. Andrei Rubliov se va reconcilia cu semenii, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și prin fapte, Făcând voia Lui Hristos, Căutând a Sa cale, Mulțumesc, Stăpânul meu, Ca în cale Tu mi-ai scos Un popas, cu dar frumos, O Bătrânica, văduva era... Și Mandica se numea. Glas Divin 09.03.2006 Aud clopotul bătând, Ne cheamă tainic să venim, Să ne unim cu toti-n cor, Ca să cântăm și să slăvim, Jertfă ce se frânge, Pe altarul Divin. Și mii de glasuri Se unesc în slavi, Cu Ingerii-mpreuna, Cete preoțești, Și mii
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
René - mâncăm ce i-ar fi plăcut lui să mănânce: somon, caviar, bând din erotice pahare-flaut șampania „Veuve Clicquot”. După miezul nopții, când anul meu tragic s-a schimbat poate în unul mai bun, am ascultat la radio bătând toate clopotele din Suedia, plăcându-mi ca de obicei sunetul intens al clopotului domului din Lund - imaginându-mi că poate același sunet a fost primit de Carol al XII-lea ca o lovitură a destinului în coșul pieptului de erou. Apoi, pentru
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
caviar, bând din erotice pahare-flaut șampania „Veuve Clicquot”. După miezul nopții, când anul meu tragic s-a schimbat poate în unul mai bun, am ascultat la radio bătând toate clopotele din Suedia, plăcându-mi ca de obicei sunetul intens al clopotului domului din Lund - imaginându-mi că poate același sunet a fost primit de Carol al XII-lea ca o lovitură a destinului în coșul pieptului de erou. Apoi, pentru a concretiza ideea noastră că timpul poate fi înțeles numai prin
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
și sora, Luna și Soarele, s-au întâlnit din nou și sunt pe punctul de a se acupla, și mama lor îi avertizează din nou că incestul va declanșa o catastrofă pe Pământ. În satul mamei mele, Văleni, se trăgeau clopotele și femeile și bărbații observau castitatea ca pe un sacrificiu profund pentru a influența pozitiv mersul astrelor, crezând că pot evita catastrofa cosmică. Moralitatea lor se oglindea în cer, parcă prevenindu-i pe cei doi îndrăgostiți, fratele și sora. Îmi
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
inima lui Descartes și corpul sculptorului Tobias Sergel, biserica de care sunt atât de legată sufletește - l-am văzut ultima oară în mijlocul ei pe René, într-un sicriu acoperit de flori. Biserica în care se cântă mereu imnuri Domnului, și clopotele le aud din casa mea, având impresia că vor să-mi spună ceva. Am fost fotografiată în curtea bisericii, care e veche, ca și biserica, aparținând timpului când Suedia era o mare putere monarhică europeană. Din nou cu Andrei (Bart
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
la Periprava. Eram în caiac. Era cald, bine și deodată, în mijlocul Dunării, din dreapta și din stânga mea, ca niște pești zburători băieții plonjau în apă așa cum erau, îmbrăcați. Barcagiul stătea liniștit, zâmbind în timp ce în inima mea băteau mii de clopote. Nu vă speriați, domnișoară, mi-a spus el, ăștia-s ca rațele. Dar bag seama că matale îți place mai mult malul. Am primit ordin de numire pentru următorul an la școala primară din comuna Caracurt. Pe hartă distanța dintre
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
la poftirea lui Petrică, el era plătitorul, decontul făcându-l mereu fetele domnului Abrumcic. Mâncam dar ceva nu era în regulă. Petrică tot ieșea și se uita în noapte spre răsărit. Cădea un cuțit, el întreba: Ce-a fost asta? Clopot? Tocmai când ciocneam un pahar de vin roșu, cabernet sau merlot, auzim tropote de cai și clopotele pompierilor amestecate cu muzica din restaurant. Petrică iar sare la ușă, iese, și se întoarce vesel: Arde, fraților, arde, arde, arde! Să bem
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
nu era în regulă. Petrică tot ieșea și se uita în noapte spre răsărit. Cădea un cuțit, el întreba: Ce-a fost asta? Clopot? Tocmai când ciocneam un pahar de vin roșu, cabernet sau merlot, auzim tropote de cai și clopotele pompierilor amestecate cu muzica din restaurant. Petrică iar sare la ușă, iese, și se întoarce vesel: Arde, fraților, arde, arde, arde! Să bem și să vină lăutarii! Ce mai, chef în toată regula, dacă există reguli și la băutură. A
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
la comandă. Prima noapte am dormit atât de profund de n-am simțit nici cum arde moara de alături, nici mișcarea de oameni de pe uliță. Asta l-a făcut pe căpitanul medic Constantin Colonaș, scriitor cunoscut, să scrie versurile: Bate clopotul de zor Arde moara, fraților. Satu-i tot cu dosu-n sus Domnul Brumă doarme dus. Îl cântau prietenește Nicu Radu și doctorul pe melodia “șapte mere-ntr-o basma, am plecat la Moscova”. Am aflat și de ce soția nu mai scrisese
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
a dus la invadarea Basarabiei, nordului Bucovinei și Ținutului Herța iar mai târziu a Insulei Șerpilor. În acceași succesiune de fapte să menționăm că perestroika și glasnostiul gorbaciovist aduceau o rază de căldură peste consternarea poporului român. Se părea că clopotele europeismului contemporan anunțau o nouă eră În relațiile dintre state. Dar profețiile optimiste nu au pătruns și În mediile tradițional expansioniste. Rășluirile teritoriale continuă. Partea de răsărit și de sud a Republicii Moldova cunoaște un grav proces de secesiune. După 1992
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
gândurile oamenilor! Apropo de mănăstiri, erau un obiectiv foarte solicitat, iar aprecierile erau întotdeauna exprimate la superlativ! Îmi amintesc de o remarcă a fostului prim-ministru britanic Harold Wilson: "Dacă Anglia ar avea asemenea monumente, le-ar păstra sub un clopot de sticlă!". Mi-a fost dat să întâlnesc însă și o altă atitudine față de minunatele noastre mănăstiri. În august 1977 avea loc vizita "istorică" în România a primului-ministru al Israelului, Menahem Begin. Păstrez și astăzi la loc de cinste, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
jos de pe capul femeilor. Compania, ce a stat în comună, pentru paza depozitului de muniții, după evacuarea materialui din depozit (buncher), închide linia ferată și pleacă. Situația frontului este tot mai precară, ochii femeielor nu se mai usucă, bocetele și clopotele nu mai contenesc. Vremea se strică, se intră în iarnă și pe front, cel mai mare dușman este gerul din Rusia din anul 1943. Armatele germane și ale aliațiilor nu sunt pregătite pentru a înfrunta o asemenea vreme, (dacă aruncai
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
jos de pe capul femeilor. Compania, ce a stat în comună, pentru paza depozitului de muniții, după evacuarea materialui din depozit (buncher), închide linia ferată și pleacă. Situația frontului este tot mai precară, ochii femeielor nu se mai usucă, bocetele și clopotele nu mai contenesc. Vremea se strică, se intră în iarnă și pe front, cel mai mare dușman este gerul din Rusia din anul 1943. Armatele germane și ale aliațiilor nu sunt pregătite pentru a înfrunta o asemenea vreme, (dacă aruncai
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]